De-a lungul și peste căile navigabile ale Deltei Mekongului

Piața plutitoare Cai Rang - Can Tho . Foto: ALang Ngoc

În timp ce sezonul inundațiilor din regiunea centrală aduce pericole pentru râurile sale, sezonul cu ape mari în Delta Mekongului este o sursă de trai pentru generații întregi. Inundațiile alimentează râul cu sol aluvionar, aducând cu ele nenumărați pești, creveți și alte resurse naturale, creând o abundență cum nu se poate compara cu alte regiuni.

Urmează râul

Cea mai mare diferență dintre Delta Mekongului și alte regiuni constă în modul în care locuiesc oamenii de pe malul râului. Rețeaua complexă de canale face dificilă transportul terestru, așa că transportul pe apă este dominant. Treptat, comerțul și comerțul au devenit în mare măsură dependente de transportul fluvial.

Oamenii își desfășoară viața de zi cu zi și își desfășoară activitatea în principal pe bărci și canoe, mutându-se constant dintr-un loc în altul. Vasta întindere a căilor navigabile din această regiune deltică este ca o casă comună. Acest lucru i-a modelat pe locuitorii din Delta Mekongului de Sud-Vest în indivizi cu personalități plăcute, deschise și ospitaliere, datorită naturii blânde și binevoitoare care a fost atât de amabilă cu ei.

Pentru a experimenta și explora Delta Mekongului, excursiile cu barca sunt probabil cea mai bună opțiune. Pur și simplu îndreptați-vă spre debarcaderul Ninh Kieu – o destinație faimoasă pentru turiștii din întreaga lume – iar bărcile turistice vă vor duce la Piața Cai Rang, un loc unde oamenii din Delta Mekongului s-au adunat pentru a-și câștiga existența timp de generații.

Piața Cai Rang reunește fructe din livezile din Can Tho, Vinh Long și zonele înconjurătoare: satele My Khanh, Phong Dien, Binh Thuy și Cho Lach.

Piețele plutitoare s-au format datorită dominației transportului pe căi navigabile. Intersecțiile râurilor și cheiurilor au devenit locuri ideale de adunare. Fiecare barcă servea drept tarabă mobilă, vânzând tot felul de fructe și alimente. Spațiul pieței plutitoare era mai mult decât un simplu loc de cumpărare și vânzare; era și un loc de conversație și împărtășire. Deși oarecum diminuate, bărcile încărcate cu mărfuri expuse pe apă încă de dimineața devreme au rămas o parte indispensabilă a vieții în Vietnamul de Sud.

Stând pe podul Cai Rang dimineața devreme, veți vedea straturi peste straturi de bărci, mari și mici, de toate culorile, încărcate cu mărfuri, plutind în sus și în jos. Perechi de bărci, bărci de pasageri și bărci ale proprietarilor, se adună laolaltă ca o colonie de furnici care se întâlnesc în drum spre a-și construi un cuib.

Statuia muzicianului Cao Văn Lầu în Zona Memorială a Muzicii și Artei Canto-ului Tradițional din Sudul Vietnamului. Fotografie: ALăng Ngước

Aprinde o lampă cu ulei, ascultă cântece populare tradiționale vietnameze.

Din piața Cai Rang, bărcile urmează râul Can Tho până la canalul Truong Tien, apoi urmează canale mai mici până la satul livezilor My Khanh. Aceasta este una dintre cele mai mari și mai faimoase livezi de fructe din Can Tho.

Vizitatorii pot participa, de asemenea, la spectacole de muzică populară tradițională din sudul Vietnamului și cải lương (operă reformată) într-un decor complet și fermecător din Vietnamul de Vest, de la fructe și legume până la cântecele interpretate de artiști locali.

Oamenii din Delta Mekongului se nasc din solul aluvionar al râurilor Tien și Hau și cresc înconjurați de sunetele citerei, xang xe și vong co. Aproape toată lumea poate cânta câteva versuri din xang xe. Vizitarea Deltei Mekongului și simpla plimbare cu barca și consumul de fructe fără a asculta cải lương sau vong co pare oarecum incompletă.

Aprinderea lămpilor cu ulei și ascultarea muzicii populare tradiționale este o experiență încântătoare reînviată în multe destinații din această regiune. După o seară petrecută într-o casă cu grădină, fiecare vizitator va ține în mână o lampă cu ulei, conducându-l pe cărări de pământ spre colibe tradiționale. Aceasta evocă amintiri din trecut, când domnul Cao Van Lau aprindea o lampă cu ulei și se plimba prin sat cântând cântecul „Da Co Hoai Lang”, exprimându-și dorul pentru fosta sa soție.

Într-un cadru confortabil și prietenos cu natura, vizitatorii pot afla informații fascinante despre formarea și dezvoltarea acestei forme de artă unice în sudul Vietnamului; și pot fi uimiți de interpretarea de către „talente rurale” a numeroase piese odinioară celebre, de la „Dạ cổ hoài lang”, „Bên cầu dệt lụa”, „Tình anh bán chiếu” și multe altele.

Navă de marfă din Vietnamul de Vest

Călătoria pe căile navigabile ale Deltei Mekong este, de asemenea, o modalitate de a explora cultura acestei regiuni riverane. Am călătorit cu o astfel de barcă de la Can Tho până la livezile din Ca Mau.

Bărcile din Can Tho urmează de obicei canalele Xang Nga Nam sau Quan Lo - Phung Hiep spre sud. În funcție de sezonul apei și de cererea de marfă, proprietarii de ambarcațiuni aleg ruta potrivită. Drumurile devin mai puțin dezvoltate mai la sud, așa că oamenii din zonele îndepărtate ale Deltei Mekong au nevoie în continuare de aceste bărci de marfă.

Când bărcile ajungeau la canalele principale, continuau să strecoare prin căile navigabile mai mici pentru a aproviziona oamenii din livezi. Uneori, bărcile se opreau la pensiuni de lângă canal la miezul nopții. Casele de lângă malul râului se trezeau la strigătele și vuietul motoarelor diesel. Probabil că erau în dispoziție, nerăbdători să sosească noile produse – șampon, detergent, haine, alimente uscate și dulciuri de Anul Nou – exact așa cum oamenii din regiunile muntoase din Vietnamul Central așteaptă camioanele care transportă mărfuri din oraș.

Oamenii din zonele îndepărtate ale Deltei Mekongului așteaptă adesea cu nerăbdare astfel de transporturi. Bărcile care transportă bunuri de Tet (Anul Nou Lunar) aduc, de asemenea, flori de cais și gălbenele pentru ca oamenii să se pregătească pentru festivalul de primăvară. Florile de Tet provin de obicei din sate de flori celebre precum Sa Dec, Cho Lach, Vi Thanh și Phuoc Dinh, aducând tot felul de flori, mari și mici, pentru a satisface nevoile oamenilor din mediul rural pentru decorarea în timpul Tet și pentru a-și primi copiii și nepoții care lucrează departe acasă.

Oricine a trăit în Delta Mekongului nu va uita cu siguranță niciodată porțiunea de râu din fața casei sale, cu bărcile de marfă, barjele și bărcile de pescuit care circulau înainte și înapoi de dimineața până seara. Pe acele bărci, auzeai ocazional un sunet foarte interesant care, atunci când ești departe, evocă o dorință profundă: „Cine își aduce somnul și tilapia de crescătorie să le vândă în acest sezon?”

Pe lângă faptul că anunță sosirea ambarcațiunilor de marfă în canal, sunetele semnifică și faptul că ambarcațiunile vând mărfuri pe credit. Acestea se întorc pentru a încasa plata doar în timpul sezonului de recoltare a orezului. Deși condițiile economice s-au îmbunătățit și tinerii au migrat în orașe pentru a-și câștiga existența, populația rămasă încă se agață de râuri și canale. Principala lor sursă de venit depinde încă de recolta de orez.

Sezonul recoltei este abundent, dar când vine momentul semănatului, tot capitalul este investit în câmpuri. Generații întregi, oamenii s-au bazat pe solul aluvionar al râului Mekong, dar în ultimii ani, recoltarea orezului a devenit din ce în ce mai dificilă. Uneori, când ambarcațiunile vând pe credit, clienții care le datorează banii pleacă până la sezonul recoltei. Drept urmare, numărul ambarcațiunilor de marfă din Delta Mekongului a scăzut treptat.

„Proximitatea față de piețe și râuri este primordială” - civilizațiile antice au fost întotdeauna legate de râuri. Râurile au influențat, în grade diferite, caracterul oamenilor din diferite regiuni. Râurile își schimbă uneori cursul, iar gurile lor de vărsare se colmatează uneori, precum cele nouă brațe ale râului Mekong, reduse acum la doar șapte. Dar urmele istoriei lor străvechi sunt încă evidente în viața și cultura generațiilor de vietnamezi...

Sursă: https://baoquangnam.vn/ngang-doc-song-nuoc-mien-tay-3148305.html