Satele etnice Kinh din China

Người Lao Động•15/04/2023

Aceștia sunt oameni de origine vietnameză care au migrat aici în urmă cu mai bine de 500 de ani și care acum se stabilesc în zona Tam Dao (parte a comunei Giang Binh, orașul Dong Hung, provincia Guangxi, China), la mai mult de 25 km de poarta de frontieră Mong Cai din Vietnam.

„Sunteți oameni Kinh?”

Imediat ce am ajuns la casa comunală An Nam din satul pescăresc Van Vi, doamna To Tiet a venit și ne-a strâns ferm mâinile, întrebând clar: „Sunteți oameni Kinh?”. Acestea fiind spuse, s-a întors repede să-și cheme soțul, copiii și vecinii ca să iasă afară și să stea de vorbă.

Toată lumea zumzăia ca și cum tocmai ar fi primit vești bune. Chiar și din capătul îndepărtat al satului, două femei în vârstă, de peste 80 de ani, șchiopătau spre piața satului, cu bastoanele lor, ca să ne întâmpine. „Sunteți vietnameze în vizită?”, „Sunteți Kinh în vizită la alți Kinh?”... acestea erau întrebările pe care le puneau încontinuu cele două bătrâne.

Le-am spus că locuim în orașul Ho Chi Minh, la mai mult de trei zile de mers cu mașina de granița cu China. Dar niciunul dintre ei nu știa; auziseră doar că, în urmă cu sute de ani, strămoșii lor erau originari din Do Son (orașul Hai Phong ), mergeau la pescuit pe mare și apoi urmau mareele până pe acest pământ, unde acum s-au stabilit și și-au stabilit viața peste 20.000 de oameni de origine vietnameză.

Oamenii Kinh cântă cântece populare Quan Ho din Bac Ninh și vorbesc vietnameza în China.

„Nu știm prea multe despre Vietnam. Dar dacă vin vietnamezi aici, trebuie să rămână și să ne invite la masă. Ca să poată vorbi vietnameză ca să o auzim. Trebuie să vorbească mult ca să nu uităm vietnameza”, a invitat-o cu entuziasm doamna Tiet.

Neputând refuza, am dat din cap în semn de aprobare să rămânem și să luăm masa cu sătenii. În timp ce așteptam ca toată lumea să se pregătească, am împrumutat motociclete electrice pentru a explora satul Kinh. Cu cât înaintam mai departe, cu atât eram mai surprinși să descoperim că totul era exact ca un sat rural din regiunea de nord a Vietnamului.

La marginea satului se afla o casă comunală, lângă o fântână și o cunoscută crângă de bambus. La fiecare cincisprezece gospodării, exista o grădină unde se cultivau orez, cartofi și alte culturi. Femeile care purtau pălării conice arăau pământul și conversau între ele în dialectul lor ancestral.

Oprindu-ne în fața unui magazin alimentar, am observat reclame care vindeau produse vietnameze, cum ar fi țigări, cafea și chiar sos chili. Doamna Do Tu, proprietara, a ieșit și ne-a arătat cu mândrie o sticlă de sos de pește importat recent de peste graniță: „Sătenii de aici produc sos de pește și îl folosesc pentru a-și asezona toate preparatele. Importăm mai mult din Vietnam pentru a ne pregăti pentru sezonul mării agitate, când nu va fi suficient pește pentru a face sos de pește.”

Potrivit doamnei Tu, în ciuda trecerii sutelor de ani, toate aspectele vieții de aici au rămas neschimbate. În urmă cu mai bine de 15 ani, înainte de dezvoltarea smartphone-urilor, oamenii importau casete video cu cântece de leagăn și cântece populare Quan Ho pentru a le vinde. „Generația mea și generațiile dinaintea noastră au fost adormite de cântece populare cântate de părinții noștri. Mulți oameni pot cânta la instrumente muzicale vietnameze”, a povestit doamna Tu.

Nu uitați de limba vietnameză.

Într-adevăr, când ne-am întors în piața satului pentru prânz, sătenii își aduseseră deja citrele, gata să cânte. Fără nicio ezitare, doamna Tiet s-a oprit în mijlocul pieței și a cântat cu vocea ei simplă: „Îndrăgostiții se dezbracă unul pentru celălalt, apoi se duc acasă și își mint tatăl și mama... spunând: «O, o, am trecut podul, iubire, iubire, iubire, vântul bate...»”

Imediat ce a terminat cântecul, a trecut la cântatul la citeră, interpretând cântecul popular „Urcând pe Muntele Thiên Thai” de la Bắc Ninh Quan Họ.

Dna Tô Tiết, membră a grupului etnic Kinh din China, din a zecea generație, cântă la bầu (un tip de instrument cu coarde vietnamez).

Pentru a afla mai multe despre originile vietnamezilor din China, am vizitat Muzeul Etnic Kinh, administrat de provincia Guangxi.

La intrarea în muzeu se află o statuie a unui cuplu pescuind pe mare, simbolizând primele zile ale colonizării vietnameze; în interior, sunt recreate scene cu procesiuni, bucătării și specialități vietnameze… Durează aproape o oră să citești și să înveți toate informațiile din muzeu. Muzeul este deschis în fiecare zi a săptămânii și nu se percepe taxă de intrare.

Domnul Li Xian, îngrijitorul muzeului, a spus că în trecut, oamenii pe care i-am întâlnit se numeau annamezi sau vietnamezi, dar acum sunt numiți oficial Kinh. Aceasta este una dintre cele mai mici minorități etnice din China.

Conform legendei, în timpuri străvechi, douăsprezece familii ancestrale vietnameze au migrat urmând curenții de pescuit și s-au împărțit pe trei insule numite Van Vi, Son Tam și Vu Dau. Treptat, aceste trei insule au fost umplute, formând peninsula Tam Dao așa cum este ea astăzi.

Dl. Hien a declarat că autoritățile locale au permis recent școlilor din zonele locuite de grupul etnic Kinh să includă limba vietnameză în programa lor școlară. Nu este o materie obligatorie, dar aproape fiecare copil se înscrie la cursuri suplimentare. „Întrucât ei comunică deja cu părinții lor în limba vietnameză acasă, copiii învață foarte repede atunci când profesorul îi predă”, a spus dl. Hien.

Tinerii din Tam Dao păstrează și limba vietnameză.

Localnicii nu numai că se străduiesc să-și păstreze limba, dar în fiecare an îi invită pe bătrânii din Tra Co (orașul Mong Cai, provincia Quang Ninh ) la Tam Dao pentru a-i îndruma în organizarea festivalurilor și a ceremoniilor din templu. Există patru festivaluri majore în fiecare an, iar acestea sunt ocazii pentru ca oamenii să se reunească pentru a sărbători și a se ruga pentru noroc.

Conform statisticilor, în Tam Dao există peste 120 de persoane Kinh care pot cânta la instrumente muzicale tradiționale vietnameze și peste 400 de cărți care consemnează comoara literaturii populare, inclusiv numeroase cântece populare, proverbe și basme...

În timp ce ne luam rămas bun de la Tam Dao, am observat în fața satului un arbore banian care avea probabil câteva sute de ani. Localnicii l-au numit arborele Nam Quoc, ca o reamintire pentru generațiile viitoare să nu-și uite originile naționale.

Călătoria nu este dificilă!

Am fost printre primele grupuri de turiști care au ajuns în China pe cale terestră, după ce țara a înăsprit controalele la frontieră timp de trei ani din cauza pandemiei de COVID-19. Pentru a vizita comunitățile minorității etnice Kinh, tot ce trebuie să faceți este să vă înregistrați pentru o trecere de frontieră prin Mong Cai (provincia Quang Ninh) pe Portalul Național al Serviciilor Publice pentru 50.000 VND.

După ce am trecut granița la Dongxing (China), am luat un autobuz spre plaja Wanwei pentru 10 yuani (aproximativ 35.000 VND). Pe plajă erau zeci de tarabe care vindeau mâncare și băuturi. Aproape toți erau Kinh și vorbeau vietnameza; în mod remarcabil, unii purtau rochii tradiționale lungi și ținute sătești simple din nordul Vietnamului.

Sursă