Linh Son își trimite umbra

„Privind în sus spre Hon Kem Da Dung...”, un loc cu feng shui pitoresc. Fotografie: XH

Munți înalți și maiestuoși apar adesea în literatură și artă, cum ar fi „Munții Spirituali” ai lui Gao Xingjian; „Muntele Iluziilor” ai lui Huangfu Yuxiang; „Pe vârful norilor plutitori” ai lui Fu Defang; și „Muntele Brokeback” (un film american care a câștigat un premiu Oscar în 2006, regizat de Ang Lee)...

Inversați sursa în zinc

Din orașul Trung Phuoc, am urmat un drum îngust și pavat, umbrit de păduri luxuriante de salcâmi, apoi am continuat pe o potecă de pământ până la debarcaderul feribotului. Barca cu motor se îndrepta în amonte spre Hiep Duc, iar toată lumea era nerăbdătoare. Râul albastru limpede curgea printre dealurile ondulate. În depărtare, vârful Ca Tang se contura pe cer într-o nuanță indigo maiestuoasă și misterioasă.

Călătorea cu mine domnul Nguyen Thanh Lai, în vârstă de aproximativ 70 de ani. El a povestit că imediat după eliberare, această zonă era pustie, singurul drum era grav avariat, cu petice de asfalt și multe secțiuni în mare parte pietruite. Ca angajat bancar în capitala provinciei, a spus că strângerea banilor era o muncă grea, dar nu era nimic în comparație cu teama de a căra banii de aici înapoi în Tam Ky.

De multe ori a trebuit să ne bazăm pe gherilele locale sau districtuale pentru ajutor sau să așteptăm vehicule de la unitățile militare care să ne ducă... și-a amintit Lai, apoi a continuat: „În tinerețe, deja simțeam greutățile, dar cel mai mult mi-a părut rău pentru profesoarele din zonele joase care au venit aici. În această zonă izolată, pădurică adâncă și muntoasă, ploaia era tristă, soarele era trist și fiecare dintre ele le era atât de dor de casă încât ochii le erau umflați de plâns.”

Hon Kem Da Dung este atât de faimos încât nenumărate înregistrări au fost scrise despre acest loc. Pe scurt, numele are o pronunție vietnameză, probabil dată de vietnamezii care au vizitat zona. Hon Kem este un loc cu două stânci care se întind în râu. Dicționarul vietnamez de ortografie și vocabular de Le Ngoc Tru (Editura Thanh Tan, tipărit pentru prima dată în 1959) explică: „Kem” înseamnă o defileu sau un pârâu îngust, cu munți de ambele părți.

O secțiune a inscripției K.227 menționează Muntele Ka-tang (Cà Tang). Foto: TTTN

Există două interpretări posibile ale cuvântului Đá Dừng (Stânca care oprește). „A opri” poate fi un verb, cum ar fi „a opri”, sau poate fi un substantiv, ca în „zid” sau „structură asemănătoare unui zid”, referindu-se la un zid. Nu este clar ce au vrut să spună anticii, dar ambele interpretări par plauzibile. Natura a creat aceste stânci impunătoare aici, ca și cum ar fi vrut să blocheze curgerea râului.

Prietenul meu a arătat spre o stâncă și a șoptit: „În timpul refluxului, va exista o formațiune stâncoasă cu inscripții Cham antice.” Știam asta din cărți. În BAVH (Bulletin des Amis du Vieux Huế - Prietenii Vechiului Hue), etnologul francez Albert Sallet, care a lucrat în Vietnamul Central, a consemnat despre această locație: „O stâncă cu inscripții, în amonte de râul Thu Bon, dezvăluită doar la reflux, faleza Thach Bich, este un obiect religios de cult pentru pescari…”

Mai târziu, în 1911, epigrafistul francez Edouard Huber, profesor la Școala Franceză de Studii din Extremul Orient, și-a făcut osteneala să viziteze locul și să descifreze inscripția latinizând-o și traducând-o în franceză. Conținutul inscripției este concis: Cri Campecvaro vijayi mahipati Cri. Prakàcadharmmeti sthàpitavàn Amarecam iha. (Traducere: Trăiască împăratul Parkàcdharma, gloriosul rege al Champa. Stăpânul acestui pământ oferă acest sacrificiu Domnului Shiva).

Cà Tang, o mie de ani de nori albi

Gândindu-mă la inscripțiile Cham, simt că sufletul meu plutește în amonte pe râul Thu Bon, inima mi-e brusc cuprinsă de un sentiment de nostalgie milenară. Câte râuri au trecut pe lângă ele, câte vieți s-au născut și au plecat din acest râu și lanț muntos îndepărtat? Cât timp au trăit împreună comunitățile vietnameze și Cham, până la punctul în care și-au amestecat descendenții pentru a forma o nouă comunitate la poalele Muntelui Ca Tang?

Satul Dai Binh văzut de la terminalul de feriboturi Trung Phuoc. Fotografie: Phuong Thao

Era aproape amiază, iar vârful Muntelui Ca Tang strălucea puternic. Era oare real sau visam? Deodată, mi-am amintit că Muntele Ca Tang își aruncase și el umbra pe râul Thu timp de o mie de ani, împreună cu misterele pe care generațiile ulterioare s-au străduit să le descifreze.

Recent, cercetătorul independent Cham, Thach Trung Tue Nguyen, a scris despre războiul dintre Angkor și Campa, care a durat din vremea lui Yan Po Ku Sri Jaya Indravarmmadeva, menționând Muntele Ca Tang astfel: „Conform inscripției K.227 (descoperită la templul Banteay Chmar, Cambodgia), regele Sri Yasovarman al II-lea a atacat Campa și a instalat un prinț cambodgian rege al țării. Regele Sri Jaya Indravarmmadeva a organizat un contraatac și a asediat armata lui Yasovarman al II-lea pe Muntele Katang (posibil Muntele Ca Tang, Quang Nam astăzi)”.

Datorită bătăliilor eroice și sacrificiilor războinicilor care purtau titlul de Sanjak, Yasovarma al II-lea a scăpat. Potrivit lui Thach Trung Tue Nguyen, domnia lui Sri Jaya Indravarmmadeva, bazată pe trei inscripții de la Po Ina Nagar (Nha Trang) și My Son (Quang Nam), a fost aproximativ între 1163 și 1183. Thach Trung Tue Nguyen a afirmat, de asemenea, că numele locului Katang apare în inscripția K.227, dovedind originea sa în limba antică Cham. Putem considera, cu provizoriu, Muntele Katang (cek Katan) ca fiind Ca Tang... Muntele Katang a avut o fortăreață construită de Sri Jaya Indravarmmadeva; nu se știe dacă există vreo ruină acolo.

Timp de aproape o mie de ani, nori albi au plutit deasupra vârfului Ca Tang. Noile descoperiri ale cercetătorului Thach Trung Tue Nguyen au dezvăluit multe povești care așteaptă să fie explorate. Au mai rămas vreo urmă? Nu am pus niciodată piciorul pe vârful Ca Tang, în ciuda dorinței mele de a face acest lucru.

Deodată mi-am amintit că am prieteni și frați mai mici de la poalele munților, care iubesc literatura și poezia cu suflete artistice: Hoa Ngo Hanh, Tan Vu, Tran Que Son... Hoa Ngo Hanh și-a lăsat temporar deoparte visele literare, dar are povestiri scurte care au rezonat cu cititorii, precum „În căutarea lemnului de Agar” și „Simpla legendă a muntelui Ca Tang”... Tan Vu are și eseuri și memorii talentate, cuvintele sale fiind impregnate de dragoste pentru mediul rural, precum „Ca Tang - muntele ca o casă caldă”.

Compozitorul Tran Que Son nu numai că își iubește patria, dar îndrăznește și să pună pe muzică idei din poeziile excentricului poet de vârstă mijlocie Bui Giang. Într-o conversație, Tran Que Son a mărturisit că iubește poezia lui Bui Giang și este mișcat de ea din mai multe motive, inclusiv o parte din viața poetului ca păstor de capre la poalele muntelui Ca Tang – unde avea propriul său limbaj secret ciudat: „Priviți-mă, dragii mei, Aur, Negru și Alb / Înțelegeți florile violet și albe? / Ridicați încet brățara / O cobor încet în jurul gâtului vostru, legănând-o…”

O briză ușoară a măturat râul, aducând parfumul parfumat al livezilor din satul liniștit. Pentru o clipă, am privit în sus spre vârful Ca Tang. Muntele se înălța înalt, abia vizibil în întuneric. Dar lumina reflectată de râul Thu Bon era eterică, suficientă pentru a vedea un munte sacru legendar aruncându-și umbra. Era ca și cum o sută de ani, o mie de ani sau chiar mai mult, s-ar fi transformat instantaneu în eternitate.

Sursă: https://baoquangnam.vn/linh-son-goi-bong-3148333.html