Fereastra începe să se lumineze - Poezie de PNThuong Doan

Ilustrație: Van Nguyen

Atât lumina, cât și întunericul
Ferestrele erau luminate de lumini care se amestecau cu soarele de după-amiază care pălea.
Culoarea galbenă bogată se întinde.
Frunzele încep să adoarmă.

Fereastra, asemenea unei table de șah pe care se pariază soarta, și-a pierdut zâmbetul.
ghicitori despre respirație șuierătoare
Sunetul înăbușit ascunde spini ascuțiți și dureroși.

E atât de liniște aici.
Doar sunetul de pași se auzea pe coridorul pustiu.
Nu-ți zăngăni saboții de lemn.
niciun sunet de pantofi
căruța grea și clătinată

Coridorul a început să se încingă cu vânt.
Termometrul care indica treizeci și șase de grade a scăzut cu câteva trepte.
Omul respiră ca peștele pe uscat.
Semiluna din a opta zi a lunii lunare este ușor curbată în colțul îndepărtat al cerului.
Probabil așteaptă cu nerăbdare zmeul chihlimbar care se înalță deasupra câmpului recent recoltat.

Mirosul de vin și mirosul de alcool nu sunt același lucru.
Semăna cu umbra bărbatului care tocmai dispăruse pe scara întunecată.

Mai multe ferestre s-au luminat, umbre și forme ciudate pâlpâiau în amurg.
O tornadă tocmai a doborât un ghiveci cu trandafiri de pe balcon.
Mâine va fi un alt fel de floare aici.
Bărbații nu au știut niciodată cum să-și golească inimile.

Sursă: https://thanhnien.vn/o-cua-bat-dau-sang-tho-cua-pnthuong-doan-185260530181350876.htm