În această perioadă, francezii au emis și un decret prin care au înființat mai multe școli primare în provincii pentru a preda limba și matematica vietnameze.
În cartea „Gò Công: Scene vechi și oameni din trecut” (publicată în 1969 în Vietnamul de Sud), domnul Viet Cuc a afirmat că, începând cu anii 1870, autoritățile au ordonat profesorilor de chineză clasică să învețe alfabetul vietnamez Quốc ngữ și alfabetul occidental. Aceștia au fost nevoiți să renunțe la pensule și să le înlocuiască cu stilouri de fier, învățând să pronunțe cuvintele prin încurcături de limbă: a, b, c, d, đ… a cu accent, á, ơ cu accent, ớ… Desigur, la acea vreme, manualele școlare nu erau încă compilate pentru a standardiza programa școlară, așa că profesorii din sate își scriau propriile manuale pentru a-i învăța pe elevii lor.
Pionierii în scrierea manualelor
Cartea „ Educația vietnameză modernă” de Phan Trọng Báu (Editura Educație - 2006), pagina 73, afirmă: „Până în anii 1880, Trương Vĩnh Ký și câțiva francezi de la Agenția de Educație din Vietnamul de Sud au compilat mai multe manuale pentru predarea în școlile primare.” Lecțiile din manualele lui Trương Vĩnh Ký se concentrau, în general, pe educarea copiilor cu privire la moralitate, amintirea și recunoștința față de părinți și profesori, facerea de fapte bune și trăirea unei vieți utile... De exemplu, lecția „Încurajarea învățării”: „Delicioase este mierea, grăsimea bună, aurul și splendoarea / Datorită învățării, devii înțelept / Clasicele, poeziile și cântecele sunt lucruri bune / Literatura și cuvintele sunt delicioase / Mâncarea tatălui tău și hainele mamei tale sunt adânci ca oceanul / Datoria față de țară și familie este vastă ca pământul / Cele două cuvinte «faimă și avere» ar trebui urmărite cu sârguință / O persoană dreaptă și un copil filial vor asigura supraviețuirea țării.”
Pe lângă aceștia, au mai fost domnii Truong Minh Ky, Tran Phong Sac, Huynh Tinh Cua... În special, profesorul Tran Phong Sac a compilat cartea Au Vien Tat Doc (1924) pentru predarea elevelor: „Eleve, nu cedați aspirațiilor bărbaților, pentru că bărbații și femeile sunt la fel, perseverența și munca asiduă sunt mai bune, orice pot face alții, trebuie să fiți capabile să faceți și voi.” Cartea conține caractere chinezești, împreună cu transliterare și traducere.
În special, mai mulți alți educatori au compilat și tipărit manuale folosind tehnici moderne. Iată un exemplu: „Morale pratique à l'usage des Élèves des Écoles de l'Indochine” (Etică practică pentru predarea elevilor în școlile din Indochina). Deasupra este scrisă sintagma chinezească „Etică practică”, cu dimensiunile de 15 x 24 cm, publicată în 1914 de JCBoscq, profesor de limbi orientale, în colaborare cu Nguyen Van Tam, profesor la Liceul My Tho. Cartea conține 108 exerciții de lectură, fiecare terminându-se cu o propoziție concluzivă: „Cartea spune că” sau „Se spune în mod obișnuit că”, urmată de o sintagmă chinezească cu transliterarea și traducerea sa; fiecare lecție se încheie cu un „Exercițiu de întrebări”.
Manualul școlar pentru școala elementară, cu inscripția de pe copertă: „Manuale noi pentru uz în școlile din Indochina - compilate de Henri le Bris, directorul școlii franco-vietnameze din Thua Thien. Revizuite conform dialectului sud-vietnamez pentru uz în școlile sătești și raionale.” Cartea, cu dimensiunile de 13 x 21,5 cm și 136 de pagini, a fost tipărită în 1916 la Saigon de Imprimerie Commerciale, C.Ardin et Files. Cuprinde 160 de lecții împărțite în opt secțiuni: Corpul și igiena; Animalele; Plantele; Pământul, rocile și metalele; Cerul, Pământul și globul; Vietnamul de Sud și teritoriile franceze învecinate; Vietnamul de Sud, populația și istoria; și Politica în Vietnamul de Sud. Fiecare lecție, prezentată într-o manieră concisă și ușor de înțeles, includea întrebări pentru elevi; lecțiile de geografie includeau hărți.
Manualul „Morale et lecons de choses a l'usage des élèves des écoles de l'Indochine” (Etică și lecții de moralitate pentru elevii din școlile din Indochina) de JcBoscq, tipărit de Imprimerie de l'Union pe strada Catinat nr. 157, Saigon, în 1919, are 51 de pagini și predă îndatoriri filiale: animalele domestice, pământul, corpul uman, ceasurile, marea... Stilul de scriere este concis și ușor de înțeles, cu ilustrații frumoase preluate din manualele franceze.
Savantul Nguyen An Khuong, tatăl revoluționarului Nguyen An Ninh, a compilat și manualul „Educație morală mongolă și lecții familiale”, cu coperta purtând inscripția „Cours de morale et lecons de choses à l'usage des écoles et des familles Annamites” (Prelegeri de morală și lecții de cultură generală pentru uz în școlile și familiile annamite), tipărit de Phat Toan, Libraire - Imprimeur, strada Ormay 55 - 57 - 59, Saigon, în octombrie 1910.
Învață atât abilități practice, cât și abilități tehnice.
Pe lângă învățarea eticii, elevii au dobândit și materii foarte noi din sistemul educațional francez: matematică și inginerie practică. De exemplu, manualul „Inginerie electrică practică” de Alexis Lân, compilat de Ingénieur Electricien și tipărit de Imprimerie FH Schneider în Saigon în 1917, afirma: „Această carte predă cunoștințe esențiale electricienilor annamizi și elevilor școlilor profesionale”. Tipărită atât în franceză, cât și în vietnameză, cartea oferea cunoștințe relativ cuprinzătoare despre electricitate pe care elevii trebuiau să le cunoască. Din cauza lipsei de vocabular, cea mai mare parte a terminologiei era în franceză.
Deși scrierea vietnameză Quốc ngữ „prevala”, nevoia de a învăța confucianismul (scrierea Nho) încă exista. Acest lucru se reflectă în cântecele populare din sud: „Lămpile din Saigon au lumini verzi și roșii / Lămpile din My Tho au lumini puternice și slabe / Ar trebui să mergi și să înveți confucianismul / Te voi aștepta nouă luni, te voi aștepta zece toamne.” Conform Regulamentului General privind Educația în Indochina, semnat de Guvernatorul General al Indochinei, Albert Sarraut, la 21 decembrie 1917, confucianismul nu era o materie obligatorie. Școlile care doreau să-l predea trebuiau să obțină acordul părinților, al consiliului satului și al directorului. Profesorilor li se permitea să predea doar o oră și jumătate pe săptămână, programate pentru joia dimineața.
Pe 14 iunie 1919, dinastia Nguyen a emis un decret prin care declara abolirea completă a tuturor școlilor care predau caractere chinezești și înlocuirea lor cu un sistem educațional franco-vietnamez. În acel moment, „reforma” colonială franceză și-a îndeplinit cu adevărat misiunea – deși doar în termeni oficiali și legali.
Manualele școlare din Saigon au pus bazele manualelor școlare în limba națională. În jurul anilor 1920, Departamentul de Educație din Indochina i-a însărcinat pe profesorii Tran Trong Kim, Nguyen Van Ngoc, Dang Dinh Phuc și Do Than să alcătuiască Manualul Național de Literatură, destinat claselor elementare, pregătitoare și grădiniței; și pe profesorii Nguyen Hiet Chi și Le Thuoc să alcătuiască Noul Manual de Literatură Chineză, destinat claselor grădiniței, gimnaziale și avansate, pentru uz oficial în școlile vietnameze pe parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea. În ceea ce privește manualele, acest eveniment este consemnat astfel: „În acest moment, a fost finalizat și pus în practică într-un predare unificată în întreaga țară” (Educația Vietnameză Modernă - Phan Trong Bau - Editura Educației - 2006, p. 166). La compilarea manualelor, acești educatori au urmat stilul manualelor deja populare în Vietnamul de Sud. Aceasta înseamnă că exercițiile de citire pentru elevi au fost scrise concis și clar, iar poveștile din carte au prezentat ocazional dialoguri între personaje pentru a evidenția mesajul educațional. Și este incontestabil că astfel de povești au influențat profund multe generații de elevi. Faptul că mulți oameni, acum cu părul grizonat, își amintesc încă lecțiile din manualul de Literatură Națională este o dovadă în acest sens. |
Sursă: https://thanhnien.vn/sach-giao-khoa-100-nam-truoc-185711904.htm
Comentariu (0)