Prăjiturile sunt atât de frumos făcute... Nu vreau să le mănânc.

Din făină de fasole mung fin cernută, artizanii din Hue creează cu măiestrie flori și fructe cu culori atrăgătoare. Sunt atât de frumoase încât cei care le țin în mână ezită să le mănânce.

Artizana Ho Thi Kieu (dreapta în fotografie) prezintă pașii de preparare a banh chan (un tip de prăjitură vietnameză).

O CEREMONIE DE OFERTE GRANDIOSĂ ȘI ELEGANTĂ

Situat pe malul pitorescului râu O Lau, satul Phuoc Tich (cartierul Phong Hoa, orașul Phong Dien, orașul Hue) nu numai că adăpostește case vechi acoperite cu mușchi și ceramică renumită, dar cultivă și tradiția seculară de a prepara „banh bat” (sau „banh bong cay”). Pe măsură ce se apropie un nou Tet (Anul Nou Lunar), puținii artizani „banh bat” rămași în satul Phuoc Tich își pregătesc ingredientele pentru a le oferi strămoșilor lor. Doamna Ho Thi Kieu, în vârstă de 66 de ani, o artizană renumită cu cel mai înalt nivel de îndemânare în prepararea „banh bat” din sat, povestește că, din cele mai vechi timpuri, familia ei s-a concentrat pe prepararea „banh bat” pentru Tet, vânzându-le în multe locuri din provincie. În satele și cătunele de-a lungul râului O Lau, „banh bat” este folosit ca ofrandă solemnă în ceremoniile religioase.

„După un timp, acest tip tradițional de prăjitură nu mai este cunoscut pe scară largă, deoarece a fost înlocuit de prăjituri și dulciuri moderne. Mi-am câștigat existența făcând aceste prăjituri timp de decenii și sunt tristă să le văd cum dispar treptat. Acum, îmi este dor de meșteșugul acesta, așa că atunci când vine Tet (Anul Nou Lunar), pregătesc câteva zeci de prăjituri pentru a le oferi drept sacrificii și pentru a le da copiilor și nepoților mei”, a povestit doamna Kieu. Bunica maternă a doamnei Kieu provenea din satul Van Xa (cartierul Huong Van, orașul Huong Tra, orașul Hue), locul de naștere al acestor prăjituri folosite pentru ofrande. Povestea spune că, pe vremea când se afla încă în orașul ei natal, Van Xa, împărăteasa Thuan Thien Cao (mama împăratului Minh Mang) iubea acest tip de prăjitură. Când era oferită împărătesei, prăjitura își păstra farmecul rustic, dar era transformată într-o versiune mai luxoasă, cu semințe de lotus ca ingredient.

Învățând meșteșugul de la bunica ei pe când avea doar 9 ani, artizana Ho Thi Kieu știa inițial doar cum să „modeleze” prăjituri în forme de flori, precum flori de cais, orhidee, crizanteme, bambus sau ginseng și rădăcini de ghimbir... Datorită pasiunii și mâinilor sale iscusite, dna Kieu a devenit creativă și poate „modela” orice formă de floare, frunză sau plantă pe care o vede. „Oriunde merg, dacă văd flori sau fructe neobișnuite, mă opresc să le admir și apoi mă duc acasă să exersez realizarea lor. Treptat, pot „modela” orice floare. Modelarea prăjiturilor este foarte laborioasă, dar când mă așez să le fac, uit de timp. Petalele apar treptat și mă îndeamnă încontinuu să le fac una după alta”, a împărtășit ea.

Dna Trinh Thi Thu prezintă diferitele forme ale turtelor de orez.

Turiștii sunt încântați să vadă cum se fac prăjiturile.

N „FLORI DULCI”

Ca olar iscusit în satul Phuoc Tich, când a învățat meșteșugul de la artizana Ho Thi Kieu, doamna Phan Thi Hong Thanh, în ciuda vârstei sale (75 de ani), a devenit rapid o cofetară renumită în domeniul prăjiturilor din fasole mung. Doamna Thanh a spus că, la început, a eșuat de multe ori deoarece aluatul de fasole mung nu ieșea așa cum își dorea. Secretul pentru a face prăjituri frumoase și delicioase constă în prepararea aluatului. Aluatul prea umed sau prea uscat face dificilă modelarea prăjiturilor de către cofetar așa cum își dorește. „În zilele noastre, chiar și cu multe mașini care ajută, toți pașii în prepararea acestor prăjituri trebuie făcuți manual. Mai întâi, trebuie să cerni fasolea mung într-o pulbere foarte fină și apoi să o amesteci cu zahăr într-un raport de 1:1. Când o pui pe aragaz pentru a amesteca, focul trebuie să fie foarte mic pentru a preveni arderea. Aluatul se lasă să se usuce până când este neted și nu se lipește de mâini, apoi îl iei de pe aragaz pentru a se răci”, a povestit doamna Thanh procesul de preparare a aluatului.

Dna Trinh Thi Thu (41 de ani, elevă a dnei Ho Thi Kieu) a adăugat că locuitorii din satul Phuoc Tich adaugă adesea puțină făină de orez glutinos prăjit pentru a crea „învelișul” prăjiturilor. Acest lucru facilitează modelarea prăjiturilor. În ceea ce privește procesul de colorare, artizanii au folosit în mod tradițional culori naturale. Galbenul se obține din florile de gardenie sau lufă (în funcție de sezon), verdele din frunzele de pandan sau frunzele de spanac, roșul din florile de anghinare și violetul din florile de mazăre fluture... „Lichidul colorant se amestecă cu făina și asta e tot. Pentru a obține alte culori, mătușile mele m-au învățat cum să combin aceste culori și apoi să le modelez în prăjituri”, a spus dna Thu.

Privind florile făcute din pastă de fasole mung, poți simți sosirea primăverii.

Aceste prăjituri au formă de flori adevărate și rădăcini de ginseng, atât de frumoase încât nici nu ai vrea să le mănânci.

Grădina de primăvară este alcătuită din prăjituri viu colorate.

În trecut, aceste prăjituri modelate erau adesea așezate peste alte prăjituri tradiționale, cum ar fi banh in, banh su se și banh it, pentru decor, în special în timpul Tet (Anul Nou vietnamez). Pentru a se asigura că prăjiturile puteau fi expuse pe altar timp de mai multe zile, procesul de uscare era atent analizat de artizani. Dna Thu a spus că prăjiturile au cel mai bun gust după ce sunt uscate timp de 2-3 ore, deoarece sunt încă moi. Când sunt mâncate, prăjitura se simte ca și cum ar „exploda” în gură, deoarece făina de fasole mung este cernută fin. Pentru o depozitare mai lungă, prăjiturile trebuie să fie mai ferme, așa că trebuie uscate la aer. După ce sunt modelate, prăjiturile sunt așezate într-o tavă (ca un coș) și apoi puse pe un brazier cu cărbune pentru a se usca timp de 7-8 ore. Când sunt scoase din brazier, prăjiturile modelate își păstrează culorile vibrante și forma originală.

„Prăjiturile în formă de ginseng (în formă de rădăcini de ginseng), după uscare, le decorăm de obicei cu folie aurie și roșie înfășurată în jurul prăjiturii”, a explicat dna Thu, ținând o prăjitură în mână. „Mulți oameni le numesc prăjituri cu ginseng, dar de fapt sunt un tip de prăjitură modelată, creată folosind o metodă similară cu cea de a face flori. Mâinile pricepute le pot modela în orice formă doresc. La fel ca mătușa Ho Thi Kieu, cu doar o bucată de aluat, poate modela o ramură întreagă de flori galbene de cais, fără a fi nevoie să asambleze meticulos fiecare petală, așa cum facem noi...”

Am zăbovit mult timp asupra prăjiturilor înainte de a le mușca. Mai întâi, am auzit un scrâșnet crocant în gură. Apoi, pe măsură ce mestecam, prăjitura s-a topit uniform, iar aroma dulce și bogată s-a răspândit treptat în gură. Aceste „flori dulci” mi-au trezit cu adevărat multe simțuri simultan… (va continua)

Sursă: https://thanhnien.vn/giu-huong-tet-xua-banh-bat-dep-den-muc-khong-no-an-185250114211039854.htm