„Persoana care mi-a schimbat viața, persoana care mi-a schimbat poezia...”

19 august 1945 a marcat victoria Revoluției din August de la Hanoi, inițiind o mișcare națională pentru preluarea puterii și punând capăt colonialismului și feudalismului.

Ulterior, pe 2 septembrie 1945, în Piața Ba Dinh, președintele Ho Și Min a citit „Declarația de Independență”, dând naștere Republicii Democrate Vietnam și marcând nașterea primului stat independent din Asia de Sud-Est.

Aceste două evenimente istorice de mare importanță au avut un impact profund asupra multor poeți vietnamezi. În „Omul care a căutat imaginea națiunii”, Che Lan Vien a prezis de la început: „Tezele lui Lenin l-au urmat înapoi în patria sa vietnameză / Granița este încă departe. Dar unchiul Ho a văzut-o deja acolo / Uite, umbra unchiului Ho sărută pământul / Ascultând în nuanța roz imaginea care se naște a națiunii.” Și nu după mult timp, a exclamat emoționat: „Mi-a schimbat viața / Mi-a schimbat poezia.”

Mai direct, Xuân Diệu are poemul „Steagul Național” cu versurile: „Răscoala a spulberat viața de servitute / Pentru prima dată, urmând steagul roșu cu o stea galbenă”. Tố Hữu are poemul „Dimineața de 2 septembrie”: „Astăzi, în dimineața de 2 septembrie / Capitala, flori aurii și soare la Ba Đình / Milioane de inimi așteaptă, chiar și păsările tac / Deodată, o voce a afecțiunii răsună”, iar în „ Hue în august”: „Un piept plat de patru mii de ani / În această după-amiază, un vânt puternic / Îl suflă, inima devine brusc soare”. Toate cele trei poezii rezonează cu un ton eroic, plin de spiritul națiunii în acest moment istoric.

În opera lui To Huu, aceste două evenimente memorabile reapar de cel puțin două ori în poezia sa. Prima dată este în „Marș înainte”: „Umbrele întunecate ale inamicului s-au împrăștiat / Cerul de toamnă din august s-a luminat din nou / În drumul nostru înapoi spre capitală / Steagul roșu flutură în jurul părului gri al unchiului Ho” . A doua oară este în „O, unchiule Ho!”: „Cerul devine brusc mai albastru, soarele strălucește puternic / Ne uităm în sus la unchiul Ho, unchiul Ho se uită la noi / Cu siguranță toate cele patru direcții se uită și ele la noi / Republica Democrată Vietnam”.

În „Țara” de Nguyen Dinh Thi, strofa finală are patru versuri: „Armele răcnesc, zguduind cerul furios / Oamenii se ridică precum o inundație care sparge malurile / Vietnam, din sânge și foc / Se scutură de noroi și se ridică strălucit!” În această strofă, „Armele răcnesc, zguduind cerul furios” începe cu un sunet rapid și răsunător, evocând spiritul tunător al întregii națiuni care se ridică împotriva inamicului. Cuvântul „furie” nu numai că descrie puterea fizică a focurilor de armă, ci exprimă și resentimentul acumulat de-a lungul anilor de opresiune.

„Oamenii se ridică precum o inundație care se sparge printr-un baraj” este o comparație atât familiară în viața rurală vietnameză, cât și maiestuoasă. O inundație care se sparge printr-un baraj reprezintă o forță de neoprit; atunci când este aplicată imaginii unei revolte populare, creează un sentiment puternic, izbucnit... „Vietnam din sânge și foc” surprinde un întreg proces istoric: din suferință, pierdere și sacrificiu, națiunea și-a recăpătat dreptul la viață. Imaginea „sângelui și focului” este atât realitatea războiului, cât și focul care a făurit voința.

„Ridicându-se din noroi, strălucind puternic” este o metaforă puternică: țara, asemenea unei persoane care tocmai a scăpat din mizerie („ridicându-se din noroi”), este radiantă în lumina independenței („strălucind puternic”) cu postura de „ridicare din noroi”. Dintr-un stat scufundat în mocirla sclaviei, Vietnamul a intrat într-o nouă eră, nobil și încrezător. Punctul culminant al celor patru rânduri finale constă în sintagma: „Ridicându-se din noroi, strălucind puternic”. Cu doar aceste șase cuvinte, Nguyen Dinh Thi a surprins cu măiestrie esența și puterea Revoluției din August și ceea ce aceasta a adus națiunii noastre.

Cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Revoluției din August și a Zilei Naționale din 2 septembrie, rememorarea versurilor emoționante ale unei epoci istorice nu numai că ne ajută să retrăim spiritul neclintit al națiunii, ci și afirmă vitalitatea persistentă a poeziei revoluționare. Și, cu siguranță, aceste versuri vor continua să însoțească națiunea în anii următori.

Sursă: https://hanoimoi.vn/nguoi-thay-doi-doi-toi-nguoi-thay-doi-tho-toi-713887.html