Prin intermediul unor cântece populare, proverbe și zicători rimate care s-au păstrat până în zilele noastre, se poate observa un strat vibrant de cultură în rândul locuitorilor muntelui, unde mâncarea este legată de pădure, de afecțiune și de tradițiile familiale.
Cultura comunității
În viața poporului Co Tu, zicătorile populare sunt mereu prezente ca parte a vieții de zi cu zi, legate de modul în care oamenii se comportă, muncesc și își organizează viața comunitară. Idiomurile, proverbele, cântecele populare și povestirile pentru copii sunt transmise din generație în generație, reflectând clar opiniile comunității despre mâncat, împărtășire și menținerea relațiilor dintre oameni. Privind această comoară de zicători populare, se poate recunoaște cultura culinară a unei comunități montane, unde mâncarea este împletită cu afecțiunea și modul de viață.
Spiritul de împărtășire a produselor și de creare a legăturilor comunitare prin intermediul hranei este evident în multe zicători familiare. Potrivit bătrânului satului C'Lâu Nhím (satul Gừng, comuna Đông Giang), în trecut, când transportul era dificil, viața oamenilor depindea în principal de pădure, agricultura de tip „slash-and-burn” și schimburile interne. Produse precum bananele, trestia de zahăr, maniocul, carnea de vânat sau brocartul erau schimbate într-un mod simplu, dar durabil, bazat pe acord reciproc și încredere.
Dovezile arată că zicători precum „May đoong aku prí, aku đoong amay atao”, care înseamnă „Îmi dai banane, eu îți dau trestie de zahăr”, reflectă în mod clar schimbul egal în cadrul comunității. În spatele acestui lucru se află un mod de viață care valorizează relațiile, este obișnuit să împartășească și este mai puțin preocupat de calcularea câștigurilor și pierderilor. „Prin cântece populare, proverbe și zicători rimate, putem vedea că mâncarea este întotdeauna legată de viața socială și de modul în care comunitățile organizează relațiile dintre oameni, în care mâncarea devine un mijloc de împărtășire, educare și conservare a identității”, a împărtășit bătrânul satului C'Lâu Nhím.
De la împărțirea ciorchinilor de banane și bucăți de trestie de zahăr până la porții de carne de vânat sau coșuri cu orez proaspăt recoltat, mâncarea a devenit în mod natural o parte integrantă a relațiilor dintre vecini, rude și socri.
De-a lungul diferitelor anotimpuri ale anului, oamenii au obiceiuri asociate cu vizitarea și împărtășirea produselor, cum ar fi aducerea de mâncare cadou de Anul Nou sau donarea de lemne de foc iarna. Aceste acțiuni mențin coeziunea comunității și creează un mod de viață comun, în care fiecare este responsabil unul pentru celălalt. În acest context, mâncarea a devenit o parte integrantă a vieții culturale, contribuind la funcționarea stabilă și durabilă a comunității de-a lungul generațiilor.
O comoară de cunoștințe populare
Limba populară a poporului Co Tu păstrează un bogat tezaur de cunoștințe indigene despre ingrediente și metode de gătit. Trăind în mare măsură dependenți de păduri, râuri și agricultura de tip „slash-and-burn”, oamenii au acumulat cunoștințe specifice despre fiecare tip de legumă sălbatică, rădăcină, fruct, insectă sau condiment local și le transmit generațiilor viitoare prin zicale scurte și ușor de reținut.
Simpla capacitate de a distinge între diferite tipuri de legume sălbatice dezvăluie un nivel ridicat de cunoștințe indigene. Poporul Co Tu identifică clar legumele sălbatice precum adhac și bhabhang, știind care sunt parfumate, care sunt delicioase și care sunt potrivite pentru gătit cu vânat sălbatic sau pentru a fi folosite în mâncăruri tradiționale. Aceste experiențe nu sunt consemnate în scris, ci există în vorbirea cotidiană, împletite cu obiceiurile, stilul lor de viață și mediul lor de viață.
Există zicători care par simple, dar dezvăluie scenarii întregi de supraviețuire. Zicala „Cha riah pazấc tu”, care înseamnă „rădăcinile sunt folosite pentru orez, frunzele pentru hrană”, amintește de o perioadă dificilă când oamenii foloseau tuberculii de manioc ca aliment de bază, în timp ce frunzele de manioc deveneau principala sursă de hrană în mesele lor. Dintr-o singură plantă, locuitorii munților au știut să exploateze multe părți diferite, creând preparate care purtau amprenta unică a regiunii muntoase.
Profesoara Alăng Thị Công de la Liceul Lương Thế Vinh (secția Điện Bàn Đông) consideră că zicerile populare ale poporului Cơ Tu nu reflectă doar relația dintre hrană și mediul de viață, ci servesc și ca o metodă eficientă de predare. Atunci când bătrânii își învață copiii și nepoții cum să identifice un tip de legumă sălbatică, cum să prindă greieri sau ce tabuuri să respecte la pescuit, ei transmit cunoștințe de supraviețuire, împreună cu viața în comunitate. Aceste lecții sunt transmise prin cuvinte concise, ușor de reținut, strâns legate de viața reală și, prin urmare, au o valoare durabilă.
„Bucătăria poporului Co Tu este legată și de ritualuri și de arta de a cânta și recita cântece populare în timpul nunților, logodnelor și întâmpinării oaspeților. În aceste ocazii, mâncarea însoțește invitațiile, saluturile și expresiile de afecțiune din partea gazdei. Gazda folosește adesea cântece pentru a invita oaspeții, dând dovadă de umilință și transmițându-le vizitatorilor sentimentele sale sincere. Regulile de etichetă în timpul meselor sunt, de asemenea, respectate cu strictețe, de la porționare și împărțire la aranjamentul locurilor și obiceiurile de băut, creând un model cultural păstrat de-a lungul generațiilor”, a împărtășit profesoara Alang Thi Cong.
Este evident că bucătăria din viața poporului Co Tu este strâns legată de modul în care comunitatea menține relații, transmite cunoștințe și își păstrează identitatea. Fiecare zicală și experiență transmisă conține un sistem de valori privind modul de interacțiune cu natura și oamenii. Păstrarea limbii și a tradițiilor populare înseamnă, de asemenea, păstrarea esenței bucătăriei și a modului de viață - valori durabile care creează vitalitatea comunității Co Tu astăzi și în viitor.
Sursă: https://baodanang.vn/van-hoa-am-thuc-trong-ung-xu-3333162.html
Comentariu (0)