Vietnamezii din Finlanda își lasă copiii să absoarbă în mod natural cultura lor natală.

Păstrați vietnameza pentru copiii dumneavoastră

Dna Do Thi Bich Hang Hang lucrează pentru o companie finlandeză de tehnologie educațională ; este cofondatoare și președintă a Organizației pentru Cultură, Limbă și Cooperare din Vietnam din Finlanda. Încă de la nașterea fiului ei, Antony, ea a fost cea care l-a învățat direct limba vietnameză. Când a intrat în clasa întâi, l-a trimis la o clasă de limba vietnameză organizată de orașul Helsinki, astfel încât să poată avea un mediu de învățare mai sistematic.

Dna Hang a spus că există numeroase cărți, ziare și documente online despre vietnamezii din străinătate. Cu toate acestea, predarea limbii vietnameze copiilor din străinătate se confruntă și cu multe dificultăți. Cu cât copilul crește, cu atât va gândi mai mult în limba maternă. Cunoștințele învățate la școală nu pot fi exprimate natural în limba vietnameză, în special cunoștințele despre istorie, geografie, literatură etc. Uneori, profesorii de vietnameză predau la toate nivelurile de limbă împreună, iar unii copii mai mari s-ar putea să nu fie entuziasmați. Între timp, viața este foarte aglomerată, așa că nu toți părinții insistă în a-și preda în mod regulat copiii în limba vietnameză.

Potrivit doamnei Hang, limba este cultură. Prin urmare, pentru ca copiii să învețe vietnameza singuri, trebuie să înțeleagă sensul învățării limbii, nu doar pentru că „părinții lor le cer acest lucru”. Născut în Finlanda, Antony a fost crescut într-un mediu multilingv. De când putea vorbi, Antony știa să vorbească vietnameză cu mama sa și finlandeză cu tatăl său foarte natural. Doar că a vorbit vietnameza a devenit mai târziu mai dificil din cauza lipsei de vocabular. Mediul în care putea exersa vietnameza, în comparație cu prietenii săi din țară, era, de asemenea, mult mai limitat. Cu toate acestea, doamna Hang a perseverat în a-i preda și a-i vorbi vietnameză copilului ei în fiecare zi.

Când Antony avea 5 ani, iubea activitățile și își urma mama oriunde mergea, așa că ea l-a învățat limba vietnameză, începând cu denumirea obiectelor familiare și a activităților zilnice. Când a fost puțin mai mare, ea l-a învățat și i-a explicat într-un mod ușor de înțeles că, dacă ar ști vietnameză, ar înțelege ce spuneau bunicii și rudele sale și toată lumea l-ar înțelege mai bine.

A păstra cultura înseamnă a păstra rădăcinile

Slujba doamnei Hang este legată de cooperarea dintre Finlanda și Vietnam, spunându-i fiului ei că, dacă ar ști engleza, finlandeza și vietnameza, ar putea avea oportunitatea de a lucra ca mama sa în viitor. Când fiului ei a început să-i placă să urmărească știrile, doamna Hang i-a povestit adesea despre evenimentele care se petreceau în Vietnam, cum ar fi eliberarea Sudului și reunificarea țării pe 30 aprilie și Ziua Națională pe 2 septembrie. De asemenea, i-a arătat videoclipuri despre istoria și țara Vietnamului și i-a povestit despre unchiul Ho.

În Finlanda, Antony a experimentat și Tet-ul vietnamez prin intermediul mamei sale, care împacheta prăjituri Chung, și prin mâncarea festinului vietnamez Tet pe care mama sa îl gătea pentru bunicii săi, ca să se bucure acasă. De asemenea, doamna Hang i-a introdus tatălui și bunicilor lui Antony în cultura vietnameză, astfel încât membrii familiei din Finlanda să-l poată înțelege și să-l încurajeze în continuare pe Antony să învețe vietnameza.

Doamna Hang încearcă, de asemenea, să-l ducă în mod regulat pe Antony înapoi în Vietnam pentru a-și vizita bunicii și a vizita locurile despre care îi povestea mama sa, cum ar fi Palatul Independenței, mausoleul unchiului Ho, casa pe piloni a unchiului Ho, Muzeul Restului Războiului, Muzeul de Istorie Militară și Muzeul Ho Și Min . Doamna Hang nu își obligă fiul să-și iubească țara sau cultura vietnameză, ci prin astfel de povești și activități, își dă seama că fiul ei iubește și absoarbe în mod natural cultura vietnameză. De asemenea, le poate povesti bunicilor despre locurile și lecțiile istorice în care a fost sau despre care a auzit. Din dragoste pentru cultură, Antony iubește și el limba vietnameză și înțelege semnificația învățării limbii vietnameze.

Fiind o persoană care își prețuiește păstrarea rădăcinilor, dna Hang își dorește ca fiul ei să studieze mereu limba vietnameză cu sârguință, să o iubească și să se conecteze cu propriile rădăcini. De asemenea, își dorește ca, indiferent unde locuiește, să se întoarcă mereu spre patria sa, să iubească Vietnamul, să înțeleagă și să păstreze valorile bune ale națiunii. Pentru ea, faptul că fiul ei vorbește limba vietnameză nu înseamnă doar cunoașterea unei alte limbi, ci și o punte care îl ajută să se conecteze cu familia sa, cu bunicii săi și cu identitatea vietnameză din inima sa.

Sursă: https://phunuvietnam.vn/nguoi-viet-o-phan-lan-cho-con-ngam-van-hoa-nguon-coi-mot-cach-tu-nhien-238251208155340705.htm