De la jocuri de cuvinte la... ceartă

Poate de aceea stilul său de scriere este atât de unic și captivant pe măsură ce îl citești mai mult.

În deschiderea lucrărilor sale postume nepublicate, *Miscellaneous Records* 89/90, savantul Vuong Hong Sen glumește: „Poezie, distragere, distragere, distragere”, spunând el cu autoironie: „Nouăzeci de ani, agitat. În zilele obișnuite, îi place să mănânce «sos de pește cu coadă de pește», adică peștele în sine, el păstrează partea cozii, care are multă carne. Cu toate acestea, din moment ce sosul de pește cu coadă de pește a devenit scump și inaccesibil, nora sa i-a servit o farfurie cu capac. Când a deschis-o, a văzut doar «sare grunjoasă măcinată fin». S-a înfuriat și a întrebat: „Nu mai este sos de pește cu coadă de pește, nu-i așa?” Nora lui i-a răspuns: „M-am săturat să mănânc tot timpul sos de pește cu coadă de pește, așa că astăzi îți servesc sare zdrobită. Ești un om căruia îi plac jocurile de cuvinte, așa că, dacă nu vrei sos de pește cu coadă de pește, măcar ia «sare zdrobită» și te rog să o accepți ca pe un semn al recunoștinței mele.”

Di cảo chưa từng công bố của học giả Vương Hồng Sển: Từ nói lái tới... cãi - Ảnh 1. — Textul scris de mână al poemului cu jocuri de cuvinte al domnului Vuong Hong Sen

După ce o citești, sigur vei râde în sinea ta.

În ceea ce privește arta jocurilor de cuvinte, în numărul din 14 octombrie 2017 al ziarului Thanh Nien , în articolul „Distracția jocurilor de cuvinte vietnameze”, jurnalistul Le Cong Son a citat evaluarea cercetătorului Nam Chi Bui Thanh Kien: „Încă de la începuturi, jocurile de cuvinte au combinat cu măiestrie două elemente: tehnica jocurilor de cuvinte și vulgaritatea. Elementul «vulgar» din jocurile de cuvinte atât ale lui Cong Quynh, cât și ale lui Ho Xuan Huong a avut o mare influență și a devenit acum o caracteristică inerentă jocurilor de cuvinte.” „Fenomenul jocurilor de cuvinte își are originea în Vietnamul Central-Nord și a urmat migrația sa spre sud.” Putem observa acest lucru și prin poezia autoironiatoare a domnului Sen; am ales o poezie în care acesta „se compara cu un băț, trăind inutil, ocupând spațiu”:

Intestinele ies în afară, nu uita să stai de gardă în zona de strigăte.

O broască râioasă de nouăzeci de ani se teme de sărăcie.

Apa nu are picioare, așa că cum poate „stă nemișcată”?

Un castravete fără picioare este tot un „castravete”.

Tânărul aventuros mergea șchiopătând.

Fetele cărora le place să se leagăne pe zâne vor face niște lucruri nebunești.

În așteptarea celei de-a nouă săptămâni de sărbătoare, va avea loc concursul de poezie și caligrafie.

Cupla care rimează se numără consecutiv.

El a continuat: „Credeam că «conduc» o piață, cu prieteni literari din Vietnamul Central și de Sud compunând versuri rimate, dar doar Te Nhi a corectat două poezii care au fost cu adevărat enervante pentru un profesor.” Acum, aleg una:

Nu ancorați, nici măcar pe ploaie torențială și vânt puternic.

Atâta timp cât ai puterea și capacitatea de a merge, nu vei fi sărac.

Am auzit povești despre zeul pofticios cu auz și vedere agere.

Privind pictura frumoasei femei, ochii nu se mijesc.

Câștigând sau pierzând, să ignorăm acțiunile Europei și Asiei.

De ce să ne certăm ca câinii care se joacă cu pisicile?

Sărbătorind nouăzeci de ani cu un șirag de mărgele.

Au trecut o sută de ani și număr zilele în care am purtat asta.

CÂND BĂTRÂNUL VUONG HONG SEN… S-A CEART

Nu numai că a folosit jocuri de cuvinte, dar ocazional îl vedem pe domnul Sển „certând” despre lucruri care au fost mult timp trecute cu vederea. În lucrarea sa postumă *Miscellaneous Records* 89/90, el a discutat două versuri de poezie din *Luc Van Tien* scrise de domnul Do Chieu. În prezent, toate versiunile tipărite menționează clar:

Ascultați în liniște, toată lumea!

Fii atent la greșelile din trecut și fii precaut în viitor.

Totuși, potrivit lui, sintagma ar trebui să fie „Păstrați un profil discret înainte de a acționa, fiți precauți cu privire la ce se întâmplă după aceea”, cu argumentul: „Nu uitați să menționați melodia piesei «fiți precauți cu privire la ce se întâmplă după aceea», patru cuvinte pe care oricine le citește sau le cântă îi va încorda gâtul. Noi, cei de aici, suntem familiarizați cu sintagmele «păstrați un profil discret» și «fiți precauți» și ne amintim că, dacă cineva cunoaște melodia viorii, poate ține bățul, îl poate împinge înainte pentru a obține cuvântul «evitați» și îl poate trage înapoi pentru a obține cuvântul «prudenți», este incredibil de puternic și produce în mod neașteptat o piesă muzicală care este atât plăcută urechii, cât și puternică vocii și neconstrânsă.”

Această opinie va fi cu siguranță contestată, deoarece, conform simetriei, „feroc” versus „bun” și „înainte” versus „după” sunt mai logice. Un savant cu excelente abilități de scriere, cunoștințe profunde și o vastă învățare, precum savantul însuși, ar ști cu siguranță acest lucru; cum ar putea folosi cuvintele „a păstra” și „a evita”? Inițial, am crezut și eu la fel, dar orice aș spune trebuie să se bazeze pe cea mai veche versiune tipărită a acestei lucrări.

Având în vedere acest lucru, am reluat cartea Les poèmes de l'annam - Lục Vân Tiên ca diễn, tipărită de Abel des Michels în Franța în 1883, prima ediție tipărită cât domnul Đồ era încă în viață. Pagina 27 conține acest verset, exact așa cum tocmai l-a analizat domnul Sển: „Țineți minte greșelile trecute, fiți precauți cu privire la consecințele viitoare”. Apoi, edițiile tipărite în Vietnamul de Sud în prima jumătate a secolului al XX-lea l-au tipărit și ele în acest fel.

În ceea ce privește personajele din Luc Van Tien, în 1919, la Saigon, a fost tipărită o versiune a cântecului popular al lui Bui Kiem, scrisă de Nguyen Van Tron. Potrivit domnului Sen, acest gen, dacă este scris corect, ar trebui să fie „giam”. Aici, el consemnează relatarea lui „Nguyen Van Theu, născut la podul Rach Ban, acum strada Co Bac” în 1926, care era un cântăreț de muzică populară care își câștiga existența cântând giam. Această persoană a spus, în timp ce recita versurile lui Bui Kiem: „Personal, am găsit multe versuri din textul original dificil de cântat lin și plăcut, așa că am adăugat versuri și am inserat multe cuvinte pe care le-am modificat și înfrumusețat pentru a se potrivi tonurilor ascendente și descrescătoare ale cântecului. Am ignorat regulile literare; știam să cânt doar conform inimii mele simple, populare... De exemplu, primul vers: «Deodată, Bui Kiem a intrat în casă», textul original avea doar șase cuvinte, «Deodată, Bui Kiem a intrat în casă», iar adăugarea cuvintelor «frate» și «vitreg» constituie deja «înfrumusețare verbală».”

Din această explicație, dl. Sển a concluzionat: „Înțeleg «giặm» ca «adăugarea de sos de pește și sare» pentru a face un fel de mâncare mai aromat, savuros și mai plăcut la gust.” Este această explicație corectă din perspectiva unei „cercetări academice”? Citind Nghệ Tĩnh Giặm Singing (2 volume, Editura de Științe Sociale, 1963), observăm că coautorul profesor Nguyễn Đổng Chi și cercetătoarea Ninh Viết afirmă, de asemenea, „cântatul giặm”, nu „cântatul dặm” și oferă o explicație similară interpretării de mai sus:

„Termenul «giặm» înseamnă a adăuga ceva, a completa, a completa sau a completa ceva ce lipsește, a umple un spațiu care încă îl poate găzdui... Adesea, atunci când se compune un cântec, este necesar să se insereze o «repetare» (sau «reiterație»), de unde și denumirea de «cântat giặm».”

A doua interpretare provine din faptul că „a cânta în rimă” implică adesea rima. De obicei, în cântatul cu chemare și răspuns, rima primului vers al cântecului trebuie să rimeze cu ultimul vers al întrebării. De exemplu: Întrebare: „Vă rog să-mi explicați câteva cuvinte/Vă rog să-mi explicați clar.” Răspuns: „Cuvintele pe care tocmai le-ați spus/Mi-au cauzat tristețe.” Actul de a rima sau de a cânta în rimă se numește „giặm”, cunoscut și sub numele de „bắt xắp”. Prin urmare, „a cânta în rimă” este uneori numit și „hát xắp” (sau „hát luồn”), așa cum au ajuns unii oameni să-l numească recent (pp. 14-15).

(va fi continuat)

Legătură sursă