Poezii în alfabetul Nom de Trinh Hoai Duc

Când discutăm despre cariera literară a lui Trịnh Hoài Đức, care, împreună cu Lê Quang Định și Ngô Nhơn Tịnh, a format cei trei savanți Gia Định și a fost nucleul Bình Dươr care se gândește imediat la opera sa literară Gia Định, Định Thành thông chí și colecția sa de poezie Cẩn Trai thi tập.

În colecția de poezie Can Trai, publicată în Dong Nai Weekend, există o poezie intitulată „Quat Xa Tao Ti”, un nume de loc din fosta provincie Binh Phuoc, a zecea poezie din „Treizeci de scene din Gia Dinh”, parte a colecției de poezie Can Trai. În plus, Trinh Hoai Duc are și 18 poezii scrise în alfabetul Nom, cunoscute colectiv sub numele de poezie Nom.

Corectitudinea literară dictează că poezia Nôm a lui Trịnh Hoài Đức nu se poate compara cu operele doamnei Huyện Thanh Quan sau cu „regina poeziei Nôm”, Hồ Xuân Hương, și este chiar mai puțin impresionantă decât poezia Nôm a regelui Lê Thánh Tông din secolul al XV-lea. Cu toate acestea, se crede că 18 poezii Nôm ale lui Trịnh Hoài Đức au fost compuse în timpul misiunii sale diplomatice în dinastia Qing, în timpul domniei împăratului Gia Long, și sunt scrise într-un stil de rimare continuă, cunoscut și sub numele de rime legate. Diverse surse nu au stabilit definitiv dacă aceste 18 poezii Nôm de Trịnh Hoài Đức sunt incluse în Bắc sứ thi tập (Colecția de poezii a trimisului nordic) sau în Đi sứ cảm tác (Impresii din misiunea diplomatică). Probabil pentru că sunt poezii Nôm, generațiile ulterioare le-au plasat în secțiunea Đi sứ cảm tác a carierei sale literare. Pe de altă parte, Bắc sứ thi tập conține numeroase poezii scrise cu caractere chinezești, adesea denumite poezii chinezești.

Ca referință, în colecția de poezii despre călătoria spre Nord, Nguyen Du a scris cu caractere chinezești, în timp ce Trinh Hoai Duc a scris cu caractere Nom. Cei doi erau considerați contemporani; Nguyen Du avea și o poezie dedicată lui Ngo Nhon Trinh în „Cei trei savanți Gia Dinh”, care a fost prezentată în Weekendul Dong Nai.

Cele 18 poezii Nôm de Trịnh Hoài Đức, compuse în timpul misiunii sale diplomatice la Dinastia Qing, urmează un stil de rimă legată/vers legat. Mai exact, ultimele două cuvinte ale versului final dintr-un poem din Dinastia Tang de șapte cuvinte și opt versuri sunt folosite ca primele două cuvinte ale versului de deschidere. Toate cele 18 poezii nu au titluri, numerotându-se doar de la 1 la 18. De exemplu, poezia 1 are cele două versuri finale: „Întâlnindu-mă acum cu un vechi prieten, îți ofer acest cântec/ Ca să nu mă întristez pentru tine și să te privești cu tristețe”, în timp ce cele două cuvinte „privește cu tristețe” încep poezia 2: „Privind cu tristețe, trebuie să încerc tot posibilul să te fac pe plac/ În luna Șobolanului, în ziua Tigrului, ajung la poarta Úc Môn.”

Poezia 2 se încheie cu versul: „Mai devreme sau mai târziu, totul se va uza”, iar Poezia 3 începe cu: „Cum se poate uza și cum poate împărtăși gândurile mele?” Și așa mai departe, până când Poezia 17 se încheie cu: „Dar grijile rămân, vremurile încă nu sunt liniștite”, iar Poezia 18 începe cu: „Din moment ce nu este liniște, ce trebuie să facem?”

Poezia lui Trịnh Hoài Đức este bogată în dragoste pentru patria și țara sa, în special prin lauda adusă celor 30 de peisaje frumoase din Gia Định. În poeziile sale Nôm, scrise în alfabetul Nôm și cu o pronunție vietnameză mai specifică, el exprimă, de asemenea, loialitatea și patriotismul unui adept al Domnului Nguyễn Ánh, care a urcat ulterior pe tron ​​ca Gia Long, încă de la început.

În poeziile dinastiei Tang, formate din șapte cuvinte și opt versuri, oamenii acordă de obicei atenție celor două perechi de versuri: versurile descriptive (3 și 4) și versurile argumentative (5 și 6).

Această temă este predominantă în cele 18 poezii Nôm ale lui Trinh Hoai Duc, cum ar fi poezia 2:

O mie de mile de recunoștință, la fel de vastă ca oceanul.

Nenumărate straturi de semnificații profunde, ca niște munți îngrămădiți.

Sub ceruri, cine mă poate înfrunta ușor, stăpâne?

Toată lumea din țară are soție și copii.

Lecția 3 are două propoziții argumentative (propozițiile 5 și 6):

Fața lunii pline este acoperită de nori nedespărțiți.

Marea sărată evocă o dragoste profundă, indescriptibilă pentru pământ.

Poeziile Nôm ale lui Trịnh Hoài Đức descriau și viața de zi cu zi, iar pentru că acesta era un înalt funcționar al curții imperiale, prin urmare:

Cerul e acoperit de nori, mi-e dor de tine.

Apele vaste se varsă în mare, așteptându-l pe rege.

(Lecția 6)

Sau:

Lacrimile eroului au șiroaie în mijlocul despărțirii.

Arătând loialitate și dreptate ca subiect

(Lecția 12)

Tran Chiem Thanh

Poezia Nôm a lui Trịnh Hoài Đức este cunoscută prin intermediul lucrării Gia Định Tam Gia (Cei Trei Savanți ai Gia Định), compilată de Hoài Anh, iar această carte include adesea note de subsol care menționează „alte cărți consemnează...”, care pot fi considerate variante. Scrierea Nôm are multe exemple de caractere similare, dar pronunții diferite, ca să nu mai vorbim de erorile în procesul de tipărire... Un sentiment demn de remarcat și o faptă nobilă este misiunea diplomatică a lui Trịnh Hoài Đức în Dinastia Qing, unde a compus poezie în limba sa maternă pentru a-și exprima sentimentele; aceasta este o moștenire a predecesorilor săi.

Sursă: https://baodongnai.com.vn/dong-nai-cuoi-tuan/202510/tho-nom-trinh-hoai-duc-00a022d/