Împărtășind același cântec popular al iubirii de patrie

Pe măsură ce soarele apune ușor peste vastele orezării din Quang Tri și Quang Binh, în timp ce fermierii încă mai bat orezul cu sârguință sau navighează în bărcile lor pe râul Kien Giang, se pot auzi sunetele simple, melodioase și emoționante ale cântecelor populare. Cântecele populare de bătaie a orezului din Quang Tri și cântecele populare Le Thuy din Quang Binh sunt profund împletite cu viața oamenilor muncii de generații întregi. Deși provin din două regiuni diferite, fiecare cântec popular poartă propriile caracteristici unice ale culturii locale, dar împărtășesc un fir comun de sinceritate, emoție profundă și dorință de a depăși greutățile.

Artista Thuy Ai interpretează cântecul popular despre zdrobirea orezului la un festival Bài Chòi din provincia Quang Tri - Fotografie: Furnizată de artist.

Cântece din travaliu

Cântecele populare sunt vocea fermierilor săraci, mărturisirea de sine a pământului scăldat de soare și bătut de vânt din Vietnamul Central și întruchiparea atât a muncii, cât și a spiritului.

Potrivit doamnei Nguyen Thi Nuong, șefa interimară a Departamentului de Management Cultural din cadrul Departamentului Provincial de Cultură, Sport și Turism Quang Tri, cântecele populare de picatură a orezului din Quang Tri sunt strâns asociate cu actul picatului orezului, o activitate zilnică a locuitorilor din mediul rural în trecut. Fiecare sesiune de picatură a orezului era de obicei o adunare colectivă, unde tinerii și tinerele din sat lucrau împreună și... cântau. Mâinile lor țineau ritmic pistilurile, iar gurile lor fredonau cântece, făcând ca munca, deși dificilă, să fie ușoară și veselă.

În mod similar, stilul de cântec popular Le Thuy își are originea și el în activitățile de muncă, dar în special în munca pe râu și pe câmp. În timpul excursiilor cu barca pe râul Kien Giang sau în timpul plantării și recoltării orezului, cântecele populare rezonează, relaxate, dar totodată emoționante. Numele „khoan” (în voie bună) provine și din expresia „khoan khoan ho khoan”, care servește atât ca comandă ritmică, cât și ca introducere la un apel și răspuns improvizat.

Ambele melodii își au originea în muncă, reflectând în mod clar relația strânsă și simplă a oamenilor din Vietnamul Central cu natura și lupta lor grea pentru supraviețuire. Dar tocmai în această muncă cântecele populare devin o flacără ce aprinde legătura umană și speranța.

O caracteristică proeminentă a cântecelor populare despre picatul orezului și a cântecelor populare „ho khoan” este formatul lor de chemare și răspuns. O persoană cântă primul vers (versul „troi”), iar cealaltă răspunde imediat cu un altul. Acest chemare și răspuns este plin de umor, farmec, spirit și adesea declarații dulci de dragoste, ascunse în spatele timidității sătenilor. „ Eu cânt de partea aceasta a muntelui, tu asculți de partea cealaltă a râului; dacă știi cât de înalt este muntele, atunci și râul îți umple inima” (Cântecul popular despre picatul orezului Quang Tri) .

„ Ho khoan ho khoan, te întreb sincer, al cui câmp are orez atât de bun sau este propriul tău câmp pe care îl cruți?” (Cântec popular Le Thuy).

Ambele încep cu o întrebare sau un apel, urmate de un răspuns blând, spiritual sau profund, demonstrând istețimea, inteligența și chiar emoția în comunicarea dintre bărbați și femei. Cântecele populare sunt un limbaj pentru transmiterea sentimentelor, un loc pentru exprimarea inteligenței și subtilității în comportament. Cântecele populare sunt un „canal de comunicare” special al oamenilor de la țară, atât profund, vesel, liric, cât și delicat. În aceste cântece, dragostea nu este sentimentală sau tristă, ci întotdeauna luminoasă, plină de speranță, sinceră, discretă, dar totodată profund semnificativă.

Emoții simple, dar profunde, din inimă

Artista Thuy Ai, de la Centrul Cultural și de Film Provincial Quang Tri, care a fost implicată în cele două melodii populare timp de mulți ani, a comentat: „Ceea ce își amintesc oamenii cel mai mult este simplitatea și naturalețea din fiecare cântec. Melodiile nu sunt forțate; uneori sunt calme ca o șoaptă, alteori se înalță ca un cântec vesel în timpul sezonului recoltei.”

Fără înflorituri sau metafore elaborate, imaginile din cântecele populare sunt la fel de familiare ca viața oamenilor de la țară: orezării, case, bărci, maluri, baniani, curți sate... Aceste imagini nu sunt prezente doar în versuri, ci reprezintă și memoria colectivă, spațiul cultural în care generații de vietnamezi au crescut împreună. Ceea ce este special este faptul că cântecele populare nu folosesc imagini abstracte, ci mai degrabă imagini familiare și ușor de înțeles, cum ar fi acoperișuri de paie, fântâni, curți sate, râuri rurale și baniani de la marginea satului... Aceste imagini nu sunt doar decorul, ci și simboluri culturale, fundamentul care conferă cântecelor populare mai mult suflet și semnificație.

Încercați să ascultați cântecele populare cu chemare și răspuns ale lui Le Thuy, care au o subtilă calitate satirică:

Bărbat: Le Thuy are râul Kien Giang,/ Și cântece populare blânde, sincere,/ Fetele de la țară sunt atât capabile, cât și frumoase,/ Dacă devin nore, mama ta va fi cu siguranță de acord!

Femeie: Patria mea este plină de ospitalitate caldă, / Invit pe oricine este cu adevărat sincer să vină în vizită!

Spiritul, umorul și bogăția oamenilor de la țară nu rezidă în raționamentul lor, ci în cântecele lor populare, care sunt deopotrivă jucăușe și pline de semnificații ascunse, deopotrivă inocente și profunde.

În mod similar, cântecul popular Quang Tri despre zdrobirea orezului, cu versuri compilate de dna Thuy Ai, este interpretat după cum urmează:

Femeie: Unde în patria noastră există atât de multe specialități de creveți și pește? Ce feluri de mâncare sunt faimoase pe insula Con Co?

Alcoolul e inutil fără ezitare sau gândire / Un om integru, dacă poți să-ți spui părerea / Un om integru, dacă poți să-ți spui părerea / Atunci te voi urma, te implor să te urmez.

Nam: Cua Viet și Cua Tung sunt locuri cu mulți creveți și pești / Faimoși pretutindeni sunt delicioșii și parfumații crabi de piatră de pe insula Con Co / Am fost la Trieu Hai și Gio An de multe ori / Vinul Kim Long - Que și Hai Que / Vinul Kim Long - Hai Que, așa că, draga mea, vino cu mine!

Scenă satului, unde arta prinde rădăcini.

Înainte de a fi recunoscute drept patrimoniu cultural imaterial, cântecele populare cu orez zdrobit și incantațiile erau adevărata „scenă a satului”. Nu era nevoie de fundaluri, lumini sau scene elaborate; era suficientă o seară cu lună, curtea satului și oamenii adunați pentru a cânta cântece de chemare și răspuns.

Acolo nu există granițe între artist și public; fiecare este cântăreț și ascultător, o comunitate care împărtășește povești despre satul său, orașul natal și oamenii săi.

Distinsa artistă Nguyen Thi Ly (în mijloc) și artiști de la Clubul de Cântece Folclorice Le Thuy, provincia Quang Binh , susțin un spectacol - Foto: MT

Distinsa artizană Nguyen Thi Ly (70 de ani) din comuna Phong Thuy, districtul Le Thuy, provincia Quang Binh, a spus cu entuziasm: „Cântatul popular Le Thuy este o moștenire prețioasă transmisă de la strămoșii noștri. Odată ce te îndrăgostești de el, nu mai poți renunța. Odată ce începi să cânți, cânți cu pasiune. Oriunde auzi cântece populare, spectacole culturale sau festivaluri, simți un val de entuziasm. Am iubit cântecul popular de când eram mică și acum, la 70 de ani, sunt încă îndrăgostită, poate chiar mai mult decât atunci când eram tânără. Și nu sunt doar eu; oricine iubește cântecul popular simte la fel.”

Această simplitate este farmecul său special. Cântecul popular nu este ostentativ sau strident, ci poartă o misiune nobilă: să transmită generațiilor viitoare valori morale, un mod de viață și dragostea pentru patrie.

În mijlocul agitației vieții moderne, unde muzica digitală pătrunde în viața spirituală, cântecele populare ale lui Quang Tri și ale lui Le Thuy, Quang Binh rezonează încă în liniște, ca o amintire iubitoare a patriei, rădăcinilor, tradițiilor și valorilor atemporale.

Minh Tuan

Sursă: https://baoquangtri.vn/chung-dieu-ho-tinh-que-194303.htm