Acolo, în mijlocul ritmului mereu schimbător al vieții, există încă oameni care păstrează în liniște și cu perseverență valorile culturale tradiționale – „comorile vii” ale locuitorilor din zonele muntoase A Lưới.
A Lưới (orașul Hue) – o vale situată în mijlocul lanțului muntos Trường Sơn din vest – este renumită nu doar pentru peisajele sale maiestuoase, ci și pentru bogata moștenire culturală a minorităților etnice. Acolo, în mijlocul dezvoltării moderne a turismului și comerțului, oamenii păstrează în liniște valorile culturale tradiționale. Sunt ca niște „flăcări” calde în inima sălbăticiei, protejând comorile culturale ale generațiilor.
Cei care „păstrează sufletul” culturii tradiționale
În satul A Roàng 1 (comuna A Lưới 4), bătrânul satului, A Viết A Lia, are peste 75 de ani. Părul său este alb, mâinile noduroase de semnele timpului, dar încă curăță și acordează în mod regulat prețioasele gonguri ale satului în fiecare săptămână. Pentru el, gongurii nu sunt doar instrumente muzicale, ci sufletul satului. „Atâta timp cât gongurii rămân, satul rămâne”, spune el încet, cu privirea ațintită asupra lanțului muntos învăluit în ceață. De la festivalul recoltei, nunți și ceremonii până la despărțirea de la strămoși, sunetul gongurilor este firul care leagă oamenii de zei și de pământ.
Bătrânul satului, A Viet A Lia, a povestit: „A fost o vreme când, din cauza condițiilor dificile de viață, multe dintre gongurile sătenilor erau vândute pe orez și sare. Bătrânul trebuia să meargă din casă în casă, convingând oamenii să-și păstreze gongurile și învățând generația tânără cum să le cânte în ritmul potrivit și cu spiritul potrivit. «Cântarea lor incorectă ar tulbura spiritele», a spus el cu un zâmbet blând. Acum, ansamblul de gonguri al satului nu numai că servește în ritualuri, dar concertează și la festivaluri culturale în comună, district și oraș.”
Nu departe de acolo, de fiecare dată când treci prin satul A Roàng 2 (comuna A Lưới 4), auzi sunetele flautului și gongului de bambus răsunând în munți și păduri, create de artizanul A Mử (67 de ani), un renumit meșteșugar de instrumente muzicale tradiționale ale poporului Cơ Tu. Bețele de bambus și tijele de lemn aparent lipsite de viață, în mâinile lui A Mử, se transformă în flaute, pipe și gonguri pline de suflet. El povestește că a urmat această profesie toată viața, ca și cum ar fi îndeplinit o promisiune făcută strămoșilor săi: „Încă din copilărie, am fost fascinat de sunetele instrumentelor muzicale; auzind sunetul melodios al flautului de bambus îmi acceleră sângele.” Dar această pasiune vine și la pachet cu o mare îngrijorare: puțini tineri astăzi practică această meșteșugărie, iar instrumentele muzicale tradiționale dispar treptat.
De-a lungul anilor, pe lângă fabricarea și vânzarea de instrumente muzicale către turiști, meșteșugarul A Mử a deschis și cursuri gratuite pentru tinerii din comună. În fiecare după-amiază, sunetul fluierului din stuf se îmbină cu ciripitul păsărilor pădurii, răsunând în toată valea. Fluierele din stuf, gongurile și chimvalele nu sunt doar instrumente muzicale; sunt amintiri și ritmul vieții comunității. A Viết Tư, un elev al meșteșugarului A Mử, a spus: „Dacă nu ar fi fost profesorul Mử, nu aș fi știut că pot cânta și la fluier sau că pot cunoaște cântecele tradiționale ale poporului meu.”
Răspândirea moștenirii culturale a poporului Co Tu.
La aproape 80 de ani, bătrânul satului Cu Lai - Nguyen Hoai Nam, locuitor în satul PaRing - Can Sam (fosta comună Hong Ha, acum comuna A Luoi 5), rămâne dedicat conservării, predării și răspândirii culturii poporului Co Tu din această regiune montană înaltă. Sătenii sunt foarte familiarizați cu sunetele gongurilor și tobelor, precum și cu dansurile vârstnicului Cu Lai. Lucrând timp de mulți ani în sectorul cultural local și ulterior ca secretar de partid al comunei Hong Ha, vârstnicul Cu Lai înțelege situația și nevoia urgentă de a conserva cultura locuitorilor din munții A Luoi în mijlocul schimbărilor aduse de dezvoltare și integrare. El predă cântece, muzică și dansuri populare tradiționale nu numai poporului Co Tu, ci și poporului Ta Oi, Pa Co și Pa Hy din zonă.
În 2005, după ce s-a pensionat, a fost ales de săteni ca o figură respectată. Vârstnicul Cu Lai a avut întotdeauna visul de a-i învăța pe tineri cântecele, dansurile și muzica populară ale grupurilor etnice Co Tu, Pa Co și Pa Hy. Apoi, din întâmplare, a luat legătura cu o universitate pentru a deschide o clasă de instrumente muzicale pentru peste 10 persoane din zonă. Vârstnicul Cu Lai, împreună cu alți bătrâni, a continuat să deschidă cursuri pentru a preda cântece și dansuri populare tinerilor din zonă. Drept urmare, mulți oameni au devenit pricepuți în a cânta la diverse instrumente muzicale, de la orga din bambus, flaut, lăută ta lu, corn, gong și chimvale... Și mulți tineri au ajuns să cunoască dansurile și cântecele grupului lor etnic.
De mulți ani, mișcarea culturală din Hong Ha a fost recunoscută, participând continuu la spectacole la festivaluri și evenimente în diverse localități. Unii artizani, care au fost instruiți de bătrânul satului Cu Lai, continuă acum să învețe generațiile tinere... Aceasta este marea bucurie și fericire de a păstra și transmite cultura după care bătrânul Cu Lai tânjește întotdeauna. În 2019, a fost onorat să primească titlul de Artizan Remarcabil în domeniul artelor performative populare, acordat de președintele Vietnamului . Mulți dintre studenții săi remarcabili au fost, de asemenea, recunoscuți ca Artizani Remarcabili, cum ar fi dna Ho Thi Tu (grupul etnic Pa Co), domnul Nguyen Tien Doi (grupul etnic Co Tu)...
„Comorile vii” mențin fluxul modernității.
În satele fostei comune Hong Thuong (acum A Luoi 3), când este menționat domnul A Viet Dhung, acesta este considerat o „comoară vie” a cunoștințelor populare Pa Co. El știe pe de rost zeci de rugăciuni străvechi și este un cunoscător al obiceiurilor și tradițiilor. Domnul Dhung a exprimat: „Efectuarea ritualurilor spirituale înseamnă a-i învăța pe oameni să respecte natura și să trăiască în armonie cu munții și pădurile. Fiecare ritual conține lecții despre moralitate și conduită comunitară.” Temându-se că aceste cunoștințe se vor pierde, domnul Dhung a colaborat cu oficialii culturali locali pentru a înregistra rugăciunile și a explica fiecare cuvânt. De asemenea, le-a transmis copiilor și nepoților săi, chiar dacă știe că păstrarea meșteșugului nu este ușoară în epoca modernă. „Atâta timp cât există oameni care înțeleg, cultura va trăi”, a spus el.
În casa bătrânului satului Ho Van Hanh, din cătunul A Nieng Le Trieng (comuna A Luoi 1), există nenumărate instrumente muzicale tradiționale, pe care le consideră cea mai mare comoară a sa. În acea zi, casa bătrânului Hanh era plină de tineri și tinere din sat. Toți, îmbrăcați în costume tradiționale, s-au aliniat în formații sub îndrumarea bătrânului. Apoi, dansurile și cântecele tradiționale au început să răsune în ritm. Bătrânul Hanh a spus cu mândrie: „Am deschis două clase (14 membri) pentru a-i învăța pe copiii mei și pe tânăra generație dansuri și cântece tradiționale, inclusiv melodiile Ca Loi, Cha Chap și Ba Boi. Îi învăț să danseze, să cânte la gonguri și tobe și să sufle în corni. De asemenea, îi învăț cum să păstreze limba, scrierea, costumele și modelele decorative unice ale poporului nostru, pentru a servi festivalurilor tradiționale precum Festivalul Orezului Nou și Festivalul Sacrificiului Bivolilor...”
Vârstnicul Ho Van Hanh este cunoscut ca o „comoară vie” în vasta pădure, un artizan al culturii populare și a fost decorat cu titlul de „Artizan Remarcabil” de către președintele Vietnamului în 2019. În ciuda vârstei sale înaintate, agilitatea și rapiditatea bătrânului nu sunt mai prejos decât cele ale oamenilor de vârstă mijlocie. Picioarele sale se mișcă agil, vocea sa este profundă, caldă și pasională. De mulți ani, el a transmis neobosit valorile culturale unice ale poporului său generațiilor tinere din satul, comuna și alte localități de-a lungul lanțului muntos Truong Son.
În fluxul timpurilor moderne, bătrânii satelor, artizanii, șamanii, gonghiștii și fabricanții de flaut sunt „comori vii”. Ei nu numai că păstrează amintirile, ci servesc și drept punte între trecut și prezent. Ceea ce este deosebit de valoros este faptul că mulți dintre ei nu își păstrează cultura pentru ei, ci sunt dispuși să o predea, să o împărtășească și să o adapteze, astfel încât cultura să poată continua să prospere în noua eră.
Sursă: https://nhandan.vn/nhung-nguoi-giu-lua-van-hoa-giua-nui-rung-a-luoi-post937755.html
Comentariu (0)