Peste râurile din Vest

Piața plutitoare Cai Rang - Can Tho . Foto: ALang Nguoc

Dacă sezonul inundațiilor din regiunea Centrală aduce pericol pentru râuri, atunci în Vest, sezonul inundațiilor este sursa de viață pentru generații. Când vine inundația, este timpul pentru refacerea aluviunilor, iar mulți creveți, pești și produse naturale se adună de-a lungul apei, creând o prosperitate ce nu poate fi găsită nicăieri altundeva.

Urmează râul

Cea mai mare diferență dintre Vest și alte regiuni este modul în care oamenii trăiesc de-a lungul râurilor. Sistemul complex de canale face dificilă deplasarea pe șosea, așa că căile navigabile domină. Treptat, comerțul și schimburile depind în mare măsură de căile navigabile.

Oamenii își fac cumpărăturile zilnice și trăiesc pe bărci, mutându-se încoace și încolo. Vastul spațiu al deltei râului este ca o casă comună. Asta îi face pe locuitorii din sud-vest să aibă o personalitate plăcută, deschisă și ospitalieră, deoarece natura este blândă și bună cu oamenii.

Pentru a experimenta și explora Occidentul, excursiile cu barca sunt probabil cea mai bună alegere. Mergeți pur și simplu la debarcaderul Ninh Kieu - un punct de atracție turistic faimos, iar bărcile turistice îi vor duce pe turiști la piața Cai Rang - un loc de întâlnire pentru generații întregi de oameni din Occident, unde își pot câștiga existența.

Piața Cai Rang adună fructe de grădină din toate zonele Can Tho, Vinh Long și zonele învecinate: satul grădinar My Khanh, Phong Dien, Binh Thuy, Cho Lach.

Piețele plutitoare s-au format datorită sistemului dominant de transport pe căi navigabile. Intersecțiile râurilor și cheiurilor au devenit locuri ideale de adunare. Fiecare barcă era o tarabă mobilă, unde se vindeau tot felul de fructe și alimente. Spațiul pieței plutitoare nu era doar un loc de cumpărat, vândut, discutat și făcut afaceri. Deși a dispărut oarecum, bărcile pline cu mărfuri expuse pe apă încă de dimineața devreme sunt încă o parte indispensabilă a vieții sudiste.

Stând pe podul Cai Rang dimineața devreme, veți vedea straturi de bărci, mari și mici, de toate culorile, transportând mărfuri, plutind în sus și în jos. Perechi de bărci, bărci de pasageri și bărci ale proprietarilor, se înghesuie una la alta ca niște furnici care se întâlnesc în călătoria lor de a-și construi un cuib.

Monument dedicat muzicianului Cao Van Lau la Situl Memorial de Artă Muzicală Amator din Sud. Fotografie: ALang Nguoc

Aprinde o lampă cu ulei și ascultă vọng cổ

Din piața Cai Rang, bărcile merg pe râul Can Tho până la canalul Truong Tien, apoi pe canale mici până la satul de livezi My Khanh. Aceasta este una dintre cele mai mari și mai faimoase grădini de fructe din Can Tho.

Vizitatorii pot, de asemenea, să asiste la spectacole de muzică tradițională și operă reformată într-un spațiu complet occidental, de la fructe la cântecele artiștilor grădinari.

Oamenii din Occident s-au născut din solul aluvionar al râurilor Tien și Hau și au crescut ascultând sunetele citerei, xang xe și vong co. Aproape toată lumea poate cânta câteva versuri. Venind în Occident, mersul cu barca și consumul de fructe fără a asculta cai luong și vong co este cam insuficient.

Aprinderea unei lămpi cu ulei și ascultarea muzicii tradiționale este o experiență interesantă recreată în multe destinații din această zonă. După seara petrecută la casa din grădină, fiecare vizitator va ține o lampă cu ulei în mână și va fi condus pe drumuri de pământ către colibe tradiționale. Sună ca o amintire a vremurilor de demult când domnul Cao Van Lau obișnuia să aprindă o lampă cu ulei și să se plimbe prin sat cântând cântecul Da Co Hoai Lang, exprimându-și dorul pentru fosta sa soție.

Într-un spațiu atât confortabil, cât și aproape de natură, vizitatorii pot afla informații interesante despre formarea și dezvoltarea acestei forme de artă unice în Sud; și pot fi uimiți când „actorii de la țară” interpretează multe piese celebre din trecut, de la Da co hoai lang, Ben cau det lua, Tinh anh ban chieu...

Barcă de marfă occidentală

Explorarea navelor de marfă de-a lungul Deltei Mekongului este, de asemenea, o modalitate de a explora cultura regiunii fluviale. Am mers pe o astfel de barcă de marfă de la Can Tho până la livezile din Ca Mau.

Bărcile din Can Tho urmează adesea canalele Xang Nga Nam sau Quan Lo - Phung Hiep spre sud. În funcție de sezonul apei și de nevoia de a transporta mărfuri, proprietarii de bărci aleg ruta potrivită. Cu cât drumul este mai departe, cu atât este mai puțin dezvoltat, așa că oamenii din zonele îndepărtate din Vest au nevoie în continuare de astfel de bărci de marfă.

Când navele de marfă ajung la canalele mari, acestea continuă să se strecoare în canalele mici pentru a aproviziona oamenii din grădină. Uneori, bărcile se opresc la casa de oaspeți din fața canalului la miezul nopții. Casele de lângă malurile râului aud strigătele și vuietul motoarelor diesel care se trezesc. Probabil că așteaptă cu nerăbdare mărfuri noi, de la șampon, detergent de rufe la haine, alimente uscate, prăjituri Tet - exact așa cum oamenii din Munții Centrali din orașul meu natal așteaptă camioanele de marfă care vin din oraș.

Oamenii din zonele îndepărtate ale Occidentului așteaptă adesea astfel de transporturi. Bărcile Tet transportă, de asemenea, flori de mai și gălbenele pe care oamenii le pot cumpăra pentru a întâmpina primăvara. Florile Tet provin adesea din sate celebre de flori, cum ar fi Sa Dec, Cho Lach, Vi Thanh, Phuoc Dinh, transportând tot felul de flori, mari și mici, pentru a servi nevoile oamenilor din grădină, pentru a decora pentru Tet, pentru a-și întâmpina copiii care lucrează departe pentru a se întoarce acasă.

Oricine a trăit în Occident cu siguranță nu va uita râul din fața casei sale, cu bărcile de marfă, bărcile de pescuit și sampanele care mergeau înainte și înapoi dimineața și seara. Pe acele bărci, uneori auzi un sunet foarte interesant, pe care, atunci când ești plecat mult timp, stomacul tău îl va simți lipsa: cine crește somn sau prinde somn pentru a-l vinde în sezonul uscat?

Sunetul nu numai că anunță că navele de marfă intră în canal, dar înseamnă și că acestea vând pe credit. Când va veni sezonul orezului, bărcile se vor întoarce pentru a colecta banii. Deși viața economică s-a îmbunătățit și tânăra generație s-a mutat la oraș pentru a-și câștiga existența, oamenii rămași încă se agață de râuri și canale. Economia lor principală depinde încă de recolta de orez.

Sezonul recoltei este abundent, iar când vine sezonul semănatului, tot capitalul este investit în câmpuri. Timp de generații, orezul a depins de solul aluvionar din cursul superior al râului Mekong, dar în ultimii ani, recoltarea orezului a devenit din ce în ce mai dificilă. Bărcile care vând pe credit se pot întoarce când vine sezonul, dar nu mai există debitori. Călătoriile cu navele de marfă din Vest au devenit treptat mai puțin frecvente.

Mai întâi lângă piață, al doilea lângă râu - civilizațiile au fost asociate cu râurile timp de generații. Râurile au influențat mai mult sau mai puțin caracterul oamenilor din fiecare regiune. Râurile își schimbă uneori cursul, gurile de vărsare se umplu uneori, așa cum cele nouă brațe ale Deltei Mekong au acum doar șapte guri de vărsare. Dar urmele sale de-a lungul generațiilor sunt încă evidente în viața și cultura generațiilor de vietnamezi...

Sursă: https://baoquangnam.vn/ngang-doc-song-nuoc-mien-tay-3148305.html