Scriitorul Tong Ngoc Han: „Literatura e ca și cum ai urca pe un munte, renunț doar când sunt epuizat”

„Uneori, simt că sunt târât de soartă.”

Citind scrierile lui Tong Ngoc Han, e ușor să ne gândim că, pentru a crea vieți și destine atât de aprige, trebuie să fi experimentat multă amărăciune pe parcursul literar și al vieții sale?

Scriitorul Tong Ngoc Han.

Acum 5 ani (pe la sfârșitul anului 2020), când am auzit că m-am întors după o operație de tumoare pe creier, o prietenă apropiată de departe mi-a trimis un mesaj și m-a întrebat: „Mai este ceva ce Han nu a mai experimentat încă?”. I-am spus: „Probabil că aceasta este ultima dată”.

Spun asta, dar eu însumi nu pot ști dacă această „furtună” este ultima. Sper doar că da. Sunt multe evenimente în viață, dar toate vor trece. Există un proverb latin foarte bun: „Dacă vrei să mergi, soarta te va călăuzi, dacă nu vrei să mergi, soarta te va târâ”.

Au fost momente când am simțit că sunt târât de soartă. Acela a fost anul în care am părăsit orașul meu natal pentru a merge la Lao Cai . Mai degrabă ca o evadare, într-un loc sigur unde să mă ascund. Lao Cai m-a protejat cu toleranță, pe mine și mica mea familie.

Am fost internată de urgență la Spitalul Bao Yen (provincia Lao Cai) pentru o intervenție chirurgicală, după ce am fost diagnosticată cu un chist ovarian rupt și o pierdere acută de sânge. Doar 2 ani mai târziu, un incendiu mi-a transformat casa de lemn de pe malurile râului Chay în cenușă.

Mica mea familie și cu mine ne-am mutat la Bao Thang - Lao Cai fără nimic, stând la casa unchiului meu timp de aproximativ un an. Apoi, în vara anului 2002, m-am dus la Sa Pa și am rămas acolo până m-am întors acasă (2017). Dacă soțul meu nu ar fi fost grav bolnav, nu m-aș fi întors acasă atunci.

Sunt multe „furtuni”, dar eu uit repede, rareori mă plâng de trecut și cu atât mai puțin vreau să mă plâng de greutăți.

Operele scriitorului Tong Ngoc Han.

Oricât de agitată a fost viața, drumul meu literar a fost lin. Am fost binevenit încă de la primele mele lucrări, de la prima mea carte, și până acum, cititorii mă întreabă în continuare când voi publica o carte nouă. Privind literatura, poți vedea oameni, poți vedea soarta, care nu poate fi ascunsă. Dar povestind povești specifice ca aceasta, poate că este prima dată.

Odată i-am spus fiicei mele: „Dacă într-o zi o tumoare va crește în corpul meu, cu siguranță va fi în creierul meu.” Doi ani mai târziu, durerea atroce din față m-a făcut să tremur la gândul unor premoniții. Am mers la spital și am descoperit o tumoare pe creier, iar doctorul mi-a recomandat o operație.

Scriitoarea Tong Ngoc Han s-a născut în 1976 în comuna Dong Linh (Phu Tho), membră a Asociației Scriitorilor din Vietnam. A publicat 3 colecții de romane, 15 colecții de povestiri scurte, 2 colecții de povești pentru copii și 2 colecții de poezii. Printre acestea, multe dintre lucrările sale au câștigat premii importante, cum ar fi: Premiul pentru concursul de scriere pe tema „Pentru securitatea națională și viața pașnică” organizat de Ministerul Securității Publice și Asociația Scriitorilor (2011-2015) pentru romanul „Soldații fantomă și frunzele otrăvite”; Premiul al III-lea „Pinoiul de aur” acordat de Ministerul Securității Publice (2017) pentru povestirea scurtă „Granița roșie”; Un premiu la Premiul Fansipan (2012-2017) organizat de Comitetul Popular al provinciei Lao Cai pentru romanul „Jadul sângeros”...

Nu mai vreau să fiu târât de soartă, mai ales de când am ajuns la literatură. Mă las ascultător condusă de soartă. Pentru că cred că faptele bune vor fi răsplătite. Cred că mă voi trezi în siguranță. Nu există nicio șansă ca soarta să mă trateze nedrept pentru totdeauna.

Dumnezeu a luat ceva de la mine și mi-a dat altceva în schimb. Și astfel, după cum puteți vedea, am continuat pas cu pas și totul a fost rezolvat.

„Literatura te face mai curajos”

+ Viața nu este ușoară pentru nimeni. După ce a trecut printr-o criză majoră de sănătate acum cinci ani, scriitoarea Tong Ngoc Han s-a întors la scris sau literatura a fost cea care a ancorat-o în această viață?

Lucrarea „Al 9-lea nud” de scriitoarea Tong Ngoc Han.

Dorința mea era să trăiesc, să trăiesc pentru a continua să scriu. Doctorul care mi-a operat tumoarea cerebrală în acel an era foarte tânăr, cu vreo zece ani mai tânăr decât mine. Înainte de anestezie, m-a întrebat: „Ți-e frică?”. I-am răspuns: „Nu, este a patra oară când te afli pe masa de operație, de ce ți-e frică?”.

Dacă iubești literatura într-o oarecare măsură, vei vedea că literatura te face mai curajos și mai curajos în viață, nemaitemeindu-ți teama de nimic, nici măcar de moarte!

+ Gândurile și reflecțiile interioare din scrierile lui Tong Ngoc Han din această perioadă a vieții sale par condensate în cea mai recentă lucrare a sa, colecția de povestiri „Al 9-lea nud”.

Desigur, scriitorul este secretarul vremurilor sale și secretarul propriei sale vieți. Scriitorul și scrisul sunt, de asemenea, oameni. Cea mai recentă carte este „Al 9-lea nud”, pe care am ales-o personal pentru tipărire. Aceasta este prima dată când cheltuiesc bani pentru a tipări o carte pentru mine.

În perioadele anterioare, totul se concentra pe vânzarea drepturilor de autor către distribuitori și edituri. Se părea că nu interveneam în procesul de tipărire, în prețuri, ci mă ocupam doar de manuscris înainte de a-l trimite. Prin urmare, se poate spune că aceasta este cartea de care sunt cel mai mulțumit dintre cele 20 de cărți ale mele.

Desigur, atunci când am ales, am luat în considerare mai mulți factori, de la subiect la conținut și mesaj, fiecare domeniu alegând 1-2 povești care mi s-au părut cele mai bune. Cât despre cum să o evaluez, depinde de cititori.

Totuși, din câte știu eu, cartea a primit feedback bun din partea cititorilor. Și am, de asemenea, încrederea să continui să scriu și să fac următoarele cărți.

+ Nu doar scrierile, ci simt că oamenii și poveștile despre viața și literatura scriitorului Tong Ngoc Han radiază întotdeauna o energie caldă!

Nu am mult timp liber pentru că trebuie să vând, să scriu și să fac multe alte lucruri, dar tot îmi fac timp să ascult confidențele cititorilor și ale noilor scriitori. Mulți dintre foștii mei cititori au devenit acum scriitori.

Mulți oameni care nu pot scrie îmi spun poveștile lor și vor să le recreez în opere literare. Desigur, pentru tinerii cu mintea deschisă și dornici să învețe, sunt întotdeauna entuziasmat să împărtășesc experiența mea de douăzeci de ani în scris.

+ De-a lungul anilor, unele dintre lucrările dumneavoastră au fost traduse și puse în biblioteci din străinătate. Cu siguranță ați fost mișcat să vă vedeți cărțile în țări îndepărtate?

Ocazional, primesc de la prieteni din străinătate o fotografie cu o carte de-a mea pe care au văzut-o întâmplător într-o bibliotecă națională. Sau, atunci când lucrarea mea este inclusă într-o programă de studiu al limbii vietnameze din străinătate, bineînțeles că sunt foarte fericit.

La asta nu mă gândisem niciodată când îmi puneam caietul de student în poală ca să scriu povești. Îmi amintesc că în 2013, un fost coleg de clasă mi-a trimis o povestire scurtă în limba rusă, tipărită într-un ziar. Pe atunci nu am putut să o citesc, am putut doar să văd că autorul avea același nume ca mine.

Am căutat prin fiecare rând, l-am văzut pe Sa Pa și numele personajelor mele. Era cu siguranță povestea mea. Te-am întrebat cum de ești sigură că este a mea și ai spus că îți amintești că Han era foarte bună la literatură, asta era tot.

Sau era un prieten care citea ziarul în zborul din Vietnam spre Australia, a văzut povestirea mea scurtă în engleză și mi-a făcut și o poză ca să se laude. Se pare că, în ochii vechilor prieteni, numele meu este ceva foarte prestigios și foarte memorabil.

Literatura este ca... alpinismul

+ Cititorii care vă iubesc scrierile vor continua să primească cu bucurie noile lucrări ale lui Tong Ngoc Han în viitorul apropiat?

Particip de 10 ani la concursul de romane, povestiri și memorii cu tema „Pentru securitatea națională și viața pașnică” și aceasta este a treia oară când mă înscriu. Precedentele două dăți au fost pentru două romane: „Soldații fantomă și frunzele otrăvite” și „Peștera din pădure”. Ambele cărți au câștigat premii, deși nu foarte mari.

Totuși, acest concurs mi-a permis să știu și să confirm că pot scrie romane, nu doar povestiri scurte. Cât despre acest roman, „Străini de același sânge”, nu pot spune nimic încă.

Acest concurs are participarea multor autori veterani în acest domeniu, mulți autori sunt în poliție. Și chiar și tinerii autori sunt mult mai buni decât mine.

Literatura e ca și cum ai urca pe un munte, renunț doar atunci când sunt epuizat, nu pentru că mulți oameni m-au depășit. În prezent, am un roman și trei manuscrise de povestiri scurte care nu au planuri de publicare. Pentru că nu există nicio grabă. După a 20-a carte (Nud 9), am nevoie și de o „oprire”.

phunuvietnam.vn

Sursă: https://baolaocai.vn/nha-van-tong-ngoc-han-van-chuong-giong-nhu-leo-nui-toi-chi-bo-cuoc-khi-kiet-suc-post648391.html