VIZITAREA FÂNTÂNII DE JAD DE LA TEMPELUL HUNG
M-am așezat lângă fântână și am ascultat frunzele cum cad.
Din adâncul inimii mele, aud vocea timpului.
M-am așezat lângă fântână și am ascultat foșnetul vântului.
Răsfoirea paginilor istoriei dezvăluie viitorul națiunii noastre.
M-am așezat lângă fântână, ascultând spiritul apei.
Plantele șoptesc povești din timpuri străvechi.
Un cer albastru este surprins în inelul de jad.
Am văzut vastul teritoriu al lui Văn Lang.
De pe zidurile orașului, îl aud pe rege suflând în scoici.
Dând pinteni elefanților la plug, aceștia își croiesc încet drum înapoi spre soarele care apune.
Văzând-o pe prințesă terminându-și treaba la câmp, s-a așezat să se pieptăne.
Zâmbind în oglindă, cu obrajii rumeni.
Stau ca o stâncă acoperită de mușchi, erodată de vreme.
O, prințesă a ținutului Phong Chau!
Uită-te în oglindă: aceea este inima mea.
Fântâna de Jad este încă aici, dar unde este Fecioara de Jad?
Țara mea a fost călcată în picioare de inamic de nenumărate ori.
Cerul albastru și senin se întinde încă la nesfârșit.
Sub cerul albastru, Fântâna de Jad este, de asemenea, limpede și albastră.
Jurăm să menținem acest exemplu pentru totdeauna.
Privind în viitor, apar nenumărați eroi.
BANG SY NGUYEN
Bang Sy Nguyen a fost un renumit poet vietnamez, fratele mai mic al poetului Bang Ba Lan, care a apărut în mișcarea Noii Poezii. Multe dintre operele sale au ajuns la cititori și au lăsat o impresie profundă, cum ar fi: Pe tărâmul iubirii (1966), Astăzi recoltăm fructele (1972), Fata din Bac Son (1973)...
„Vizitarea Fântânii de Jad de la Templul Hung” de Bang Sy Nguyen, extrasă din Antologia de Poezie a Templului Hung, este o poezie impregnată de mândrie națională, recunoștință față de origini și credință în viitorul țării. Prin imaginea Fântânii de Jad, autorul evocă cu măiestrie amintiri istorice, tradițiile eroice ale strămoșilor noștri și transmite aspirația de a proteja valorile culturale eterne ale națiunii.
Încă de la începutul poemului „Vizitarea fântânii de jad de la Templul Hung”, cititorii pot simți atmosfera sacră a pământului ancestral. Fântâna de jad nu este doar un loc pitoresc faimos, ci și un simbol al longevității, un loc unde se concentrează energia spirituală a o mie de ani. Prin urmare, imaginile poetice și bogate în emoții mișcă inimile cititorilor încă de la primele versuri:
M-am așezat lângă fântână și am ascultat frunzele cum cad.
Din adâncul inimii mele, aud vocea timpului.
M-am așezat lângă fântână și am ascultat foșnetul vântului.
Întoarcerea paginilor istoriei pentru a extinde națiunea.
Forma versurilor șapte-silabe din prima strofă reflectă subtil stilul nostalgic, contemplativ și emoționant al poeziei dinastiei Tang. Personajul liric, autorul, stă lângă fântână, observând în tăcere mișcările naturii - frunzele care cad, foșnetul vântului. Acestea nu sunt doar sunete ale naturii, ale ceea ce se întâmplă în jurul nostru în prezent, ci și ecouri din trecut, din paginile glorioase ale istoriei națiunii. Versul „întorcând fiecare pagină a istoriei pentru a dezvălui pământul” evocă o legătură între prezent și trecut, ca și cum istoria s-ar desfășura sub ochii generațiilor viitoare, emoționând cititorul cu amintirea fondării națiunii de către regele Hung.
În strofa următoare, imagini ale naturii se îmbină cu spiritul național, evidențiind sacralitatea pământului și a cerului unde se află Templul Hung. Sufletul națiunii este o poveste atât eroică, cât și maiestuoasă, impregnată de culori spirituale, distilată prin straturi de timp despre un tărâm misterios al lui Van Lang. Plantele și copacii par să poarte în ei povești din epoca Hong Bang, șoptind despre evenimentele istorice ale națiunii. Imaginea „cerului albastru adunat într-un inel de jad” sugerează vastitatea pământului și a cerului, dar conține și frumusețea condensată, chintesențială a spiritului sacru al munților și râurilor, despre o epocă apusă a construirii națiunii:
M-am așezat lângă fântână, ascultând spiritul apei.
Plantele șoptesc povești din timpuri străvechi.
Un cer albastru este surprins în inelul de jad.
Văzând vastul teritoriu al orașului Van Lang
Se pare că Templul Fântânii este ca un „inel bijuterie”, strălucitor și etern în această lume. Prin intermediul acestei poezii, autoarea Bang Sy Nguyen recreează imaginile eroice și isprăvile glorioase ale strămoșilor noștri din primele zile ale construirii națiunii. De la granițele maiestuoase ale râului Van Lang până la imaginea regelui Hung suflând în scoici și arănd, prințesa inocentă îngrijind câmpurile, pieptănându-se și „zâmbind oglinzii verzi cu obrajii trandafiri”, toate contribuie la afirmarea legăturii armonioase și profunde dintre rege și poporul său. Prin aceasta, imaginile poetice ilustrează viu frumusețea vieții strămoșilor noștri, onorând frumoasa și nobila tradiție a construirii națiunii prin muncă.
De pe zidurile orașului, îl aud pe rege suflând în scoici.
Dând pinteni elefanților la plug, aceștia își croiesc încet drum înapoi spre soarele care apune.
Văzând-o pe prințesă terminându-și treaba la câmp, s-a așezat să se pieptăne.
Zâmbind cu o oglindă verde și obraji trandafiri.
După ce recreează viața regelui Hung în perioada construirii națiunii, din momentul prezent, autorul exprimă nostalgie și melancolie, simțind adânc în suflet în timp ce privește înapoi spre trecut cu un sentiment de dor și regret. Timpul a trecut, Fântâna de Jad a rămas intactă, dar oamenii din trecut, istoria, sunt acum îndepărtate și dispărute. Versurile sunt ca o chemare către trecut, nuanțată de tristețe, dar totodată o reamintire pentru generația de astăzi să nu uite contribuțiile strămoșilor lor. „Fântâna de Jad a rămas, dar unde sunt oamenii de Jad?” este o întrebare fără răspuns, respectuoasă și sacră, care izbucnește și izbucnește ca un oftat, un regret nesfârșit.
Poezia se încheie cu versuri care exprimă hotărârea și credința neclintită a generațiilor viitoare în viitorul țării. Această aspirație se transformă într-un cer albastru senin și nesfârșit, reflectat în Fântâna de Jad – un fragment din trecutul strămoșilor noștri – care își înalță vocea în cântec, „iluminând viitorul generațiilor de eroi”.
Țara mea a fost călcată în picioare de inamic de nenumărate ori.
Cerul albastru și senin se întinde încă la nesfârșit.
Sub cerul albastru, Fântâna de Jad este, de asemenea, limpede și albastră.
Jurăm să menținem acest exemplu pentru totdeauna.
Privind în viitor, apar nenumărați eroi.
„Vizitarea Fântânii de Jad de la Templul Hung” nu este doar o poezie care descrie frumusețea naturală a pământului ancestral, ci, mai profund, este și o reamintire pentru generația de astăzi a responsabilității lor de a proteja și promova tradițiile strămoșilor lor, de a fi mândri și de a aspira la un viitor sustenabil pentru țară. Cu valorile sale ideologice profunde și limbajul poetic bogat și evocator, opera lasă o impresie frumoasă asupra cititorilor, făcându-ne mai încrezători, mai iubitori și mai prețuitori față de valorile rădăcinilor noastre.
LE THANH VANSursă: https://baohaiduong.vn/gieng-ngoc-den-hung-tham-tham-tam-guong-trong-408565.html
Comentariu (0)