Autor - Lucrare: Dragoste profund emoționantă pentru patrie

(Ziarul Quang Ngai ) - „Dragoste pentru patria 4” este a patra colecție de poezie a Clubului de Poezie al Familiei Pham din Quang Ngai, publicată de Editura Asociației Scriitorilor din Vietnam în martie 2025. Colecția este punctul culminant a 62 de autori, cu 141 de poezii, care nu doar își exprimă sufletele, ci transmit și emoții blânde și profunde despre dragostea pentru patrie, țară, familie și nostalgia pentru trecut.

Autorii exprimă în primul rând sentimente de dragoste pentru patria, țara și familia lor prin imagini simple, familiare, care rezonează ușor cu cititorul. Citind poezii precum „Suflet patrie” (Pham Dung), „Vizitând Quang Ngai” (Pham Dinh Dung), „Țara primăvara” (Thanh Hai), „Amintindu-ne de casă” (Pham Van Kiem)... se poate simți acest lucru. „Valurile de smarald ale lui Tra Giang poartă parfumul orașului / Dealurile verzi ale lui Thien An sunt impregnate de aroma câmpurilor / Prestigiul lui Truong Luy strălucește puternic în Vietnam / Cultura lui Sa Huynh luminează cerul estic” (Quang Ngai - Pham Van Thanh). Autorul folosește imagini concrete pentru a evoca mândria față de frumusețea naturală și istoria eroică a orașului Quang Ngai, un ținut bogat în tradiții culturale.

Autorii au consemnat sentimente de evlavie filială și recunoștință pentru contribuțiile strămoșilor, bunicilor și părinților lor prin versuri prețioase și imagini vii, concise, cu o mare putere expresivă, cum ar fi poeziile: „O scurtă istorie a strămoșului Pham Tu” (Pham Thao), „Legenda s-a estompat” (Huong Dai), „Părul mamei” (Tran Thu Ha), „Cuvântul «Evlavie filială»” (Hoang Diem), „Amintiri despre mamă” (Pham Viet Tri)... „Paginile istoriei vietnameze vor rămâne pentru totdeauna / Oglinda lui Do Ho - Strămoșul Pham Tu / Omul care a luptat pentru a alunga inamicul / A ajutat dinastia Ly timpurie să stabilească independența lui Van Xuan” (O scurtă istorie a strămoșului Pham Tu - Pham Thao). Aceste versuri afirmă cu tărie și sunt impregnate de mândrie națională, exprimând respect pentru contribuțiile lui Pham Tu - fondatorul familiei Pham. Sau, „Cerul de sfârșit de toamnă este palid de lumina cețoasă a soarelui / Apusul se estompează încet / Doar o mână de pământ ne desparte / Un OM legendar a plecat departe...” (Legenda a plecat departe - Huong Dai). Folosind imagini descriptive pentru a transmite emoție, autoarea nu numai că exprimă o tristețe nemărginită, ci onorează și statura unui „General legendar” al națiunii vietnameze: Vo Nguyen Giap. Și: „De-a lungul vieții sale, nu a încetat niciodată să mediteze / De aceea părul ei a crescut treptat / La ce am reflectat în această dimineață / În fiecare șuviță de păr gri din cauza noastră?” (Părul mamei - Tran Thu Ha). Întrebarea retorică din strofă nu numai că exprimă o profundă recunoștință față de mama ei, ci reflectă și o contemplare profundă, plină de sentimente profunde, lăsând cititorul profund mișcat în timp ce contemplă imensa datorie de recunoștință față de părinții lor pentru că le-au dat viață și i-au crescut.

Pe lângă dragostea pentru patrie și recunoștință, volumul de poezie „Dragoste pentru patria 4” exprimă și o nostalgie profundă și reflecții asupra timpului. Autoarea Nguyen Hong Anh folosește imaginea „lunii pline” pentru a exprima sentimente despre aprilie - o perioadă cu o semnificație specială, capabilă să evoce amintiri în viață. „Mă întorc să adun lumina lunii pline / Strălucind în amintiri despre fluxul și refluxul timpului / Pământul, cerul, toate lucrurile, iarba și copacii / O, aprilie, sentimentele încă rămân...!” (Sentimentele lui aprilie - Nguyen Hong Anh). Autorul Hoang Than evocă în cititor sentimente despre curgerea vieții cu versurile sale de șase versuri, ritmul lent ca o autoreflecție plină de regret: „Anotimpurile vin / anotimpurile trec repede / Râul, apa / rămân aceleași înainte și după” (Datoria unei îmbrățișări - Hoang Than).

Autorul Pham Thanh Luong, cu tehnicile sale metaforice subtile, pictează o imagine a iubirii dulci, plină de dor și afecțiune persistentă. „Te rog, ridică-mi lumina soarelui / Trimite-o în parfumul părului meu verde / Ține-mă de sărutul din ochii mei / Primăvara tânjește cu pasiune” (Trimițând primăvara în lumina soarelui - Pham Thanh Luong). Autorul Nguyen Mau Cong folosește multe imagini frumoase, simbolice, atât realiste, cât și romantice, pentru a exprima un suflet profund atașat de amintirile de iubire. „Întind brațele să număr picăturile moi de ploaie / Picăturile care cad se sfărâmă, căutând silueta cuiva / Te întorci, lăsându-ți urmele / Eu mă întorc, privind reflexia ta, recitând neobosit poezie!” (Ploaia de după-amiază de iulie - Nguyen Mau Cong). Pham Nhat Linh, cu imaginile sale poetice și tonul liric, portretizează frumoasa tristețe a unui artist. „Un ecou persistent rămâne, câteva cenușă / Îngropând adânc amintirile unei viitoare întâlniri / ...Fie ca viața să fie cea a unui menestrel rătăcitor / Farmecul unui mic artist încălzește inima în vechiul port” (Durere de inimă - Pham Nhat Linh). Chiar dacă dragostea s-a transformat în cenușă, autorul alege să o păstreze prin artă, prin cântece care rătăcesc prin viață. Asta face ca tristețea să nu mai fie tragică, ci o frumusețe profundă și semnificativă. Autorul, Dạ Miên, folosind personificarea, portretizează o tristețe blândă, dar profundă, legată de separare și pierdere, în dragostea adolescentină inocentă, dar fragilă: „Parfumul florilor de lotus se joacă în briză / Iarba moale doarme profund / Nu te mai așteaptă / Sunt pierdut în gânduri după școală” (Cântec de adio - Dạ Miên).

PHAM VAN HOANH

ȘTIRI ȘI ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE:

Sursă: https://baoquangngai.vn/van-hoa/van-hoc/202503/tac-gia-tac-pham-tinh-que-sau-lang-30217b8/