Vântul Lao: Din asprime, a devenit o caracteristică unică.

(Baohatinh.vn) - În fiecare vară, vânturile fierbinți și uscate din Laos mătură Ha Tinh, aducând cu ele o căldură arzătoare caracteristică. Dar, din acest mediu aspru, oamenii și-au creat propriul mod de viață unic și rezistență.

Când cicadele încep să ciripească în frunzișul de la începutul verii, locuitorii din Ha Tinh înțeleg că vântul fierbinte și uscat din Laos s-a întors. Acest vânt caracteristic nu numai că modifică viața de zi cu zi și afectează producția, dar, în timp, a contribuit și la modelarea aspectelor unice ale culturii și caracterului locuitorilor din Nghe An. Pentru multe regiuni, vremea este doar o condiție naturală. Dar în Ha Tinh, vântul din Laos a devenit de mult timp o parte a amintirilor și a modului lor de viață.

Vânturile calde și uscate din Laos aduc un curent de aer fierbinte, făcând soarele din Ha Tinh și mai intens.

În primele zile de vară, când soarele începe să învelească câmpurile de la poalele lanțului muntos Truong Son, lovesc rafale de vânt fierbinte. În călătoria sa prin munți, vântul de sud-vest își lasă cea mai mare parte a umezelii pe versanții vestici, lăsând doar o căldură uscată și arzătoare pe partea estică. Oriunde trece vântul, căldura pare să se răspândească. Și din această asprime, oamenii de aici au dezvoltat treptat un mod de viață unic: să știe cum să se adapteze, să se adapteze și să-și găsească drumul prin adversitate.

Prin urmare, la mijlocul verii, în timp ce multe locuri sunt încă în pană, în zonele rurale din Ha Tinh, ziua de muncă începe foarte devreme. La 3 dimineața, aprind sobele și pregătesc mâncarea; la 4 dimineața, se îndreaptă spre câmpuri pentru a lucra înainte ca soarele să răsară sus. Când soarele este la zenit, toată lumea se întoarce acasă pentru a se odihni, așteptând până după-amiaza târziu pentru a continua munca.

Dl. Phan Van Lanh, din zona rezidențială La Xa, districtul Ha Huy Tap, a spus: „În acest sezon, trebuie să ne trezim foarte devreme pentru a ajunge la timp la câmp. Când soarele ajunge în vârful copacilor de bambus, trebuie să mergem acasă să ne odihnim, pentru că nu mai suportăm să muncim. În jurul orei 16:00-17:00, când vremea se răcește, ieșim din nou la muncă până seara.”

Această simplă relatare dezvăluie că viața de aici este dictată de vreme. Nu este vorba despre faptul că oamenii aleg să muncească mai mult, ci mai degrabă despre faptul că aleg cea mai potrivită modalitate de a conserva energia și de a-și susține viața.

Trăind în condiții naturale dure, locuitorii provinciei Nghe An au găsit rapid multe modalități de a se proteja. Printre acestea, pelerina de ploaie din paie este o imagine familiară. Simplă și nepretențioasă, dar utilă, pelerina de ploaie din paie ajută la blocarea căldurii, oferă umbră și reduce senzația de arsură atunci când stai pe câmp la amiază.

În mijlocul asprimei vântului laotienesc, meșteșugul confecționării pelerinelor de ploaie și obiceiul de a le folosi în timpul lucrului pe câmp au fost adoptate în multe zone rurale, marcând adaptabilitatea flexibilă a oamenilor.

Dna Nguyen Thi Bang din satul Yen Lac, comuna Xuan Loc, a declarat: „În acest sezon, vântul fierbinte din Laos bate foarte puternic. Când lucrăm pe câmp, purtăm de obicei pelerine de ploaie de paie, deoarece ne ajută să ne răcorim și blochează vântul arzător care să ne atingă.”

Un obiect simplu, de zi cu zi, care însă întruchipează experiențele de viață ale generațiilor. Până în ziua de azi, în multe sate din provincia Ha Tinh, meșteșugul confecționării pelerinelor de ploaie este încă păstrat ca o modalitate de menținere a cunoștințelor populare și a identității regionale.

Experiența de a trăi cu vânturile fierbinți și uscate din Laos nu este evidentă doar pe câmpuri, ci și în modul în care oamenii își construiesc case și își creează grădini. În trecut, oamenii alegeau case orientate spre sud pentru a prinde briza răcoroasă, plantau bambus sau copaci mari în față pentru a bloca soarele și săpau mici iazuri în grădini pentru a menține umiditatea și a răcori aerul.

Aceste experiențe aparent simple sunt, de fapt, o bogăție de experiență de viață acumulată de-a lungul generațiilor. Oamenii de aici nu se predau circumstanțelor, ci își adaptează în liniște viața pentru a le depăși.

Dl. Hoang Duc Dai, din grupul rezidențial 4, secția Nam Hong Linh, a declarat: „În provincia Nghe An, vântul din Lao a devenit o trăsătură caracteristică. Din moment ce nu putem lupta împotriva lui, trebuie să găsim modalități de a ne adapta și de a trăi cu el.”

În mijlocul condițiilor naturale dure, satele meșteșugărești tradiționale au apărut și au supraviețuit ca o caracteristică culturală unică a satelor de coastă din Vietnamul Central.

Trăind în condiții naturale dure pentru o perioadă lungă de timp, oamenii nu numai că și-au schimbat metodele de muncă, dar au dezvoltat treptat și trăsături psihologice și de personalitate unice. Prin urmare, vântul laoțian nu a intrat doar în viața de zi cu zi, ci și în poezie, ca simbol al acestui pământ...

Poetul Chế Lan Viên a scris odată:

"O, vânt din Laos! Nu mai sufla!"
Câmpuri însetate de recolte, pajiști însetate de iarbă.
Dealurile acoperite cu tufișuri de mirt nu dau suficiente roade pentru a hrăni oamenii...

Prin poezie, vântul laoțian apare atât aspru, cât și lasă o impresie de durată. Amprenta vântului laoțian este, de asemenea, profund imprimată în accentul, comportamentul și emoțiile oamenilor simpli, sinceri, dar totodată profunzi din provincia Nghe An. După cum a scris odată poetul Nguyen Bui Voi:

„...Vântul laotienesc a suflat crângurile de bambus.”
Doar auzindu-le vocile, puteai spune că se chinuie.
Extras din roci și sol sterile.
De aceea dragostea este atât de profundă și profundă, draga mea..."

Vânturile fierbinți și uscate din Laos, împreună cu soarele arzător și secetele dure, au creat în tăcere un caracter unic, o calitate greu de numit, dar ușor de recunoscut la fiecare persoană de aici.

Potrivit Dr. Dinh Thi Thuy Hang, directoarea Colegiului Nguyen Du din Ha Tinh: „Vântul laotienesc nu modelează în mod direct caracterul oamenilor, ci creează un mediu de viață dur care îi obligă pe oameni să se adapteze. Acest proces de adaptare a promovat rezistența, perseverența, răbdarea și spiritul de depășire a dificultăților la oamenii de aici. De-a lungul timpului, aceste calități nu au devenit doar un mijloc de supraviețuire, ci au devenit și caracteristici distinctive, creând caracterul unic al locuitorilor din Nghe An în general și din Ha Tinh în special.”

Clima dură nu numai că este o provocare, ci contribuie și la consolidarea rezistenței, perseverenței, răbdării și spiritului de neclintit al oamenilor de aici.

Odată cu sosirea verii, vânturile calde și uscate din Laos umplu aerul. Dar aceste vânturi infuzează subtil stilul de viață și caracterul locuitorilor din Ha Tinh cu trăsături unice ale acestui ținut scăldat în soare și vânt. În timp, aceste obiceiuri se înrădăcinează, iar greutățile adâncesc legăturile dintre ei. Fiecare generație crește iubind și prețuind și mai mult acest pământ sterp, aprinzând în sine aspirații pentru dezvoltare și construcție.

Sursă: https://baohatinh.vn/gio-lao-tu-trong-khac-nghiet-ma-thanh-nep-rieng-post309648.html