Râul Cau se întinde într-o singură direcție.

Ca multe alte râuri din întreaga lume, râul Cau inspiră poezie și servește drept refugiu pentru cei departe de casă. Acolo, veți găsi cântecele de leagăn ale mamelor și amintirile din copilărie hrănite de melodiile populare ale munților Viet Bac. Curgând prin provinciile Bac Kan și Thai Nguyen, râul Cau poartă întregul spectru al apelor sale puternice și blânde, modelând identitatea culturală unică a locuitorilor din regiunea Viet Bac.

De-a lungul râului Cau, de la Don Phong la Xuan Phuong, există acum aproape 20 de poduri care îl traversează. În fotografie: Podul Ben Tuong.

Vârful muntelui Phia Booc, unde pâraie mici converg pentru a forma un canal, creând sursa de apă pentru râul Cau. Mi-am imaginat asta în timp ce stăteam în câmpul Phuong Vien, în zona Cho Don. Sub vegetație, nenumărate pâraie limpezi și dulci, vechi de milioane de ani, se prelingeau, contribuind la măreția râului.

Am visat odată că într-o zi voi naviga pe râu din amontele Phuong Vien până la estuarul Thai Binh – un vis îndepărtat. Domnul Tran Van Minh, în vârstă de 84 de ani, din Dong Bam, mi-a povestit asta. Apoi a continuat cu mândrie: „În anii 1970, am lucrat ca muncitor la o fermă forestieră din provincia Bac Thai, specializându-mă în construirea de plute, asigurarea lor și transportarea plutelor din bambus, stuf și lemn din pădurile din amonte. Știam pe de rost cursul fiecărui râu, de la Bac Kan până la capătul provinciei Thai Nguyen . Nu am mers mai departe, pentru că, dacă nu eram atent, pluta ajungea în regiunea Kinh Bac, cunoscută pentru muzica populară Quan Ho.”

„Râul Cau curge într-un singur pârâu” era o vorbă printre bărbații voinici precum domnul Minh pe vremea când lucra ca șofer de plute pentru industria forestieră. Evenimentele de ieri sunt acum de domeniul trecutului. Amintirile acelor vechi călătorii cu pluta au fost luate de curent. Dar izvorul râului Cau din vârful muntelui Phia Booc își adună în continuare apele fragile. Pornind din Phuong Vien, râul Cau prinde contur. Fără a-și alege destinația, indiferent de pantele stâncoase și terenul periculos, râul Cau curge în tăcere în aval, conform legilor naturii.

Părăsind pădurea, pe măsură ce curge, râul Cau primește continuu întăriri de la râurile Na Cang, Khuoi Toc, Khuoi Luoi, Khuoi Cun... aducând o vitalitate naturală în ținuturile Bac Kan și Thai Nguyen, creând prosperitate, căldură și abundență pentru sate.

De-a lungul malului râului, peisajul natural se schimbă odată cu anotimpurile, ca într-o pictură. În această pictură sunt oameni îmbrăcați în indigo, ocupați cu muncile agricole. În fiecare după-amiază târzie, după o zi obositoare de muncă, toți se grăbesc spre malul râului să se scalde, să-și spele hainele și să alunge grijile zilei.

Este iulie acum. Dar iulie 2025 va fi complet diferită. Cele două regiuni, Thai Nguyen și Bac Kan, se vor uni sub denumirea comună de provincia Thai Nguyen. În cazul râului Cau, separarea sau fuziunea provinciilor este doar o chestiune de diviziune administrativă și demarcare. Nu contează, deoarece toate râurile de pe Pământ curg spre mare. Râul Cau nu este diferit; în sezonul uscat, contribuie în liniște. În sezonul ploios, crește și urlă, ca milioane de muncitori care cară nămol pentru a îmbogăți câmpurile care hrănesc culturile de orez și cartofi.

Un colț de peisaj rural la izvoarele râului Cau.

Privind râul roșu de nămol, un bătrân robust și sănătos mi-a spus cu o voce blândă: „Nu știu când a luat naștere râul Cau, dar de când eram copii, am înotat în el, am prins pește și, pe măsură ce am crescut, tinerii și tinerele cântau cântece de dragoste și deveneau soț și soție. De-a lungul nenumăratelor anotimpuri ploioase și inundații, râul a crescut brusc, iar când s-a întors la izvor, nu a uitat niciodată să-și dea înapoi malurile cu nămol. Datorită râului, câmpurile satului sunt fertile.”

În era Industriei 4.0, când se ivește o nouă zi, cea precedentă a trecut deja. Dar râul Cau rămâne neschimbat, încă murmurând povești din trecut, cu multe docuri vechi unde odinioară acostau feriboturi și bărci. Acum, acele vechi docuri de feribot au fost înlocuite cu poduri robuste de beton care se întind peste râu, apropiind cele două maluri.

Am auzit multe povești despre acest râu care curge prin munții și pădurile din Vietnamul de Nord. Înainte de a se contopi cu râul Luc Dau Giang, urmând curentul de la Thai Nguyen la Bac Kan, ajunge în cursul superior al Phia Booc, unde râul își începe călătoria de milioane de ani. Aceasta este, de asemenea, cea mai accidentată secțiune a râului Cau. Cu nenumărate roci mari și mici, multe secțiuni sunt acoperite cu pietre care seamănă cu bivoli uriași care se tăvălesc în râu.

Povestea domnului Minh continuă: Când am dat peste acea porțiune de râu, noi, conducătorii de plute, a trebuit să ne desfacem picioarele larg ca cineva în poziție de luptă, întinzându-ne brațele pentru a calcula și a reacționa cu bețele în mâini. Oamenii din fața și din spatele plutei trebuiau să se coordoneze perfect și precis; o mică greșeală putea face ca pluta să se destrame, distrugând structura și distrugându-ne mijloacele de trai. Mai ales secțiunea de râu care trece prin zona Cho Moi, unde apa era stoarsă de două lanțuri muntoase de pe maluri, creând o pantă abruptă. Apa curgea repede deoarece albia râului era „furiosă” cu bolovani și lespezi ascunse sub suprafață.

În extrasezon, mulți fermieri din zonele din amonte ale râului Cau încep să țeasă ca o ocupație suplimentară pentru a-și îmbunătăți mijloacele de trai.

Întorcându-mă la barca care plutea ușor, visurile mele. Barca a plutit în derivă de-a lungul râului Cau de-a lungul anilor. Atunci mi-am dat seama de ceva interesant: râul Cau, care trece prin provinciile Bac Kan și Thai Nguyen, în ciuda granițelor sale administrative clar definite - granița dintre Cho Moi (Bac Kan) și Van Lang (Thai Nguyen) - nu însemna nimic pentru râul în sine.

Curgând în tăcere, purtând în tăcere, dar rămânând însă satele care împărtășesc cântecele Then și Sli și melodiile încântătoare de flaut, alături de festivalurile lor tradiționale. După ce părăsește provincia Thai Nguyen, râul Cau se ancorează în cultura unică a munților Viet Bac. Intrând în provincia Bac Giang , râul Cau curge în continuare, dar poartă melodiile folclorice line Quan Ho, complet fără legătură cu frumusețea culturală simbolică a regiunii Viet Bac.

Doar locuitorii din provinciile Bac Kan și Thai Nguyen speră că într-o zi, mai ales după ce râul nu va mai fi delimitat de granițe administrative care să creeze o linie de demarcație invizibilă, vor exista servicii de feribot care să transporte pasageri în aval de la Phuong Vien la Thuan Thanh. Din Thuan Thanh, aceștia pot călători apoi în amonte de-a lungul râului, admirând satele și orașele prospere reflectate pe suprafața râului.

Voi face o excursie cu barca de genul acesta. Voi sta și voi savura ceaiul, savurând bomboane de arahide făcute din frunze de ceai și alte ingrediente. Voi admira în voie peisajul de-a lungul malului râului, voi asculta fata de la munte cântând la citeră, cântând cântece populare sau voi lăsa melodiile cântecelor Sli să plutească peste râu, inima mea legănându-se de esența îmbătătoare a naturii, creând valuri de cântece vesele de-a lungul râului Cau.

Sursă: https://baothainguyen.vn/van-hoa/202507/song-cau-mot-dai-e0304ce/