Poezia Nom a lui Trinh Hoai Duc

În colecția de poezie Can Trai, în weekendul Dong Nai, există o introducere la o poezie numită Quat xa tao ti, un nume de loc în vechiul Binh Phuoc , a zecea poezie din Gia Dinh tam thap canh, o parte a colecției de poezie Can Trai. În plus, Trinh Hoai Duc are și 18 poezii scrise în alfabetul Nom, numite poezie Nom.

Lăsând la o parte corectitudinea literară, poezia Nom a lui Trinh Hoai Duc nu poate fi comparată cu operele doamnei Huyen Thanh Quan sau ale „reginei poeziei Nom” Ho Xuan Huong și este chiar mai puțin impresionantă decât poezia Nom a regelui Le Thanh Tong din secolul al XV-lea. Cu toate acestea, se spune că cele 18 poezii Nom ale lui Trinh Hoai Duc au fost compuse de el când era trimis la dinastia Qing, când regele Gia Long tocmai urcase pe tron, iar poeziile au fost scrise sub forma unei serii de poezii, cunoscute și sub numele de serie de rime. Diferite documente nu au stabilit dacă cele 18 poezii Nom ale lui Trinh Hoai Duc se află în Bac su thi tap sau Di su cam tac. Poate pentru că sunt poezii Nom, generațiile ulterioare au clasificat aceste 18 poezii în secțiunea Di su cam tac a carierei sale literare. Cât despre Bac su thi tap, există multe poezii pe care le-a scris în caractere Han, adesea numite poezii cu caractere Han.

Ca referință, în Bac Hanh Thi Tap, Nguyen Du a compus în alfabetul Han, în timp ce Trinh Hoai Duc a scris în alfabetul Nom. Cei doi bărbați erau considerați contemporani. Nguyen Du avea o poezie dedicată lui Ngo Nhon Trinh în Gia Dinh Tam Gia, care a fost introdusă și în weekendul Dong Nai .

18 poezii Nom compuse de Trinh Hoai Duc în timpul misiunii sale diplomatice la Dinastia Qing au fost scrise sub forma unei poezii continue/rime continue. Mai exact, ultimele două cuvinte ale propoziției finale din poemul dinastiei Tang, format din șapte cuvinte și opt versuri (7 cuvinte, 8 versuri), au fost folosite ca primele două cuvinte ale propoziției de deschidere (temă). Toate cele 18 poezii nu aveau titlu, fiind numerotate doar de la 1 la 18. De exemplu, poemul 1 are două propoziții finale: „Acum mă întâlnesc cu un vechi prieten și îmi arăt tristețea/ Aici mi-e dor de el, acolo mă uit cu tristețe”, apoi cele două cuvinte „privind cu tristețe” care deschid poemul 2: „Privind cu tristețe, trebuie să încerc să-i fac pe plac/ În luna Ty, în ziua lui Dan, ajung la Uc Mon”.

Lecția 2 se încheie cu propoziția: „În cele din urmă totul se va înnegri”, iar lecția 3 începe: „Cum pot să mă gândesc la asta când este înnegrit?”. Și astfel, lecția 17 se încheie cu: „Dar mă tem că vremurile încă nu sunt pașnice”, iar lecția 18 începe: „Când nu sunt pașnice, ce ar trebui să fac?”

Poezia lui Trinh Hoai Duc este bogată în dragoste pentru patria și țara sa, lăudând în special 30 de scene frumoase din Gia Dinh. În special în poezia Nom, scrisă în alfabetul Nom, cu o pronunție vietnameză mai specifică, el a exprimat, de asemenea, loialitatea și patriotismul unui adept al Domnului Nguyen Anh, care ulterior a urcat pe tron ca Gia Long, încă de la început.

În poezia de șapte cuvinte și opt versuri din Dinastia Tang, oamenii acordă adesea atenție la două perechi de versuri reale 3, 4 și versuri argumentative 5, 6.

O mare parte din cele 18 poezii Nom ale lui Trinh Hoai Duc exprimă acest conținut, cum ar fi poezia 2:

O mie de mile de har sunt la fel de adânci ca marea,

Semnificația grea a muntelui este copleșitoare.

Sub cer, nimeni nu este slujitor al Domnului,

Pe pământ, fiecare are soție și copii.

Lecția 3 are 2 propoziții argumentative (propozițiile 5, 6):

Fața lunii pline este acoperită de nori care încă nu s-au ridicat,

Marea sărată a iubirii este greu de amestecat cu apa.

Poeziile Nom ale lui Trinh Hoai Duc conțin și povești din viața de zi cu zi, iar pentru că era un mandarin de rangul întâi sau al doilea al curții regale, el:

Comentariu (0)