Locotenent-colonelul și poetul Nguyen Van A este un fenomen literar târziu, dar pasionat, axat pe forțele armate și războiul revoluționar. Născut în satul Van Giang, comuna Son Thinh, districtul Huong Son (acum satul Dai Thinh, comuna Son Tien), provincia Ha Tinh, a crescut în mijlocul războiului. Călătoria sa s-a întins de la statutul de soldat pe câmpul de luptă Quang Tri (1971-1973), participând la Campania Ho Și Min în 1975, până la misiunea internațională în Cambodgia în 1977 și apărând granița de nord între 1978-1980. De-a lungul celor 27 de ani petrecuți în armată, a avansat de la soldat la locotenent-colonel, apoi a fost transferat pentru a deveni șeful Departamentului de Comunicare Financiară al Financial Times din Vietnam ( Ministerul Finanțelor ) până la pensionare. Amintirile sale de război și experiențele de viață sunt rezumate în paginile memoriilor sale „La sud de râul Ben Hai” și în volumul său de poezie „Picătură de rouă lângă fereastră”. În 2026, a continuat să publice volumul de poezie „Umbrele munților” împreună cu volumul de memorii „În tranșeele de graniță”.
Cu volumul său de poezie „Umbrele munților”, care cuprinde 96 de poezii împărțite în trei părți: Nostalgie, Așteptând primăvara și Umbrele munților, vocea poetică a lui Nguyen Van A explorează în mod constant trei teme centrale: patriotismul, dragostea pentru patria sa și dragostea romantică. Transcenzând emoțiile și gândurile personale, poeziile din volum împărtășesc o conștientizare comună a exprimării sinelui individual împletit cu națiunea, amintirile personale devenind amintiri colective și dragostea romantică iluminată de flăcările războiului, precum și de căldura patriei sale. O caracteristică ușor de recunoscut a poeziei lui Nguyen Van A este limbajul său simplu, neîmpodobit, combinat cu structura muzicală a versurilor libere, versurilor lục bát (șase-opt silabe) și versurilor tứ tuyệt (catrene cu patru versuri). Acest lucru creează un stil armonios, rafinat și distinct vietnamez, plin de vitalitate, dar cu o previziune clară și o perspectivă predictivă asupra societății și vremurilor. Acest lucru este evident mai ales în poeziile sale despre patrie, soldați și dragoste, care sunt armonioase și strâns aliniate cu viața reală. Aceasta este valoarea fundamentală care face poezia sa ușor accesibilă cititorilor de vârstă mijlocie și mai în vârstă care apreciază poezia tradițională.
1. Spiritul patriotic și dorința de dăruire și angajament a tinerilor sunt exprimate clar în poezia lui Nguyen Van A, chiar și ca temă centrală, firul literar care străbate opera și creează spiritul său general. Acestea nu sunt sloganuri goale, ci mai degrabă sânge și oase, răni „fără fragmente de gloanțe” și o responsabilitate neîncetată față de camarazi și națiune. El a participat la Campania Citadelei Quang Tri , care a durat 81 de zile și nopți: „Bombe și gloanțe au umplut cerul / Bând apă din cratere de bombe / Îngropând camarazi ale căror corpuri nu erau intacte / De trei ori îngropați de bombe / Sângele îmi curgea din urechi” (Autoportret). Aceste detalii nu sunt relatate pentru a se lăuda, ci pentru a grava profund durerea pierderii: „Camarazii mei după război / Unii s-au întors cu cârje de lemn / Alții s-au întors cu corpuri cicatrizate / Cicatricile de napalm nu au putut fi șterse.”
Deoarece împărtășiseră împreună atâtea greutăți și bătălii aprige, Nguyen Van A a avut întotdeauna o grijă profundă de camarazii săi, fie ei vii, fie morți. A militat pentru construirea multor monumente dedicate soldaților căzuți în Quang Tri și i-a sprijinit și vizitat cu ușurință pe camarazii aflați în circumstanțe dificile sau care sufereau de răni. Poezia sa a devenit astfel o mărturie istorică, amintind generațiilor viitoare de valoarea păcii, care a fost cumpărată cu sacrificiul a milioane de oameni. Poeziile sale, scrise pe „câmpul de luptă” din Quang Tri, unde a luptat cu vitejie alături de camarazii și compatrioții săi, îi bântuie adesea pe cititori, precum „Noapte la Thach Han”, „Noapte la Phuong Ngan” și „Cetatea antică în această după-amiază” ... În fața râului Thach Han, poetul a reflectat cu emoție: „Unde zaci în adâncurile râului? / Odată, bombe și gloanțe plouau peste Thach Han.” Stând în fața Memorialului Martirilor, el a reflectat: „Acest pământ a văzut atâta vărsare de sânge și capete căzute/Memorialul Martirilor este și mai pustiu noaptea/Felinarele stau treze în tăcere toată noaptea/Împreună cu soldații, aprind un sentiment de mândrie.”
Punctul culminant al întregii colecții este suita poetică „Cântăm din nou cântecul patriei”, o poezie de 146 de versuri și 1.054 de cuvinte, cu un ton epic și un stil poetic strâns structurat. Deși limbajul poetic păstrează directitudinea, realismul și limbajul simplu caracteristice lui Nguyen Van A, poetul spune o poveste concisă și emoționantă despre țară, de la flăcările războiului până la perioada de pace și integrare. El a crezut întotdeauna în spiritul uman al națiunii și a exprimat: „Țara este încă săracă / Atât de mulți copii nu au suficientă mâncare de mâncat, suficiente haine de purtat / Atât de mulți copii săraci sunt înfometați după educație”, dar, potrivit lui Nguyen Van A, vietnamezii sunt încă: „Gata / Să împartă un bob de orez / Să împartă un castron de orez în jumătate / Să acopere rama oglinzii cu mătase roșie”. Și apoi poetul pare să exclame în sinea lui, ca și cum ar afirma o credință: „Cât de glorioase sunt cele două cuvinte «Vietnam» / Suntem mândri să fim cetățeni ai țării!”
S-ar putea să vă placă și
2. Dacă patriotismul este o mare aspirație, atunci dragostea pentru patria sa este principalul fir emoțional din „Umbra muntelui”, cu multe imagini și teme poetice impresionante. Cele patru anotimpuri ale patriei sale apar în poezia sa frumos și pașnic, cu florile roșii de kapok din martie, florile albe parfumate de pomelo în ceața dimineții, florile galbene de muștar de pe câmpuri și de-a lungul malurilor râurilor... alături de fenomene meteorologice caracteristice regiunii Centrale de Nord, cum ar fi vântul cald și uscat din Laos, burnița și briza răcoroasă... toate ancorate în memoria lui Nguyen Van A și transformate în cuvinte poetice care afirmă că patria sa este „umbra muntelui” care îl protejează, locul care păstrează identitatea națională.
După cum a mărturisit el, „M-am născut în spatele gardurilor vii de bambus din satul meu / Am intrat în viață fără mamă / Un tată singur care își creștea copiii / Am devenit un gunoier / Filtrând viața pentru a-mi găsi un mijloc de trai”. Orașul natal al lui Nguyen Van A, Ha Tinh, este descris prin imagini cu „soarele arzător de la amiază al cicadelor”, „libelulele care fug de furtună” și „bastia în formă de cioc de cioară și roba maro” a mamei sale. Imaginea mamei harnice este: „Mama stă lângă fereastră așteptându-și copiii / De atâția ani încă tânjește și așteaptă / Ochii ei privesc spre Sud, Nord, Vest, Est / Dar de ce nu ne-am întors noi patru?” sau „Cu o batistă în formă de cioc de cioară și o roba maro / Picioarele mamei sunt înrădăcinate în noroiul rece” (Mama mea). În poezia sa, imaginea lirică a mamei apare simplă, dar concretă: „Mama mea este la fel de singură ca o lună solitară!”
Orașul său natal, Quang Tri, păstrează amintiri pline de mândrie, dar și de durere și un dor neîncetat pentru camarazii săi căzuți: „Decenii întregi am fost plecat, fără să mă mai întorc niciodată / Am rămas în munții și râurile din Quang Tri / în satul Phuong Ngan și la altarul martirilor / Ca să rămân pentru totdeauna o sursă de durere pentru generațiile viitoare” (Noapte la Phuong Ngan). Nguyen Van A și-a iubit patria, rădăcinile și toate valorile pe care pământul și oamenii săi le-au hrănit în el, modelându-l într-un soldat în timp de război și un războinic cultural și ideologic în timp de pace. Prin acte de recunoștință față de trecut, „răsplătind bunătatea” și prin scrierile sale, dragostea sa pentru patria sa în poezie este întotdeauna abundentă, afirmând credința autorului că dragostea pentru patrie încurajează patriotismul, creând o forță motrice crucială pentru a depăși toate dificultățile în protejarea și construirea țării.
3. După cum am menționat mai sus, tema iubirii romantice ocupă și multe pagini de poezie în secțiunile despre Nostalgie și Așteptarea primăverii. Iubirea în poezia lui Nguyen Van A este inseparabilă de război și de patrie. Este iubire din timpul războiului: „Când te-am iubit / Pământul era plin de focuri de armă / Când ne-am iubit / Lampa pâlpâia” (Timpul în care ne-am iubit). Acea iubire este pură, incompletă, întreruptă de bombe și datorie, dar tocmai din această cauză devine sacră: „Am aruncat o minge / În cercul mic / Unde inima ta a fost lăsată deschisă / Ca să întâmpini iubirea zi de zi / Dar draga mea, în această după-amiază / Primăvara bate la ușă / Inima mea e plină de lacrimi / Arunc mingea în neant” (Aruncarea mingii).
Scriind despre fata pe care o iubește, poetul o portretizează ca fiind „ultimele raze de soare”, „un vânt ciudat”, „flori de grapefruit”, „flori de muștar” - imagini familiare, simple, dar tulburător de puternice. Dragostea nu este doar personală, ci se împletește cu dragostea pentru țară, deoarece ea a fost o tânără voluntară care construia drumul Truong Son, sacrificându-și tinerețea pentru națiune și apoi întorcându-se „nedumerită în ceața serii” printre mii de ochi atenți. Dragostea lor devine mistică pentru că este legată de datorie: „Câte fete / Au stârnit câte suflete poetice / Câți tineri / Pierduți în dor / Departe, tunurile urlă / Nerăbdătoare «Așteptând să te întorci»”.
Se poate spune că poeta Nguyen Van A a transformat cu măiestrie dragostea romantică într-o „balamală lirică” care leagă trecutul de prezent. Un sărut sub lună, parfumul florilor de grapefruit, pâlpâirea lămpii cu ulei... toate devin „vise florale” pentru poet, pentru a „adună trecutul în noapte”, „a suspina cu luna singuratică”. Această dragoste este frumoasă pentru că este umană, pentru că nu este doar personală, ci un simbol al unei întregi generații care a sacrificat sentimentele personale pentru o cauză mai nobilă. Versul „o rană fără fragmente de gloanțe” evocă în cititor durerile postbelice cu care s-au confruntat soldații. Nu este vorba doar de o rană fizică, ci și de o bântuire mentală, o remușcare persistentă pentru camarazii căzuți: „Adun trecutul în noapte / Oft cu luna singuratică / Te adorm după-amiaza la apus / Mă scald în amurgul purpuriu” (Trecutul).
Vietnamul încurajează companiile americane să extindă investițiile în tehnologie avansată.În dimineața zilei de 26 iunie, la sediul Guvernului, viceprim-ministrul Ho Quoc Dung l-a primit pe domnul Jeff Place, directorul lanțului de aprovizionare al Coherent Group (SUA). În timpul întâlnirii, viceprim-ministrul a afirmat că Vietnamul încurajează companiile americane să își extindă investițiile, în special în industria high-tech, inovare și semiconductori. Totuși, pe lângă punctele forte ale limbajului simplu combinate cu structura muzicală a versurilor libere, a versurilor lục bát (cu șase și opt silabe) și a versurilor tứ tuyệt (cu patru versuri), așa cum am menționat mai sus, unor poezii le lipsește încă efortul de a face limbajul să „strălucească” pentru sensul poetic; unele sunt chiar rudimentare și nu au structura necesară pentru a transmite gândul și imaginile literare pe care le urmărește autorul. Dacă ar fi posibilă o investiție mai atentă și o aplicare îndrăzneață a noilor tehnici poetice, poate că „Umbra Muntelui” ar fi mai completă pentru cititori. Totuși, în cadrul acestui articol, nu doresc să specific. Autorul este întotdeauna cel care cunoaște cel mai bine punctele forte și punctele slabe ale creației sale, așa că evidențierea lor este probabil cea mai inutilă și superfluă sarcină pentru un critic.
Și cel mai important, literatura este menită să fie apreciată, așa cum spunea savantul Le Quy Don, nu să fie judecată sau criticată. Cred că volumul de poezie „Umbrele munților” a reușit să trezească emoții calde și mândre, exprimând clar caracterul poetului. Argumentul filosofic este: trecutul din timpul războiului este temelia; patria este ancora spirituală; iar dragostea romantică este flacăra care încălzește amintirile. Asta e mai mult decât suficient!
Sursă: https://congluan.vn/khi-tinh-yeu-doi-lua-hoa-tinh-yeu-dat-nuoc-10339710.html
![[Foto] Președintele Adunării Naționale, Tran Thanh Man, participă la conferință pentru a anunța Planul General pentru capitala Hanoi, cu o viziune pe 100 de ani.](https://vphoto.vietnam.vn/thumb/1200x675/vietnam/resource/IMAGE/2026/06/29/1782709639728_ndo_br_1-jpg.webp)
![[Imagine] O retrospectivă a pregătirilor capitalei pentru planul general care a durat un secol.](https://vphoto.vietnam.vn/thumb/1200x675/vietnam/resource/IMAGE/2026/06/29/1782750453122_quy-hoach-100-nam-minh-duy-1-2118-jpg.webp)
![[Foto] Secretarul general și președintele To Lam colaborează cu Comitetul de partid al guvernului la prevenirea și combaterea furtunilor, inundațiilor, dezastrelor naturale extreme și schimbărilor climatice.](https://vphoto.vietnam.vn/thumb/1200x675/vietnam/resource/IMAGE/2026/06/29/1782729441945_a1-bnd-0385-9454-jpg.webp)
