Din cartea: Enigma Căii Lactee

GD&TĐ - Ha Hong Hanh este o poetă „în ascensiune”. În 2025, a primit premiul C din partea Uniunii Asociațiilor de Literatură și Arte din Vietnam pentru volumul său de poezie „Dialog cu umbrele”, publicat de Editura Asociației Scriitorilor din Vietnam; și premiul C la concursul de poezie „Poezie și origini”. „Îți întind un covor așteptându-te” este al doilea volum de poezie al său.

Dorință legitimă

Lentila prin care sunt privite femeile în poezia sa este o lentilă ontologică, urmată de experiențe de gen modelate de viața ei de zi cu zi. Ha Hong Hanh nu are nevoie să „învețe să fie femeie”. Aspectele vieții sale, vocea conștiinței sale și ritmul limbajului său din poezia sa dau glas identității sale de gen. Este o voce a dorinței, a împărtășirii, a empatiei și a unei profunde compasiuni pentru propriul gen.

„Aseară ai mers la festivalul satului/ Îți amintesc picioarele de vechea cale?/ Te-am așteptat”, acestea sunt trei versuri din ultima strofă a poemului „Te-am așteptat”, pe care Ha Hong Hanh l-a prețuit și l-a ales drept titlu pentru volumul său de poezie.

În viața de cuplu, dormitorul este una dintre cele mai importante camere din casă, deoarece este spațiul cel mai intim și confortabil. Covoarele din dormitor sunt elementul cel mai reconfortant. „Îți voi așteaptă covorul”, nu este aceasta doar o chestiune de curățenie a soției? Mai mult decât atât, poartă semnificația spirituală a virtuții, fidelității, prețuirii și așteptării fericirii.

„Ea” îl „iubește”, îi aparține „lui” prin dragostea de cuplu, prin dragostea pentru identitatea lor, „sunetul flautului deschide calea/ ademenind-o/ rătăcind-o.” Și astfel, de-a lungul anilor, „sunetul flautului îi cheamă spiritul prin ușă/ chemând-o să urce muntele împreună cu el pentru a planta semințe de orez/ pictând culori pe câmpuri.” Sunt cu adevărat fericiți.

În această poezie, în cadrul „emoțiilor de gen” există gelozie și anxietate atunci când „merge la festivalul satului / își amintesc picioarele de vechea cale?” Citind această poezie, cititorul își poate imagina „pe ea” plimbându-se înainte și înapoi prin cameră, privind cerul, apoi uitându-se la stele, neliniștită... Poezia lui Ha Hong Hanh rezonează astfel cu identitatea de gen.

La fel ca alte poete, Ha Hong Hanh scrie despre dragoste. Dragostea și fericirea sunt întotdeauna dorințe legitime și aspirații sincere. Acest lucru poate fi observat în poezii precum „Știi?”, „Te caut”, „Te caut în inconștient”, „Femeia și toamna aurie”, „Îți întind un covor așteptându-te”, „O zi fără tine”, „Vântul îți atrage fața”, „O zi în care tânjesc să fiu prostuță”...

„Mi-e teamă în ziua în care nu te voi mai vedea / Voi izbucni în lacrimi / În nopți nesfârșite / Căutând frenetic, inconștient / Și tristețea mă va părăsi și pe mine” (O zi fără tine). Acesta trebuie să fie un gol, unul terifiant.

Spațiu cultural indigen unic

S-ar putea să vă placă și

Șase angajați ai aceleiași companii au sărit de bucurie după ce au câștigat jackpotul la loterie, fiecare primind 2 miliarde de VND.După ce au aflat că au câștigat la loterie, grupul de angajați s-au îmbrățișat, au aclamat și au finalizat procedurile pentru a-și revendica premiul.

Un autobuz de pat a luat foc pe autostradă, provocând un ambuteiaj prelungit.(NLĐO) - În timp ce călătorea pe autostrada Nord-Sud prin Thanh Hoa, un autobuz de dormit cu număr de înmatriculare Tuyen Quang a luat brusc foc.

Revenirea umilitoare a echipei sud-coreene după dezastruoasa campanie de la Campionatul Mondial.Eliminată în faza grupelor și revenind discret fără o ceremonie de bun venit, echipa sud-coreeană a creat și un efect negativ asupra industriei divertismentului.

Spațiul artistic este forma în care există imagistica. „Îți întind un covor ca să te aștept” posedă un spațiu cultural distinct, indigen. Acestea sunt sunetele munților și pădurilor, care răsună din inima munților, pe care autoarea le creează în spațiul artistic al poeziei sale.

„Citera cu douăsprezece corzi cântă o melodie magică / în lumina lunii, a pomelilor copți / Te duc peste nouă pâraie și zece trecători / câmpuri terasate șerpuitoare” (Se sparge noaptea). În această poezie, cititorul nu numai că află despre „citeră” – un instrument cu coarde ciupite folosit în mod obișnuit de unele grupuri etnice muntoase din Vietnam, cum ar fi thailandezii, tai și nungii – dar întâlnește și imagini poetice ale genului „then”, „vía”, „men lá” și „váy chàm”, adesea văzute doar în cadrul festivalurilor comunităților minoritare etnice.

În viața comunităților minoritare etnice, khene-ul (un tip de flaut de bambus) nu este doar un instrument muzical; este un simbol cultural. Pentru comunitatea Hmong, khene-ul și dansul khene sunt două patrimonii culturale imateriale tipice, adânc înrădăcinate în identitatea lor culturală unică. Cei care au vizitat grupuri minoritare etnice își pot imagina cu ușurință ritualurile culturale și pot recunoaște sunetele emoționante și melodioase ale flautelor khene folosite de tineri pentru a-și chema iubitele.

Citind poeziile lui Ha Hong Hanh, recunoști acele sunete. Sunetul flautului de bambus, ca imagine artistică în opera sa creativă, este folosit în multe dintre poeziile sale. Flautele de bambus, flautele din frunze, flautele bucale... sunt prezente și în „Sunetul flautului de bambus care te ademenește în rătăcire” și „Luna uitată”.

S-ar putea spune că amintirile lui Ha Hong Hanh cuprind întregul spectru de culori, mirosuri și sunete. „Nu știi / în inconștientul meu / îți urmăresc mirosul / chiar și în disperare deplină” (Cautându-te în inconștientul meu).

Sufletul poetic al orașului Ha Hong Hanh cuprinde toate culorile, de la umbrele munților, sunetul flautului, costumele atrăgătoare, atmosfera vibrantă a festivalurilor culturale și profunzimea profundă a ritualurilor montane și forestiere.

„Poezia își are originea în inima omului. Scrierea poeziei are trei puncte principale: în primul rând, emoția; în al doilea rând, peisajul; și în al treilea rând, evenimentele. Emoția este persoana, peisajul este cerul, iar evenimentele sunt combinația armonioasă dintre cer și pământ” (Van Dai Loai Ngu, Le Quy Don). Se pare că anticii acordau o mare importanță sentimentelor interioare ale autorului în poezie.

Ha Hong Hanh provine dintr-o familie de poeți; talentul ei pentru poezie a început în copilărie, fiind o jurnalistă dinamică și harnică. Acest mediu a ajutat-o ​​să cultive esența vieții în sufletul ei. Cu alte cuvinte, realitatea s-a așezat, s-a refractat și a strălucit în poezii tulburătoare.

„Ceaiul se ridică cu o aromă argintie / fum mătăsos moale / picături blânde sau sudoare caldă, tăcută / încet / ceainicul așteaptă zorii” (Plantația de ceai Tam Dao). Thai Nguyen este patria „celui mai fin ceai”, iar în această poezie, Ha Hong Hanh își imaginează un vis, rezolvând visul despre ceaiul Thai Nguyen și propria soartă.

Statele Unite ale Americii - Vietnam: Nu rata

Vietnamul încurajează companiile americane să extindă investițiile în tehnologie avansată.În dimineața zilei de 26 iunie, la sediul Guvernului, viceprim-ministrul Ho Quoc Dung l-a primit pe domnul Jeff Place, directorul lanțului de aprovizionare al Coherent Group (SUA). În timpul întâlnirii, viceprim-ministrul a afirmat că Vietnamul încurajează companiile americane să își extindă investițiile, în special în industria high-tech, inovare și semiconductori.

Încurajați companiile americane să extindă investițiile în sectoarele de înaltă tehnologie.Viceprim-ministrul Ho Quoc Dung a declarat că Vietnamul salută continuarea extinderii operațiunilor companiilor americane în Vietnam, în special în industriile de înaltă tehnologie și sectoarele cu valoare adăugată ridicată.

Vietnamul și Statele Unite își consolidează cooperarea în abordarea consecințelor războiului.VTV.vn - Pe 22 iunie, secretarul general și președintele To Lam l-a primit pe secretarul interimar al Marinei SUA, Hung Cao.

Ha Hong Hanh găsește alinare în univers în general și în natură în special. Această alinare este amestecul armonios al unui fel de muzică interioară în lumina iluminării. Poezia ei sună ca vocea tărâmului meditativ: „Există un ecou din munți / Ceața se ridică cu înverșunare în acest anotimp / Văd forma unei vieți trecute / Ramurile copacilor țesute într-un hamac / legănându-mă” (Forma unei vieți trecute).

Versurile reflecției, explicației și autodescoperirii din inconștient nu lipsesc din „Îți întind un covor”: „Vând credință înfășurată în întuneric / ascunzând înșelăciunea zilnică / molia nu înțelege de ce lumina e atât de orbitoare / arzătoare / orbire plătită cu moartea / în seara asta o stea singuratică se luminează / vag în Calea Lactee” (Steaua singuratică).

Ha Hong Hanh prezintă o „hartă a sufletului” profundă, colorată și multifațetată – de mărimea și forma unui poet cu multe vise și o forță interioară bogată.

Sursă: https://giaoducthoidai.vn/tu-trang-sach-mong-lung-trong-dai-ngan-ha-post780562.html