Coperta cărții de poezie și pictură „Trandafirul de catifea” de autoarea Phan Bá Ngọc

Phan Bá Ngọc s-a născut și a crescut într-un sat sărac de coastă (satul An Dương, comuna Phú Thuận, districtul Phú Vang, provincia Thừa Thiên Huế ). Talentul său pentru poezie și pictură s-a manifestat destul de devreme, chiar și în anii de liceu, dar abia acum (când se apropie de „bătrânețe”) a publicat prima sa colecție de poezii și picturi (create în mare parte din 2019 până în prezent). Deși târziu, a fost necesară, o modalitate pentru el de a exprima emoțiile reprimate (dor, angoasă, amărăciune, dulceață...) ale unei iubiri neîmplinite, ca un vis, care l-a bântuit aproape întreaga viață. Phan Bá Ngọc a avut dreptate să aleagă titlul unei poezii din colecție, „Trandafirul de catifea”, ca titlu al cărții; este atât semnificativ, cât și potrivit. Florile simbolizează frumusețea, născute pentru a împodobi viața, posedând valoare și o identitate unică. Cele 72 de poezii și 72 de picturi ar putea fi comparate cu o multitudine de flori, fiecare contribuind la esența și sufletul operei. Două flori ies în evidență și rămân: una reală (un trandafir purpuriu pentru tine) și una iluzorie (o floare meditativă oferită lui Buddha). Aici, aș dori să vă vorbesc despre trandafirul purpuriu.

Povestea de dragoste dintre tânărul și tânăra femeie începe într-un sat liniștit (cu o lagună în față și marea în spate, înconjurată de mușchi și alge, scăldată de soare și vânt și de gustul sărat al mării). În mijlocul unei petreceri la beție, mână în mână, schimbă cuvinte de dragoste în mijlocul promisiunilor de primăvară, când dintr-o dată, „Cine ar fi putut prevedea asta? Așteptând la poartă, destinele noastre nu s-au întâlnit niciodată, dragostea noastră a rămas pustie și singură” (Primăvara aceea). Bruschețea și neașteptatul îl lasă pe tânăr fără altă opțiune decât să-și înece tristețea în alcool, până în punctul în care: „Vinul îmi încălzește buzele, adormindu-mă în ritmul luminii lunii. Poate că absența răcește aerul și tânjesc să-ți strig numele cu afecțiune” (Beție). Deși durerea a fost blândă, nu a fost una tragică; Imaginea ta radiantă rămâne adânc întipărită în mintea mea, și nu doar în a mea, dar nici măcar străinii nu pot rămâne indiferenți: „Ești atât de frumoasă, ca un trandafir roșu intens / Strălucind puternic în întunericul nopții / Parfumul tău se plimbă în vânt până la colțul străzii pustii / Călătorii se opresc, pierduți în gânduri, incapabili să meargă mai departe” (Trandafirul roșu intens).

Cu dor și nedormire, se întoarce la amintirile unei epoci apuse, pentru a simți și a asculta ecourile inimii sale: „Trista lumină a soarelui îmi strălucește amintirile / Muzica serii încă persistă, neliniștită / Ce pot să-ți spun, și tu ești pentru totdeauna departe / Așa că vechea cale e plină de dor și amintiri” (Calea Veche). Apoi se roagă în secret: „Doar o dată, doar o dată / Bătrâna pasăre e obosită / Aducând parfumul părului încâlcit / Marea sărată pătează culoarea buzelor tale” (Calea Veche); și „Jucându-mă cu mâna, smulgând puțin vânt / Odihnindu-mă pe o inimă roz / Așteptând roua nopții să răspândească vise / Soarele se întoarce, dragostea înflorește” (Rugându-mă pentru dragoste)... Mă gândesc la motivul despărțirii acelei iubiri vibrante și iată-l: „S-a terminat acum? / Tu, nobilă și elegantă, ai ales mătasea și satinul / Apoi m-ai abandonat pentru bani și tot / Din cauza firii tale umile și nobile, mă învinovățești pentru pielea mea bronzată” (Dar pentru tine); Chiar dacă au mers până la atâtea extreme, el a rămas iertător și tolerant: „Dragul meu/ Dacă în ziua aceea/ Ți se vor obosi picioarele/ Din cauza singurătății, din cauza sorții, din cauza căilor lumii/ Te rog să te întorci aici și să găsești pace pentru o vreme/ Coliba nu e închisă, vatra încă așteaptă” (Dacă în ziua aceea se va întoarce).

Poezia nu înfrumusețează neapărat picturile, iar picturile nu stau una lângă alta pentru a ilustra poezia; mai degrabă, s-au născut din aceeași mamă, în același timp, un singur trandafir purpuriu pentru tine, nu-i așa, autor Phan Bá Ngọc (profesionist în construcții și design interior, care locuiește în prezent la cealaltă parte a globului)? Dacă da, sunt sigur că te simți ușurat acum, după ce ai exprimat în sfârșit ceea ce ai vrut să spui de atâta timp.

Le Viet Xuan