„Împachetarea” celei de-a douăsprezecea luni lunare în turte lipicioase de orez.

Există anumite arome care sunt înrădăcinate în memoria celei de-a douăsprezecea luni lunare. Exemple tipice includ mirosul frunzelor de bananier care se usucă la sfârșitul anului, aroma orezului lipicios proaspăt gătit amestecată cu fum de bucătărie și mirosul de bánh tét (turte de orez vietnameze) care mocnește liniștit în nopțile din Delta Mekongului. Pe măsură ce se apropie cea de-a douăsprezecea lună lunară, oamenii simt sosirea Tet (Anul Nou Vietnamez) chiar și de la cele mai mici sarcini: despicarea fâșiilor de bambus, spălarea frunzelor, clătirea orezului lipicios. Fără să li se spună, întreaga familie lucrează împreună, ca și cum ar fi un obicei adânc înrădăcinat în sângele lor.

Dna Dang Thi Le Y (centru) ne îndrumă cum se prepară turta de orez (banh tet). Foto: GIA KHANH

Bánh tét este o prăjitură lungă și rotundă, spre deosebire de bánh chưng-ul pătrat din Vietnamul de Nord. Frunzele de bananier sunt uscate până când sunt flexibile și nu se rup la înfășurare. Oamenii din Delta Mekongului înfășoară bánh tét fără matrițe, în întregime manual și cu experiență. Procesul de aranjare a frunzelor, întinderea orezului lipicios, adăugarea umpluturii, rularea și legarea cu sfoară necesită îndemânare. Ingredientele sunt strâns legate de câmpuri și râuri. Orezul lipicios este de obicei nou, cu boabe mari și parfumate. Cea mai comună umplutură este piureul de fasole mung și burta de porc marinate cu sare, piper și ceapă pentru o aromă bogată. Pe lângă savurosul bánh tét, în Delta Mekongului se găsește și bánh tét cu banane, fasole dulce și frunze mov, reflectând bogăția produselor regiunii.

Începând să împacheteze banh tet (prăjitură vietnameză de orez lipicios) la vârsta de 15 ani, dna Dang Thi Le Y, locuitoare în comuna Vinh Xuong, are aproape o jumătate de secol de experiență. Pe atunci, în fiecare sezon Tet, mama ei o învăța manual, transmițându-i fiicei sale meșteșugul. Inițial, făcea treburi mărunte, cum ar fi ștergerea frunzelor de bananier, aprinderea focului și observarea mâinilor iscusite ale mamei sale cum împachetau prăjiturile. Treptat, a devenit și pricepută la împachetarea fiecărei prăjituri, știind cum să o desfacă uniform și îngrijit. Dna Y a împărtășit: „Împachetarea banh tet nu este nici dificilă, nici ușoară; cu cât o faci mai mult, cu atât acumulezi mai multă experiență. Secretul variază de la o familie la alta și de la o persoană la alta. De obicei, amestec lapte de cocos cu orezul lipicios și îl condimentez după gust. Prăjitura trebuie înfășurată strâns, astfel încât să nu se rupă atunci când este gătită mult timp, iar orezul lipicios se gătește uniform și devine moale.” În timpul necesar pentru a rosti aceste câteva cuvinte, mâinile ei termină un banh tet perfect rotund.

Un vechi prieten de-al meu s-a transferat recent în orașul Ho Și Min pentru muncă. În zilele geroase de decembrie, stătea pe străzile aglomerate, amintindu-și de vremurile de demult. Familia lui avea mulți frați, iar modul de viață rural era adânc înrădăcinat în gândirea lor, cel mai evident în planificarea meticuloasă a fiecărei mese pentru a asigura suficientă hrană pentru toată lumea. În zilele premergătoare Tet (Anul Nou Lunar), adulții calculau cantitățile de orez lipicios, fasole, carne etc., apoi atribuiau sarcini fiecărui membru al familiei pentru a împacheta și a găti banh tet (turte de orez lipicios). Și nu era vorba doar de familia lui! Întregul cartier era animat încă de dimineață, fiecare gospodărie pregătind frunze de bananier, spălând orezul lipicios, clătind fasolea, marinând carnea, ca și cum Tet ar fi fost planificat meticulos în fiecare detaliu.

Soba cu lemne ardea ușor, iar oala cu turte de orez lipicios mocnea în tăcere, ca în ritmul casei. La început, copiii priveau cu nerăbdare focul, vorbind și jucându-se zgomotos. Pe măsură ce noaptea se adâncea, ațipeau, ducând cu ei visele despre prima turtă a anului. Restul zilei era pentru adulți, împovărați de grijile sărbătorii Tet. Povești vechi erau relatate lângă foc: povești despre decedați, povești despre sezonul inundațiilor, povești despre Tet săraci din trecut, povești despre ce avea să aducă noul an... În fumul subțire al acelei nopți de sfârșit de an, turtele de orez lipicios depășeau semnificația unui fel de mâncare simplu, ridicate la rang de amintire a unității, un fir care lega zilele grele de muncă cu bucuria simplă și durabilă a oamenilor din Delta Mekongului în fiecare primăvară.

Aroma bánh tét-ului gătit (prăjitură vietnameză de orez lipicios) nu este doar parfumată cu orez lipicios, fasole și carne, ci și cu mirosul fumului de bucătărie și al mirosului de casă. Când prăjiturile sunt scoase din oală și agățate pentru a se scurge, toată lumea simte că o parte din efortul său este implicată. În zilele noastre, bánh tét poate fi cumpărat cu ușurință de la piață, devenind un preparat de zi cu zi ușor de găsit. Puțini oameni au răbdarea să cumpere ingrediente, să împacheteze și să gătească cantități mari ca în trecut. Sentimentul de a sta lângă foc, așteptând ca prăjiturile să se coacă, ascultând timpul trecând încet în fumul bucătăriei, pare să se fi stins odată cu vechile sărbători Tet. Doar amintirile încă mocnesc ori de câte ori vine Tet, la fel ca vechiul meu prieten care tânjește intens după el.

Poate că această nostalgie i-a adus pe oameni înapoi la obiceiurile vechi. În ultimii ani, atmosfera preparării banh tet (prăjitură de orez lipicios vietnameză) a fost recreată în diferite moduri, la festivaluri culturale, în zonele rezidențiale înainte de Tet și în cadrul programelor de primăvară. Oamenii întind frunze de bananier, spală orezul lipicios, îl leagă cu sfoară sau șnur de nailon și stau împreună. Nu este vorba doar de a face prăjitura, ci de a evoca amintiri, de a-și aminti reciproc că Tet a început odată pur și simplu așa. Tinerii învață să facă banh tet de la generațiile mai în vârstă, precum doamna Y, atingând tradiția. Fiecare banh tet finalizat este un mic pod, care leagă vechile Tet-uri de primăvara de astăzi. Doamna Nguyen Thi Anh Dao, locuitoare în cartierul Long Xuyen, făcea banh tet încă din copilărie, dar știa doar câte ceva despre el. Având succes în afaceri, a dedicat timp activităților sociale și a atins din nou arta preparării banh tet. Doamna Dao a zâmbit senină și a spus: „Poate că prăjiturile nu sunt perfect făcute, dar tot am încredere și am câteva femei pricepute care le vor ajusta puțin câte puțin. Aceste prăjituri vor fi trimise cadou oamenilor din zonele de frontieră și soldaților pentru a adăuga savoare Anului Nou Lunar.”

În mijlocul aromei orezului lipicios gătit și a parfumului cald al frunzelor de bananier, îți dai seama că amintirile nu se estompează, ci doar își schimbă felul de a fi prezente. Și datorită acestor reconstituiri, banh tet continuă să spună povestea lui Tet în Delta Mekongului, încet, persistent, de-a lungul generațiilor.

GIA KHANH

Sursă: https://baoangiang.com.vn/-goi-thang-chap-vao-banh-tet-a476121.html