Câteva impresii despre cultura Hoi An

Hoi An s-a alăturat rețelei globale UNESCO de orașe creative în 2023. Foto: QT

Cultura orașului portuar

Vietnamezii din Hoi An trăiau în estuar și în zona de coastă, cultivând în principal orez și legume și ocupându-se de ocupații legate de râuri și mare. Avantajul de a trăi într-un oraș portuar, coroborat cu politicile comerciale externe deschise ale lorzilor Nguyen, a dus la schimbări semnificative în ocupațiile agricole tradiționale ale locuitorilor.

În primul rând, locuitorii din Hoi An au învățat de la poporul Cham cum să facă sos de pește. Meșteșugul construirii ambarcațiunilor maritime și al navelor de marfă tradiționale pentru transportul fluvial și maritim au fost exemple tipice. Chiar și conceptul de „agricultura ca fundament” a căpătat treptat o „preferință pentru comerț” în rândul locuitorilor acestei culturi de oraș portuar.

Migrațiile la scară largă ale japonezilor și chinezilor (peste 1.000 de japonezi la începutul secolului al XVII-lea și 6.000 de chinezi la sfârșitul secolului al XVII-lea), împreună cu politica lorzilor Nguyen de a înființa sate și orașe și de a promova așezările pentru comerț, au făcut ca cultura orașelor portuare a populației comerciale să eclipseze treptat cultura de pe malul râului a comunităților agricole, piscicole și meșteșugărești.

Cultura orașelor portuare a devenit tendința culturală dominantă timp de secole, transformând Hoi An într-o metropolă aglomerată unde „se putea găsi totul” (Le Quy Don). Chiar și în anii 1930, Nguyen Tuan a remarcat că portul Hoi An avea „o pădure de catarge și bărci înghesuite laolaltă” (în eseul său „Cua Dai”).

Axa culturală Hoi An - Dinh Chiem este recunoscută și ca locul, alături de Tourane ( Da Nang ), unde a început lucrarea misionară a catolicismului în Vietnam. În același timp, este una dintre localitățile care au contribuit la formarea scrierii vietnameze Quốc ngữ, cu eforturile de pionierat ale misionarilor occidentali…

Predare de cântece populare în orașul vechi din Hoi An. Foto: QT

Pe lângă moștenirea culturală tangibilă dobândită prin interacțiunea cu locuitorii Champa, cum ar fi bărcile tradiționale, fântânile antice și siturile arheologice Champa, locuitorii din Hoi An au ales să adapteze cultura vietnameză într-un mod „diferit, dar compatibil” cu alte culturi.

În ceea ce privește arhitectura, putem observa exemple tipice precum casa vietnameză „cu trei travei și două aripi” cu acoperiș adăugat „cu grinzi false și structură de tip truss” în stilul sud-chinez; acoperișul este acoperit cu țigle yin-yang în loc de țigle din solzi de pește sau țigle curbate; orașul vechi are un sistem de case antice care „combină” stilurile vietnamez, chinezesc și japonez în ceea ce privește amenajarea spațială, stilul arhitectural și chiar detaliile sculpturilor artistice.

Conform cercetătorilor, sistemul de grinzi cu „coloană ascunsă” (stil vietnamez) există încă logic alături de sistemul de grinzi cu „grindă falsă” (stil chinezesc) și sistemul de balustradă (stil francez) în cadrul aceleiași case…

Planificarea urbană a orașului Hoi An în secolul al XIX-lea – folosind strada Le Loi ca axă principală pentru a se conecta cu alte străzi, pe o pantă plană de sus în jos pentru a permite scurgerea apei în râu – a fost, de asemenea, o combinație armonioasă a culturilor orientale și occidentale.

Meșteri în satul tradițional Kim Bong (comuna Cam Kim, orașul Hoi An). Fotografie: DO HUAN

Stilul Quang la locuitorii din Hoi An

Din punct de vedere istoric, în ciuda unei lungi perioade de utilizare a caracterelor chinezești în documentele administrative și înregistrările istorice (inscripții, rugăciuni, texte religioase, texte ceremoniale etc.), locuitorii din Hoi An și-au păstrat „accentul Quang Nam” în limba vorbită de-a lungul secolelor. În prezent, chiar și comunitatea chineză folosește rareori chineza în comunicare, cu excepția perioadelor festivalurilor.

Locuitorii din Hoi An posedă adesea o capacitate mai puternică de argumentare sau dezbatere socială decât alte localități din provincia Quang Nam. Acest lucru se poate datora schimbului cultural extins și direct cu oameni din alte culturi, rezultând un element mai mare de deschidere și naturalețe.

Încă din secolul al XVII-lea, misionarul italian Cristoforo Borri (1583-1632), în lucrarea sa „Țara Cochinchina”, observa că, în ceea ce privește caracterul lor, „sunt mai blânzi și mai politicoși în conversație decât orice alt popor oriental... Pe scurt, sunt foarte sociabili, curteni și prietenoși față de noi...” și „prețuiesc atât artele marțiale, cât și literatura în funcție de oportunitate”.

Locuitorii din Hoi An, cu natura lor dinamică și deschisă, tipică unui oraș portuar, fiind expuși atât la Est, cât și la Vest de la o vârstă fragedă, sunt mândri că au dat naștere multor artiști pionieri ai muzicii vietnameze moderne, precum La Hoi cu cântecul său „Primăvara și tinerețe”; și „Grupul literar Tu Luc” (originar din Hoi An) în literatura de dinainte de 1945…

Acest proces dinamic de schimb cultural „ascunde” și un „impact invers” – așa cum s-a exprimat scriitoarea Nguyen Ngoc. Locuitorii din Hoi An sunt în mod inerent „conștienți de limite” pentru a-și menține identitatea culturală într-un mod „moderat”/neutru. Prin urmare, pe de altă parte, pentru că sunt prea moderați, devin frică de riscuri și neajunsuri – de exemplu, în afaceri, ezită să „facă afaceri mari”, să „facă afaceri în largul mării” și cad treptat într-o natură „conservatoare”.

Unii cercetători susțin că locuitorii din Hoi An tind spre un mod de comportament „sentimental”, crezând că „o sută de motive nu valorează nici măcar o picătură de afecțiune”. Trăind cu această mentalitate sentimentală, provenită dintr-o lungă perioadă de conviețuire, creează inerție în promovarea și dezvoltarea valorilor culturale tradiționale.

În ciuda schimbărilor în comportamentul tradițional, locuitorii din Hoi An moștenesc încă modul dinamic, deschis, prietenos și îndrăzneț de a gândi, vorbi și acționa, caracteristic locuitorilor din Quang Nam. Cu toate acestea, „conștientizarea moderației”, pe de altă parte, le oferă o nouă conștientizare – o conștientizare a „schimbării adaptive”. Aceasta este probabil cauza principală a conservării și dezvoltării de produse turistice din artizanat și artă populară, devenind în același timp un oraș creativ al lumii.

Sursă: https://baoquangnam.vn/vai-cam-nhan-ve-van-hoa-hoi-an-3139045.html