 |
| O mamă își adoarme copilul, ca și cum ar adormi întregul lanț muntos într-un somn liniștit. |
Melodii din vasta pădure
„Când eram mic, îi ascultam pe părinții mei și pe bătrânii satului cântând. Pe atunci, pur și simplu mi se părea frumos și cântam împreună, dar cu cât am crescut, cu atât mi-am dat seama că era chiar sângele și carnea poporului meu”, își amintește artizanul Le Van Trinh, un bărbat Ta Oi din comuna A Luoi 4. Din această pasiune din copilărie, a început să călătorească prin sate pentru a colecta și înregistra cântece populare. Timp de aproape o jumătate de secol, a acumulat o bogată comoară de cântece populare, pe care o transmite generației tinere.
El a spus că cântecele populare din zonele muntoase A Lưới sunt la fel de diverse ca viața însăși. Poporul Ta Oi are cântece precum An to'ch, Ni nooi, Cal tieel, Kar loi… Poporul Co Tu are Nha Nhim, uneori o auto-narațiune a unei femei în timp ce traversează pâraiele în pădure, alteori un apel și răspuns fermecător între tineri și femei. Poporul Pa Co consideră Cha Chap cântecul lor emblematic, care poate fi cântat oriunde, singur sau în grup, cu versurile sale metaforice și vesele.
În lumina pâlpâitoare a focului, bătrânul satului Ho Van Hanh din comuna A Luoi 1 a cântat și el cu o voce răsunătoare: „Cânt pentru copiii și nepoții mei, cânt pentru munți și păduri, pentru ca dragostea pentru patria mea să dăinuie veșnic...”. La peste șaptezeci de ani, își păstrează încă o voce puternică, fiecare cuvânt răsunând din vasta sălbăticie. El a spus: „Pe vremuri, nu existau radiouri sau televizoare, cântecele populare erau firul care lega întregul sat. Acum sper doar ca copiii și nepoții mei să continue să cânte, pentru ca cântecele să nu se piardă.”
Cercetătorul cultural și distinsul artizan Tar Du Tu din comuna A Luoi 2 a împărtășit: „Am crescut ascultând cântecele de leagăn ale mamei și bunicii mele. Acele cântece de leagăn, acele melodii Cha Chap, Xieng și Kar Loi, au hrănit sufletele unei întregi generații. Dacă nu le înregistrăm și nu le predăm, se vor estompa cu timpul.” Apoi, a cântat încet un cântec de leagăn Pa Co: „Dormi, copilul meu, fie ca tu să crești puternic și agil ca pasărea A Vang, sănătos ca pasărea A Mur...” Melodia blândă, sinceră, ca o îmbrățișare reconfortantă, a umplut întreaga casă pe piloni cu sunetul liniștitor al cântecului...
Integrarea cântecelor populare în produsele turistice .
În cadrul adunărilor comunitare, este obișnuit să vezi artizani care îi învață pe tineri ritmurile cântecelor și gongurilor. Elevii sunt atenți, ochii le strălucesc puternic. Această atmosferă arată că muzica populară încă trăiește în comunitate, nu doar în amintire.
„Numai atunci când urmașii noștri vor ști să cânte, să danseze și să cânte la instrumente muzicale, cântecele populare vor fi cu adevărat păstrate”, a afirmat artizanul Le Van Trinh. Pentru el, cântecele populare trebuie să fie prezente în primul rând în viața de zi cu zi, de la muncile agricole până la adunările din jurul șemineului.
Cercetătorul cultural și distinsul artizan Tar Du Tu din comuna A Luoi 2 a declarat: „Cântecele populare trebuie să ajungă dincolo de sate, astfel încât mai mulți oameni să le poată cunoaște. Conectarea cântecelor populare cu turismul este cea mai eficientă modalitate. Turiștii care vin în A Luoi pot asculta cântece, pot urmări dansuri, pot încerca să cânte la tobe, la flaut sau chiar pot învăța câteva cântece populare. Atunci, cântecele populare nu vor mai fi doar amintiri, ci vor deveni o experiență de viață vibrantă. Sper că autoritățile locale vor construi mai multe scene mici în destinațiile turistice comunitare, unde oamenii pot cânta și interacționa cu vizitatorii.”
De fapt, cântecele și dansurile populare au devenit un punct culminant al festivalurilor culturale din A Lưới. Gongile rezonante, tobele vii, dansurile energice și cântecele simple lasă o impresie profundă asupra vizitatorilor. Mulți dintre cei care părăsesc A Lưới își amintesc cu drag de cântecele de leagăn cântate lângă șemineu, considerându-le o amintire specială din călătoria lor înapoi în Munții Trường Sơn.
Potrivit bătrânului satului Ho Van Hanh, generația tânără va fi „puntea” pentru răspândirea mai departe a cântecelor populare: „Sunt bătrân acum, cât timp mai pot cânta? Dar dacă copiii și nepoții mei vor mai cânta, iar vizitatorii vor mai asculta, atunci melodiile populare, cântecele de leagăn ale bunicilor și mamelor, nu vor dispărea niciodată. Așa păstrăm munții și pădurile și ne menținem identitatea culturală pentru generațiile viitoare.”
În mijlocul pădurilor vaste de astăzi, cântecul de leagăn al unei mame încă rezonează, hrănind sufletele copiilor și devenind o simfonie răsunătoare a munților și pădurilor. Aceste melodii vor continua să se răspândească, purtând cu ele dragostea, mândria și identitatea locuitorilor din A Lưới.
Sursă: https://huengaynay.vn/van-hoa-nghe-thuat/loi-ru-tren-day-truong-son-164494.html
