Poem de Le Vi Thuy: Țara de graniță în anotimpul vânturilor

(GLO) - În mijlocul vântului foșnet al munților arzători din zona centrală, poemul lui Le Vi Thuy „Țara de graniță în anotimpul vânturilor” stârnește o emoție liniștită în cititor. De la ochii inocenți ai copiilor la prosperitatea satelor și sudoarea soldaților, totul se îmbină în dorința de pace din cel mai nordic punct al Patriei.

Munții Centrali în timpul sezonului vânturilor

Vânturile pustii ale sezonului

Suflând pe acoperișuri

Sunetul acoperișului din tablă ondulată clatinându-se.

Cling cling.

Ilustrație: PTHT

Vântul abrupt

Umplându-i acei ochi rotunzi căprui

Păr care miroase a soare din copilărie

Plutind fără țintă.

---

Vântul pădurii foșnea.

Vânt de la graniță

Respiră în visul păcii.

Dintre sătenii Jrai

Granule de sare de susan

Ghimbir picant, sărat

Acoperirea câmpurilor

Cafea, cauciuc.

---

Ferestrele erau puternic luminate.

Sunetul copiilor care își recită lecțiile.

În regiunea verde a Munților Centrali

Sudoarea i-a îmbibat uniforma soldatului.

Granița rămâne sigură și pașnică.

După durata zilelor, lunilor și anilor.

Sursă: https://baogialai.com.vn/tho-le-vi-thuy-bien-cuong-mua-gio-post320829.html