„Mi-ai schimbat viața, mi-ai schimbat poezia...”

Apoi, pe 2 septembrie 1945, în Piața Ba Dinh, președintele Ho Și Min a citit „Declarația de Independență”, dând naștere Republicii Democrate Vietnam, deschizând calea nașterii primului stat independent din Asia de Sud-Est.

Aceste două evenimente istorice importante au avut un impact puternic asupra multor poeți vietnamezi. În „Omul în căutarea formei țării”, Che Lan Vien a prezis de la bun început: „Teza lui Lenin l-a urmărit înapoi în patria sa, Vietnamul / Granița era încă departe. Dar unchiul Ho a văzut-o venind / Privește umbra unchiului Ho sărutând pământul / Ascultând în culoarea roz forma embrionară a țării” . Și nu după mult timp, a exclamat emoționat: „Persoana care mi-a schimbat viața / Persoana care mi-a schimbat poezia” .

Mai direct, Xuan Dieu are poemul „Steagul Național” cu următoarele versuri: „Răscoala a frânt viața sclavilor/ Pentru prima dată în urma steagului roșu cu stea galbenă” . To Huu are poemul „Dimineața zilei de 2 septembrie”: „Astăzi, în dimineața zilei de 2 septembrie/ Capitala florilor galbene și a soarelui din Ba Dinh/ Milioane de inimi așteaptă, și păsările se opresc/ Deodată răsună un glas al iubirii” , iar în „ Hue în august”: „Piepul plat de patru mii de ani/ În această după-amiază un vânt puternic/ Suflă, inima se transformă brusc în soare” . Toate cele trei poezii rezonează cu un ton eroic, plin de spiritul națiunii în momentul istoric.

Tot pentru Huu, acele două evenimente importante au reapărut în poeziile sale de cel puțin două ori. Prima dată în „Mergem la”: „Umbrele întunecate ale dușmanilor s-au împrăștiat / Cerul de toamnă de august s-a luminat din nou / În drum spre Capitală / Steagul roșu flutură în jurul părului argintiu al unchiului Ho” . A doua oară în „O, unchiule!”: „Cerul a devenit brusc mai albastru, soarele era orbitor / M-am uitat la unchi, unchiul s-a uitat la mine / Cele patru direcții trebuie să se uite și ele la mine / Republica Democrată Vietnam” .

În „Țara” de Nguyen Dinh Thi, finalul are 4 replici: „Focurile de armă au cutremurat cerul cu furie/ Oamenii s-au ridicat ca apa care țâșnește dintr-un baraj/ Vietnamul s-a ridicat din sânge și foc/ S-a scuturat de noroi și s-a ridicat strălucind puternic!” . În care, „Focurile de armă au cutremurat cerul cu furie” începe cu un sunet rapid și răsunător, evocând spiritul tunător al întregii națiuni care se ridică pentru a lupta împotriva inamicului. Cele două cuvinte „furios” nu numai că descriu puterea fizică a focurilor de armă, ci exprimă și furia acumulată de-a lungul anilor de opresiune.

„Oamenii se ridică precum apa care își dă pe dinafară” este o comparație atât familiară în viața rurală vietnameză, cât și eroică. Apa care își dă pe dinafară este o forță de neoprit, iar atunci când este aplicată imaginii oamenilor care se ridică, creează un sentiment de intensitate și izbucnire... „Vietnam din sânge și foc” surprinde un întreg proces istoric: din durere, pierdere și sacrificiu, națiunea și-a recâștigat dreptul de a trăi. Imaginea „sângelui și focului” este atât realitatea războiului, cât și focul care dă pe dinafară voința.

„Scuturându-se de noroi și ridicându-se în picioare, strălucind puternic” este o metaforă puternică: țara este ca o persoană care tocmai a scăpat dintr-o viață de mizerie („scuturându-se de noroi”) și strălucește în lumina independenței („strălucind puternic”) cu postura de „ridicare în picioare”. Din starea de a fi scufundat în noroiul sclaviei, Vietnamul a intrat într-o nouă eră, frumoasă și încrezătoare. Punctul culminant al celor patru propoziții finale de mai sus constă în propoziția: „Scuturându-se de noroi și ridicându-se în picioare, strălucind puternic”. Cu doar aceste 6 cuvinte, Nguyen Dinh Thi a numit cu mare pricepere natura și puterea Revoluției din August și ceea ce Revoluția din August a adus națiunii noastre.

Cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Revoluției din August și a Zilei Naționale din 2 Septembrie, rememorarea versurilor eroice ale unei perioade istorice nu numai că ne ajută să revedem spiritul revoltei naționale, ci și să afirmăm vitalitatea persistentă a poeziei revoluționare. Și cu siguranță, aceste versuri vor însoți națiunea de-a lungul anilor.

Sursă: https://hanoimoi.vn/nguoi-thay-doi-doi-toi-nguoi-thay-doi-tho-toi-713887.html