Mi-am iubit patria de când eram mic...

Oamenii își exprimă dragostea pentru patria lor prin paginile cărților; eu îmi exprim dragostea pentru patria mea prin cântece vechi…

În trecut, existau piese muzicale scrise despre frumusețea patriei noastre, până la fiecare kilometru. Dar astăzi, patria noastră s-a schimbat cu fiecare centimetru, așa că vechile cântece despre patria noastră sunt uneori considerate depășite; dacă mai există, ele rămân doar în amintirea... bătrânilor!

Muzica scrisă despre patrie în timpul războiului este o sursă de mândrie nu doar pentru iubitorii de muzică, ci și „cântecele care au supraviețuit războiului” vor fi o „moștenire culturală imaterială” în cadrul moștenirii muzicale vietnameze pentru pace.

Aș vrea să „dau paginile” unuia sau două cântece despre patrie dintre miile de cântece scrise de mulți muzicieni în timpul războiului, care și acum rămân în timp de pace și în inimile oamenilor...

Compozitorul Truc Phuong, „compozitorul singuratic” (singuratic în sens pozitiv). Nu compune cu nimeni, nu pune pe muzică poeziile nimănui, iar muzica sa este doar despre „după-amiaza” și „seara”. A locuit mult timp în Binh Tuy, acum La Gi - Binh Thuan , și consideră Binh Thuan a doua sa casă.

Am scris destule cântece de Truc Phuong: despre soartă, dragoste, realitățile dure ale vieții în timpul războiului. Se pare că Truc Phuong, compozitorul, a stat pur și simplu „singur lângă viață”, așteptând să se lase seara și să sosească noaptea. Iar viața i-a adus multe greutăți, despărțiri și reuniuni... și tocmai aceste lucruri „efemerante” i-au oferit materialul necesar pentru a scrie cântecele sale „obișnuite”.

Scriind despre el, am uitat, fără să vreau, de el, muzicianul care „și-a iubit patria din vremea aceea”... Are două cântece despre patria sa care nu sunt mai puțin impresionante decât orice cântece patriene ale contemporanilor săi: „Dragoste adâncă la țară” și „Seară în satul meu”.

Nu știu pe care dintre aceste două cântece a scris-o prima, dar, în orice caz, este un cântec despre „iubirea față de patria ta”, încă de când a devenit muzician, trăind în „Căile lumii” (titlul cântecului său).

„Dragoste adâncă la țară” (stil Dm, Bolero Mambo): „...Dragostea pasională pătrunde prin acoperișurile de paie / Parfum dulce persistă în părul verde / Dragostea profundă este iubire simplă / Patria mea este încă frumoasă, frumoasă cu iubire inocentă / Seara la sat este îmbătătoare de cântece / Sătenii iubesc mult florile de orez / Mame în vârstă stau și se uită la copiii care se joacă în satul de dedesubt / Buzele le tremură de zâmbete ca și cum ar fi încă la douăzeci de ani.../ Seara se lasă pe dig, auzind vocea cuiva / Întâlniri, iubire fericită între tineri și tinere / Cântecul plutește fără țintă când luna este languroasă / Noaptea satului este agitată de sunetul pistilului care bate...”.

Versurile conțin cuvinte atât de frumoase: „Dragostea cea mai profundă e dragostea simplă”, „Sătenii iubesc enorm florile de orez”, „Buzele bătrânei tremură zâmbind ca la douăzeci de ani”, „Amurgul cade pe dig, auzind vocea cuiva...”

„Seară în satul meu” (Jocul A, Rumba): „...Satul meu este scăldat în lumina aurie palidă a soarelui / Câțiva nori albi se îndepărtează leneș spre orizont / Un cântec popular melancolic răsună prin cătunul pustiu / Fumul serii pare că vrea să oprească timpul / Într-o seară ai sosit / Nuci cocoșii se legănau în vânt pe verandă / Căutând aripi colorate / Ochii mei rosteau cât o mie de cuvinte... / Iubirea mea, nu uita să vizitezi vechiul nostru sat / Ca să auzi sunetul dulce al nuci cocoșilor legănându-se în briză...”

Din nou, cuvinte atât de frumoase, atât de blânde, atât de grațioase, atât de captivante… Truc Phuong folosește cuvinte pentru a descrie „Seara în satul meu”: „Nuanțe aurii palide în sat”, „Câțiva nori albi plutind leneș”, „Fumul serii oprește timpul”, „Umbra cocotierului se apleacă”, „Sunete dulci care leagănă umbra cocotierului”, „Ochii tăi vorbesc cât o mie de cuvinte”… Aceste imagini sunt greu de uitat, chiar dacă astăzi „zona rurală s-a transformat în oraș”, iar modurile de gândire și de viață s-au schimbat pentru a compensa anii de sărăcie și suferință cauzate de război.

Cu mult timp în urmă, cântecele lui Thanh Thúy și melodiile lui Trúc Phương erau atât de populare încât oamenii s-au întrebat: Muzica lui Trúc Phương l-a făcut celebru pe Thanh Thúy sau Thanh Thúy a creat muzica lui Trúc Phương? Iar dr. Jason Gibbs, un american care a venit în Vietnam pentru a studia muzica Bolero, a spus: Muzica lui Trúc Phương, cântată de Thanh Thúy, este cu adevărat cea mai bună!

Îmi plac și interpretările cântăreței Thanh Thúy ale cântecelor lui Trúc Phương. Și l-am auzit și pe cântărețul Hồng Trúc cântând melodiile lui Trúc Phương, ceea ce este destul de unic. Dar am tresărit când l-am auzit pe cântărețul Ngọc Ánh (care este foarte entuziasmat de cântece revoluționare precum „Nổi lửa lên em”) cântând „Chiều làng em” (Seara în satul meu). Ngọc Ánh a pronunțat cuvintele „dật dờ” în „Vài mây trắng dật dờ về cuối trời” (Câțiva nori albi se deplasează fără țintă spre capătul cerului) și auzind „dật dật dắng dật dờ về cuối trời” Cred că niciun cântăreț nu îl poate depăși pe Ngọc Ánh când cântă „Chiều làng em”, nici măcar Thanh Thúy.

Cele două cântece ale lui Truc Phuong despre orașul său natal sunt cu adevărat cântece de dragoste despre „o patrie care odinioară strălucea puternic”. Cântându-le din nou, ascultându-le din nou, ne permite să vedem imaginea patriei noastre, chiar dacă este pierdută, chiar dacă este departe...

Sursă: https://baobinhthuan.com.vn/yeu-que-huong-tu-thuo-116313.html