Trei întâlniri cu Huu Loan

Poetul Huu Loan în timpul vieții sale. Fotografie: Material de arhivă.

În timpul vieții lui Huu Loan, l-am întâlnit de trei ori, iar toate cele trei dăți mi-au lăsat impresii de neuitat. Prima dată a fost în 1988, când l-am întâlnit pe Huu Loan în Quy Nhon, capitala provinciei Nghia Binh. Huu Loan venise din Lam Dong la Quy Nhon și a fost foarte bucuros să ne vadă. Am văzut aceasta ca pe o oportunitate de a organiza o lectură de poezie pentru Huu Loan. Am vorbit cu domnul The Ky, care era pe atunci responsabil de centrul cultural Quy Nhon, și l-am rugat să organizeze o seară de lectură de poezie, deoarece poetul Huu Loan era în vizită la Nghia Binh.

Acea recitare de poezie a fost cu adevărat emoționantă. Când oamenii au aflat că Huu Loan va recita poezie, mulți din public, inclusiv trecători, șoferi de ricșă și șoferi de taxi cu bicicleta, au venit să-l urmărească pur și simplu pentru că iubeau atât de mult numele Huu Loan, chiar dacă nu-l întâlniseră niciodată. Huu Loan și cu noi am avut un succes răsunător la acea recitare de poezie pentru oamenii muncii. Stând cu el și bând câteva pahare de vin Bau Da, mi-am dat seama că Huu Loan era un om cu talente ascunse.

La prima vedere, este dificil să evaluezi puterea interioară a acestui om care poseda atât ținuta demnă a unui înțelept înțelept, cât și înfățișarea unui tăietor de lemne de munte. Într-adevăr, Huu Loan făcuse cândva munci mai grele decât cea a unui tăietor de lemne: căra căruțe încărcate cu pietre pentru a-și câștiga existența și a-și întreține familia în vremuri dificile. Dar a fost și un savant în epoca colonială franceză, versat în studiile clasice chineze și un poet de o statură considerabilă. Cu o singură poezie, „Purpuriul florilor Sim”, Huu Loan a captivat generații de cititori de poezie, atât în nordul, cât și în sudul Vietnamului.

La promovarea acelui poem nemuritor au contribuit două cântece adaptate, unul de Pham Duy și celălalt de Dung Chinh. Versiunea lui Pham Duy pare mai „erudită”, în timp ce cea a lui Dung Chinh este mai populară (bolero). Însă ambele cântece au devenit foarte populare în rândul oamenilor.

A doua oară când l-am întâlnit pe Huu Loan a fost în 1989, în Quang Ngai . Pe atunci, Quang Ngai fusese tocmai împărțit în provincii, iar familia mea se mutase din Quy Nhon în Quang Ngai. Viața era dificilă, dar întâlnirea cu Huu Loan aducea întotdeauna bucurie, pentru că dificultățile noastre nu erau nimic în comparație cu greutățile pe care Huu Loan le îndurase atâția ani. Am fost atât de fericit să-l văd încât l-am luat cu mine să citească poezie la școli. Vocea lui Huu Loan era atât de caldă și profundă, cu un accent distinct de Thanh Hoa. Dar cititul de poezie nu părea a fi „profesia” lui; era doar ceva ce făcea când eram pe râu. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la timpul petrecut cu Huu Loan a fost să-l ascult vorbind.

De la probleme îndepărtate la cele imediate, de la I Ching la poezia lui Du Fu, acest bătrân poet posedă un vast tezaur de cunoștințe, la care a reflectat și acumulat constant. Aceste cunoștințe sunt rezultatul experienței, nu al erudiției; sunt adânc înrădăcinate în viață. Huu Loan este calm și umil, vocea sa este blândă, dar rezonantă.

A treia oară când l-am întâlnit pe Huu Loan a fost la Congresul Scriitorilor din 1995. A fost prima sa apariție oficială la un congres al Asociației Scriitorilor după aproape 40 de ani de absență. Era o atmosferă grozavă, scriitori din toate generațiile înghesuindu-se în jurul lui. Lui Huu Loan i se oferea constant... bere. La acel congres, exista întotdeauna o tarabă în afara sălii care servea scriitorilor bere delicioasă la halbă. Stând lângă poetul My Da, Huu Loan părea foarte vesel. Vocea lui era încă sinceră și blândă. Când l-am întrebat dacă îi place de My Da, Huu Loan a zâmbit timid, foarte drăgălaș.

Acum, ori de câte ori mă gândesc la Huu Loan și mi-l amintesc, simt că este la o mie de mile distanță, chiar dacă Thanh Hoa este chiar pe Autostrada Națională 1. Pentru că, chiar și atunci când eram lângă Huu Loan, încă simțeam sentimentul că „Huu Loan este la o mie de mile distanță”. Era la fel de distant ca imaginea unui nemuritor, dar totuși la fel de aproape ca un fermier care tocmai terminase de arat. Acei o mie de mile erau atât de aproape, dar totuși atât de la îndemână. Au trecut 15 ani de când mi-am luat rămas bun de la el și îmi amintesc că l-am întâlnit de trei ori; acelea au fost trei întâlniri norocoase în viața mea.

Thanh Thao

Sursă: https://baodanang.vn/channel/5433/202504/ba-lan-gap-huu-loan-4004800/