Cântece vesele pentru viață

Natura și creaturile sale, inclusiv adorabilele păsări mici, au lăsat uneori o impresie profundă asupra artiștilor. Printre numeroasele cântece care rezonează cu ascultătorii, există unele care evocă subtil imaginea și sunetele vibrante ale nenumăratelor păsări mici.

Sunetele vii

„O, viață iubită”, un cântec foarte faimos al compozitorului Nguyen Ngoc Thien, îi conduce pe ascultători prin imaginea și cântecul unei păsări tinere într-o dimineață devreme. Compozitorul dorește să transmită, prin ciripitul păsării, cuvinte de credință și iubire pentru viață și pentru oameni, cu expresii sincere de afecțiune: „Există o pasăre mică / care ciripește de parcă ar vrea să exprime /…/ O, pasăre mică, te rog trimite acest mesaj / Un cântec de credință și iubire în inima fiecăruia.”

Imagine ilustrativă. Sursă: Internet

Încă de la sfârșitul anilor 1970, cântecul „Acest Pământ ne aparține”, cu versuri de Dinh Hai și muzică de compozitorul Truong Quang Luc, a fost îndrăgit de multe generații de adolescenți. Cântecul, cu versurile sale frumoase și evocatoare, a căpătat aripi datorită melodiei sale vii. Cântecul pașnic al păsărilor și gânguritul blând al porumbeilor rezonează profund în inimile oamenilor: „Acest Pământ ne aparține / O minge verde zburând pe cerul albastru / O, porumbel, gânguritul tău este atât de iubitor / O, pescărușule, aripile tale flutură peste valuri.”

Compozitorul Tran Hoan a scris și cântecul „Cântec de dragoste de primăvară”. Cântecul descrie ciripitul melodios al păsărilor și, probabil, din cauza acelui sunet, oamenii simt că cerul este mai albastru și mai înalt. „O, draga mea, primăvara a sosit pe ramuri/ Ciripitul dulce al păsărilor face cerul atât de albastru.”

Împărtășind sentimentul de întâmpinare a primăverii, depășind dificultățile și greutățile, compozitorul Tran Chung și-a exprimat sentimentele prin versuri care privesc spre viitor, cu mâinile oamenilor care lucrează împreună pentru a construi o viață nouă: „Prin atâta suferință / vedem anotimpul vesel în timp ce rândunelele zboară înapoi, ciripind pe cer / Păsările cântă pentru a saluta mâinile care construiesc la etaje înalte, vedeți?” (Primăvara a sosit).

Un alt cântec de dragoste vesel, impregnat de culorile blânde ale primăverii, este plin de ciripitul vesel al păsărilor, îmbinat cu vocea unei tinere femei, adăugând frumusețe și vibranță anotimpului primăvara: „Cântecele păsărilor aduc bucurie la viață / Cântecul tău mă face să te iubesc și mai mult / Frumoasa primăvară vine la inima mea” (Culorile blânde ale primăverii - Compozitoare Nguyen Nam).

Mergând înapoi în timp, au existat cadre care au participat la rezistență și au îndurat zile de luptă în închisoare, care au cântat odată frumoasele versuri ale cântecului „Cântecul speranței” de compozitorul Van Ky: „Perechi de păsări zboară, cântecele lor răsunând / Aripile păsărilor flutură în briza primăverii / Trimițând cuvinte de dragoste Sudului, patriei noastre / Spunând că ne este dor de tine zi și noapte.” Versurile transmit o credință puternică într-un viitor luminos, cu lumina radiantă a unui nou orizont mâine.

Și apoi sunt sunetele vesele și vioaie ale cântecului păsărilor și zumzetul cicadelor în pădure, umplând sufletul soldatului de bucurie. Compozitorul Hoang Viet a transmis aceste sentimente de bucurie ale soldaților în marșul lor prin cântecul „Muzica pădurii”: „Cuc, cuc, păsările pădurii cântă la soare / Ascultați, ascultați, cicadele ciripesc neîncetat.”

Versurile cântecului diferă și în funcție de momentele zilei, deoarece compozitorul scrie despre păsări. Dacă dimineața, ciripitul vesel face ca lunga călătorie să pară mai scurtă, după-amiaza, este chemarea stolului. Cântecul „Prima primăvară” al compozitorului Tuan Khanh are versuri precum: „Inima mea își amintește mereu de tine când se lasă seara și păsările își cheamă stolul” și: „Așteptând să vină dimineața pentru ca păsările să cânte, făcând ca lunga călătorie să pară mai puțin lungă”.

În piesa muzicală „O pictură a peisajului rural”, compozitorul Van Phung a contribuit și cu ciripitul vesel al păsărilor. Aceste păsări mici, nepăsătoare, zboară pe crengi, împărtășindu-și gândurile între ele, menținând peisajul liniștit ca o pictură pitorească în cerneală: „Păsările, păsările tinere, ciripesc și cântă / Aripile lor flutură ușor peste crengi.”

În frumosul oraș muntos Da Lat, cântecele armonioase ale păsărilor sunt o priveliște obișnuită. Cântecul „Dor de Țara Rece” al compozitorului Minh Ky evocă imagini frumoase și sunete rezonante pentru ascultători: „Pârâuri și stânci accidentate, frunze împletite cu flori frumoase / cu ceață albastră care cade ușor, cu o mie de cântece de păsări.”

Patria rămâne mereu în inima tuturor, mai ales pentru cei care, din cauza împrejurărilor, trebuie să locuiască departe de casă. Pentru muzicianul Tu Huy, cântecul păsării cuc va rămâne pentru totdeauna o parte îndrăgită a amintirilor din copilărie: „Cântecul păsării cuc evocă atâta nostalgie” (Patria mea din copilărie).

Totuși, nu este vorba doar despre melodii vii. Există și cântece cu sunetul melancolic al cântecului păsărilor.

Cântece triste

Compozitorul Tran Thien Thanh, originar din provincia Binh Thuan, a compus numeroase cântece care au lăsat o amprentă de neșters în inimile iubitorilor de muzică din întreaga țară, inclusiv piesa „Han Mac Tu”. Inspirat de frumoasa, dar tragica poveste de dragoste dintre talentatul poet Han Mac Tu și frumoasa Mong Cam, compozitorul a revizitat vechiul Pavilion Ong Hoang și a scris aceste versuri emoționante: „Luna atârnă oblic, țărmul lung și nisipos devine și mai pustiu / Strigătele păsărilor sunt triste, ca niște suspine sub cerul învăluit în ceață.”

Într-un alt scenariu, după o despărțire, într-o zi ploioasă, ascultând cântecul privighetorii, fata simte: Cântecul este încă foarte blând, dar de ce sună atât de trist? Ar putea fi acesta sentimentul persistent al dorului de cineva, esența rămasă a unei iubiri pasionale? Compozitorul Duong Thu a scris despre acest sentiment în cântecul său „Privighetoria cântă în ploaie”: „Ploaia cade afară, vântul și ploaia par mai reci / O privighetoare cântă în ploaie, atât de triste. Dorul meu de tine în această zi ploioasă, dorul meu de tine este atât de profund și greu”, alături de: „O, în ploaie, privighetoria încă cântă atât de blând, atât de blând / Pe buzele mele, iubirea pierdută încă persistă, atât de intens.”

O altă poveste de dragoste se termină cu o durere în suflet atunci când afecțiunea se estompează, iar pasiunile sunt ca apa care curge pe sub un pod. El, odată o pasăre puternică, acum are aripi obosite, neștiind unde să zboare. Cântecul „Pentru o iubire pierdută” de compozitorul Hoang Nguyen are aceste versuri: „Acum sunt ca o pasăre / cu aripi obosite, neștiind unde să zbor?”

Se pare că aceste păsări mici și fermecătoare au lăsat o impresie de durată asupra inimilor multor muzicieni. Viața este plină de emoții, iar cântecele poartă multe sentimente. Multe cântece prezintă ciripitul vesel al păsărilor din toată țara; totuși, există și cântece melancolice care răsună în liniște, reflectând inimile grele ale oamenilor împovărați de griji. Aceste creaturi minuscule, însă, poartă încă speranță în poezie și muzică, persistând în inimile oamenilor de-a lungul timpului.

Sursă: https://baobinhthuan.com.vn/nhung-tieng-hot-vui-cho-doi-118421.html