De ce se „tem” tinerii scriitori?

La simpozionul „50 de ani de literatură vietnameză din 1975: Perspective ale tinerilor scriitori”, cea mai importantă întrebare nu numai că s-a învârtit în jurul parcursului literaturii vietnameze, ci a abordat direct și sentimentele generației actuale de scriitori.

De ce se „frică” tinerii scriitori atunci când se confruntă cu moștenirea a o jumătate de secol de literatură vietnameză și cu schimbările fără precedent ale erei digitale? Această frică, indiferent cum se manifestă, are o rădăcină comună: dorința de a scrie diferit, de a explora noul, dar fiind totuși împiedicați de bariere vizibile și invizibile...

Simpozionul „50 de ani de literatură vietnameză din 1975: Perspectivele tinerilor scriitori”, organizat recent la Hanoi, a reunit numeroși tineri scriitori alături de figuri consacrate în domeniu, precum poeta Nguyen Quang Thieu - președintele Asociației Scriitorilor din Vietnam, poetul Huu Viet - președintele Comitetului Tinerilor Scriitori, profesor asociat și doctor, criticul Nguyen Dang Diep - director al Institutului de Literatură, președinte al Consiliului pentru Teorie și Critică Literară (Asociația Scriitorilor din Vietnam), scriitoarea Nguyen Ngoc Tu... A fost considerat un forum pentru generații în care au putut interacționa, împărtăși preocupări, pasiuni și perspective asupra noilor evoluții din literatura vietnameză.

Poeta Nguyen Quang Thieu - președintele Asociației Scriitorilor din Vietnam, a ținut un discurs la seminar.

FOTO: BTC

„Frica” tinerilor scriitori în fața moștenirii de 50 de ani a literaturii vietnameze.

Tânăra critică literară Le Thi Ngoc Tram și-a început prezentarea cu povestirea „Scrierea în umbra fricilor”. Ea a susținut că tinerii scriitori, confruntați cu o jumătate de secol de moștenire literară și cu furtuna tehnologiei digitale, nutresc adesea temeri: teama de umbra aruncată de generațiile anterioare, teama de cenzură, teama ca experiențele personale să fie considerate marginale în literatura clasică sau în era digitală. Ei se întreabă dacă au mai avut ceva de scris în mijlocul acestei păduri deja dense de opere literare.

În cadrul discuției din cadrul panelului, ea și-a împărtășit propriile temeri: ce ar spune când atâția scriitori experimentați analizaseră deja 50 de ani de literatură? Ca profesoară, a observat că studenții la literatură ezită adesea să își împărtășească sentimentele, temându-se că ar putea să nu fie de acord cu profesorii sau autorii lor și sperând să știe dacă scriitorii sunt interesați de eseurile lor școlare...

Într-un spațiu de dialog menit să încurajeze autoreflecția, scriitoarea Phung Thi Huong Ly a subliniat anxietățile și preocupările cu care se confruntă tinerii, cum ar fi gândirea tematică, experiențele de viață și stilul de scriere. Potrivit acesteia, mulți tineri nutresc teama de a „nu fi suficient de naționaliști” - scriind despre națiunea lor, dar temându-se... să nu fie suficient de naționaliști, ceea ce îi face să se limiteze la materiale tradiționale învechite. Prin urmare, creează povești care nu mai reflectă viața reală.

Scriitoarea Phung Thi Huong Ly subliniază că probabil cea mai periculoasă frică este „concepțiile greșite despre valoare”. Într-o epocă în care chiar și un articol obișnuit poate primi mii de interacțiuni, tinerii simt cu ușurință că sunt „suficient de buni” și neglijează nevoia de autoperfecționare. Atunci când lauda virtuală estompează granița dintre bine și rău, standardele literare devin și mai fragile.

O altă teamă apare în rândul tinerilor scriitori în contextul provocărilor sistemice. Scriitoarea Nguyen Hoang Dieu Thuy subliniază că industria editorială se confruntă cu venituri scăzute, terenul de joc creativ se micșorează, în timp ce capacitatea societății de a se concentra pe lectură a scăzut drastic. Lipsa unei baze de resurse și mecanisme de sprijin – de la finanțarea creației, traducere, publicare până la promovare internațională – îi face pe mulți tineri scriitori să se îngrijoreze că până și operele valoroase vor avea dificultăți în a ajunge la cititori. Aceasta este teama de a fi lăsați în urmă, nu din cauza incompetenței, ci pentru că circumstanțele „ne privează de oportunități”.

O altă teamă persistentă în rândul multor tineri autori este teama de repetiție. La forumul „Tinerii Scriitori”, scriitorul Huong Ly a subliniat, de asemenea, realitatea că multe manuscrise sunt scrise din amintirile generațiilor anterioare, nereușind să reflecte schimbarea. Acest lucru duce la teama de „a merge înapoi”, deoarece scriitorii ezită să iasă din zona lor de confort…

La un simpozion despre perspectivele literaturii vietnameze, un punct de vedere proeminent a fost necesitatea ca tinerii să asculte tradiția, să se angajeze în dialog cu prezentul și să deschidă cu curaj ușa către viitor cu propriile voci.

FOTO: QUANG HA

Aspirația de a porni într-o călătorie pentru a descoperi vocea unică a noii generații.

Din perspectiva unei generații mai în vârstă, scriitoarea Nguyen Ngoc Tu numește cel mai mare obstacol pentru tinerii scriitori „ușor de distras”. Drama online, presiunea vizuală și saturația de conținut de divertisment îi determină să urmărească mult, dar să înțeleagă puțin, să citească mult, dar... să nu rețină nimic. Această distragere a atenției creează o altă frică: teama de a nu fi suficient de profund, de a nu fi suficient de perseverent, de a nu fi suficient de concentrat pentru a crea opere de valoare durabilă.

Între timp, scriitorul Mac Yen avertizează asupra unui anumit tip de frică: teama de a se elibera de normele acceptate social. Prin urmare, tinerii „își copiază propria cultură”, ceea ce duce la o situație în care operele se învârt doar în jurul unor motive repetitive.

Îngrijorările legate de lipsa conexiunii generaționale sunt evidente și în ceea ce privește lucrările doctorului și autorului Tran Van Thien. Există chiar și temeri foarte contemporane: teama că inteligența artificială ar putea înlocui profesiile; teama de reacții dure online; teama că operele vor fi înțelese greșit înainte de a avea măcar șansa de a prinde contur. Dar ceea ce este valoros este că, după toate acestea, tinerii scriitori își păstrează pasiunea de a merge mai departe.

După ore întregi de discuții deschise, cu schimburi de idei între generații și perspective diverse, este clar că frica, în cele din urmă, nu este o barieră. Dimpotrivă, devine un combustibil pentru generația tânără, care se întreabă ce își dorește, cât de departe îndrăznește să meargă, dacă este gata să iasă din zona de confort și să continue să inoveze și să se adapteze după 50 de ani pentru a deschide noi orizonturi pentru literatura vietnameză.

Sursă: https://thanhnien.vn/nguoi-viet-van-tre-so-hai-dieu-gi-1852511161927288.htm