Se mai afișează „decretul regal” în mijlocul primăverii?

QTO - „A mai trecut un an, iar tradiția «cântecului popular tradițional» lipsește în timpul festivalului de primăvară”, a lamentat doamna Vo Van Nuong (63 de ani) din satul Huynh Cong Tay, comuna Vinh Hoang. Pentru ea și pentru multe generații de locuitori din Vinh Hoang, cântecul popular a fost împletit cu viața spirituală a oamenilor încă din cele mai vechi timpuri, iar tradiția „cântecului popular tradițional” contribuie la atmosfera vibrantă a primăverii. Fără „cântecul popular tradițional”, nu există râs...

Prin urmare, când oaspeții doreau să audă povești populare, doamna Nuong își chema rapid nepotul să i se alăture și să-i spună câteva povești. Ea spunea că, în primul rând, era menit să-i distreze pe oaspeți și, în al doilea rând, să potolească dorul pentru „spiritul basmului popular” care se înrădăcinase în sângele și carnea locuitorilor din Vinh Hoang, la fel ca ea. Nu este doar pasionată de povestiri, ci și de compune povești populare, aducând contribuții semnificative la conservarea identității culturale locale. În prezent, ea aplică pentru titlul de artizan.

O reprezentație pe „covorașul regal” în timpul festivalului de primăvară - Foto: HN

Povestea „Prăjitura de manioc de Tet” are o intrigă simplă: două bunici și nepotul lor sunt plecați să sărbătorească Tet și sunt răsfățați cu o prăjitură de manioc (un tip de prăjitură făcută din făină pură de manioc, fără pulpă îndepărtată, ca în metoda obișnuită). Umplutura este făcută din creveți prinși în iazul Thuy U. Prăjitura este atât de delicioasă încât nepoata mănâncă puțină și ia acasă, dar în graba ei, îi scapă una. Bunica, mergând în spatele ei, calcă pe prăjitură și cade „în mijlocul curții”. Pentru ca prăjitura de manioc să i se lipească de picior, tot satul trebuie să o care pentru a găsi range cu care să o desprindă, deoarece prăjitura este atât de lipicioasă. Totuși, prin modul în care bunica și nepotul o prezintă, povestea prinde viață foarte viu. Intonația cuvintelor de umplutură precum „oh, Doamne; wow; se pare; uh oh, ah ah”... înaintea fiecărui dialog, împreună cu expresiile naratorului, îl țin pe ascultător captivat de la început până la sfârșit, chiar dacă nu înțelege dialectul local.

Doamna Nuong a povestit că în anii precedenți, în această perioadă, tradiția povestirilor se îmbina perfect cu atmosfera vibrantă de primăvară din orașul ei natal. Nu a lipsit niciodată un an fără să participe la sesiunile de povestiri, sperând să adauge un plus de râs sărbătorilor de Anul Nou. „În unii ani, sesiunile de povestiri aveau loc lângă iazul Thuy U. Peisajul de acolo era pitoresc, evocând atmosfera de muncă și producție asociată cu o perioadă dificilă pentru oameni, așa că poveștile curgeau foarte natural. Nu doar iazul Thuy U, ci totul, de la dealul Tram Bau, orezăriile, livezile, până la peștele, pepenii, cartofii și ardeii iuți din sat, erau prezentați în povești, fiecare fiind legată de o anecdotă unică și plină de umor. În ultimii doi ani, sesiunile de povestiri au lipsit, iar nouă, persoanelor în vârstă, ne este foarte dor de ele”, a împărtășit doamna Nuong.

Tradiția „covorașului cu povești” din cadrul festivalului de primăvară își are originea în comuna Vinh Tu (acum comuna Vinh Hoang) în 1993. De atunci, în mod regulat, în a 6-a zi a lunii lunare în fiecare an, pe lângă jocul tradițional cu leagănul, sătenii întind covorașe țesute pe iarbă și se adună pentru a spune povești din trecut și din prezent. De obicei, în mijlocul festivalului de primăvară, patru „covorașe cu povești” sunt întinse, cu câte 13-14 persoane pe fiecare covoraș. Inițial, oamenii ezitau să spună povești în fața unei mulțimi mari, dar treptat toată lumea a vrut să contribuie la distracția noului an, așa că „covorașele cu povești” au devenit din ce în ce mai animate. Conținutul poveștilor este pregătit mai atent, iar tot mai mulți oameni participă la fiecare poveste.

Pe „covorașul cu povești”, oamenii expun prăjituri de cassava, ceai verde, taro... - specialități locale și „recuzită” care însoțesc poveștile spuse pe covoraș. De asemenea, pe „covorașul cu povești se adaugă dulciuri și prăjituri”, ceea ce face ca festivalul primăverii să fie mai complet. Scena primăverii devine mai vibrantă, captivând urmașii de fiecare dată când vine Tet (Anul Nou Lunar).

În acel spațiu, poveștile populare acționează ca un fir de legătură între generații. Bătrânii spun povești, tinerii ascultă. La rândul lor, cu pasiunea transmisă, generația tânără continuă să spună poveștile populare din patria lor. Astfel, poveștile populare sunt adânc înrădăcinate în amintirile nenumăratelor generații. Nepotul doamnei Nuong, Vo Hoang Hai Nam (născut în 2014), a spus entuziasmat: „Am auzit aceeași poveste de când bunica exersa, dar când o interpretează live, sentimentul este complet diferit. În fiecare an, eu și fratele meu mai mare o privim pe bunica spunând poveștile și, uneori, chiar ne alăturăm ei.”

În ceea ce privește originile „povestirii tradiționale”, dna Hoang Da Huong, fostă ofițeră culturală a vechii comune Vinh Tu, a împărtășit: Pe lângă păstrarea valorilor culturale locale, aceasta este o modalitate de a mobiliza întreaga populație pentru a participa la povestirea poveștilor populare din Vinh Hoang. Există patru moduri de a povesti povești populare: o persoană care povestește, două persoane care răspund, o piesă scurtă (un grup de oameni care povestesc) și participarea întregii populații la povestire (exprimată sub forma unui „sulă de povestire tradițională”).

Dna Vo Van Nuong și nepoata sa au povestit povești populare la ceremonia de anunțare a înființării Clubului de Povești Populare Vinh Hoang - Foto: HN

„Frumusețea «povestirilor populare tradiționale» constă în faptul că premiul întâi este acordat în funcție de râsul publicului. Aceasta înseamnă că povestea care stârnește cele mai multe râsete câștigă premiul întâi. Provocarea relatării poveștilor populare pe scenă este că povestitorul trebuie să se transforme într-un «actor», folosind recuzită și expresii faciale expresive pentru a face povestea mai vie și mai captivantă. Acest lucru este diferit de modul în care oamenii își spun povești populare unii altora în viața de zi cu zi”, a împărtășit dna Huong.

După mai bine de 70 de ani, comuna Vinh Hoang și-a revenit la vechiul nume, format prin fuzionarea comunelor Vinh Thai, Trung Nam, Vinh Tu, Vinh Nam și Vinh Hoa din fostul district Vinh Linh. Poveștile populare Vinh Hoang și-au revenit la contextul lor original, mai vast. Potrivit doamnei Huong, pe lângă satul Huynh Cong Tay din fosta comună Vinh Tu, dialectul și limba locală din satul Huynh Cong Dong, fosta comună Vinh Trung, sunt foarte potrivite pentru relatarea poveștilor populare. „Esența basmului popular constă în dialectul local, limba și caracterul povestitorului. În satul Huynh Cong Dong, de la bătrâni la tineri, toată lumea este capabilă să spună povești populare. Intonația, accentul și ritmul sunt excelente”, a subliniat doamna Huong.

Pentru locuitorii din Vinh Hoang, tradiția povestirii este mai mult decât o simplă narațiune. Este vorba despre unitate, conexiune și sentimentul întregii comunități care împărtășește râsete. Prin urmare, după ce s-au întrebat dacă „covorașul de povestit” va mai fi întins în zilele de primăvară, există o dorință comună de a păstra și proteja această valoare culturală locală unică. Pe lângă „covorașul de povestit”, oamenii speră că comuna va reînvia Clubul de Povestit Vinh Hoang, înființat în 2022. La întoarcerea în acest sat, toată lumea poate simți râsul vesel răsunând în briza sărată a mării, în „respirația” fiecărei crengi de copac și fir de iarbă și pe fețele blânde și simple ale fermierilor.

Phan Hoai Huong

Sursă: https://baoquangtri.vn/van-hoa/202602/chieu-trang-con-trai-giua-ngay-xuan-3374e17/