(NLĐO) - În timp ce recenzam în treacăt „Dai Nam Nhat Thong Chi” și „Dai Nam Nhat Thong Toan Do”, mi-am dat seama cât de vast era Vietnamul în timpul domniei împăratului Minh Mang.
O țară vastă necesită cea mai bună guvernare posibilă pentru a-și asigura dezvoltarea. Pentru a obține cea mai bună guvernare, trebuie să existe cea mai bună administrație. Regele Minh Mạng a implementat reforme administrative în 1831. Generațiile ulterioare consideră aceasta una dintre cele mai bune două reforme administrative din istoria Vietnamului. Prima a fost implementată de regele Lê Thánh Tông în 1466.
Denumirea noii unități administrative după fuziune a atras o atenție publică considerabilă. Foto: HUU HUNG
În timpul reformelor, în urma reorganizării guvernului central, regele Minh Mạng a reorganizat administrația locală. Întreaga țară a fost împărțită în 30 de provincii și o prefectură Thừa Thiên pentru a gestiona regiunea capitalei. Vietnamul de Nord avea 13 provincii, Vietnamul Central 11 provincii și o prefectură, iar Vietnamul de Sud 6 provincii. Unitatea administrativă la nivel provincial din Vietnam există de atunci.
În 1858, francezii au tras primele focuri de armă pentru invazia țării noastre. Din acea zi, francezii au obligat dinastia Nguyen să semneze numeroase tratate, vânzând treptat țara noastră Franței. Tratatul final a fost Tratatul Patenôtre din 1884. Conform acestor tratate, Cochinchina era o colonie, Tonkin un protectorat, iar Annamul un teritoriu autonom.
Cele șase provincii sudice ale Vietnamului au fost împărțite de francezi în multe provincii mai mici, conform reglementărilor franceze.
Vietnamul Central era o regiune autonomă, așa că francezii nu au intervenit prea mult. Provinciile au rămas practic neschimbate, cedând doar părți mari din provinciile Thanh Hoa, Nghe An, Ha Tinh , Quang Binh și Quang Tri altor țări, conform decretului privind demarcarea frontierei celor trei țări emis de guvernatorul general al Indochinei, și transferând prefectura Ninh Thuan din provincia Binh Thuan către provincia Ninh Thuan.
Vietnamul de Nord a fost cea mai turbulentă regiune. A fost martorul a numeroase revolte ale tuturor grupurilor etnice împotriva colonialiștilor francezi, atât Kinh, cât și a locuitorilor munților, cum ar fi rebeliunile conduse de Hoang Hoa Tham, Doc Ngu și Doc Tit. Prin urmare, inițial, francezii au folosit regimul militar , înființând cinci districte militare. După ce au suprimat rezistența, au început să reorganizeze provinciile. Prin politica lor de „dezbină și cucerește”, au împărțit cele 13 provincii ale Vietnamului de Nord în peste 30. La un moment dat, Nguyen Khuyen a numărat până la 36 de provincii, așa cum se reflectă într-un cuplet care o celebrează pe mama franceză Tu Hong:
„Există baldachine, arzătoare de cădelniță și altare dedicate regelui; faima ei răsună în 36 de provincii.” Bătrânul a vrut să transmită faima răspândită a femeii franceze la acea vreme în tot Vietnamul de Nord.
Împărțirea Vietnamului de Nord în peste 30 de provincii, aproape în același timp, a dus inevitabil la inadecvări, impuneri și arbitrar în denumire. La acea vreme, unele nume de provincii sunau destul de ridicole și trebuiau revizuite, dar altele sunt încă în uz astăzi. Francezii aveau la acea vreme o metodă de denumire a provinciilor bazată pe locația reședinței guvernatorului provinciei.
În 1896, când centrul orașului Hanoi și zonele înconjurătoare au devenit o concesiune franceză, francezii au decis să mute birourile administrative ale părții rămase din fosta provincie Hanoi în satul Do din districtul Thanh Oai. Acest sat avea un frumos pod cu țigle peste râul Nhue, pe care oamenii îl numeau Podul Do. Sediul provincial era situat lângă Podul Do, așa că francezii au numit zona rămasă din fosta provincie Hanoi Provincia Podului Do! Mai târziu, educatul guvernator general al provinciei Podul Do a cerut ca aceasta să fie redenumită Provincia Ha Dong!
Vechiul nume al provinciei Hoa Binh sună destul de amuzant. Francezii, considerând provincia Hung Hoa prea vastă, au decis să o împartă în mai multe provincii mai mici. Studiind zona, au descoperit că multe districte erau locuite predominant de populația Muong și că districtele Lac Son și Lac Thuy din provincia Ninh Binh erau, de asemenea, locuite de Muong. Au decis să unească aceste zone pentru a forma o nouă provincie, numită inițial Provincia Muong. Sediul provinciei a fost inițial situat în Cho Bo, dar pentru a menține consecvența cu convenția de denumire, provincia a fost redenumită Provincia Cho Bo. Capitala provinciei, situată într-un oraș de munte îndepărtat, a fost atacată de forțele rebele ale lui Doc Tit, care au preluat sediul și l-au ucis pe adjunctul comisarului francez. Autoritățile franceze au fost nevoite să mute sediul provinciei mai la sud, în comuna Hoa Binh, la aproximativ 30 km distanță. Numele Hoa Binh (care înseamnă „pașnic”) provine de la acest eveniment. Din fericire, Hoa Binh este un nume frumos și nu a fost schimbat!
Numele provinciei Lao Cai este, de asemenea, un subiect de multe dezbateri. Chiar și acum, unii oameni spun Lao Cai, alții o numesc Lao Cai, iar unii chiar spun Lao Kay sau Lao Kay. Motivul pentru aceasta este originea numelui său!
În perioada colonială franceză, provincia Lao Cai a făcut parte din prefecturile Quy Hoa și An Tay din provincia Hung Hoa în timpul domniei lui Minh Mang. Francezii au recunoscut această zonă ca fiind o zonă strategic importantă și au stabilit un avanpost militar care se întindea de-a lungul graniței, de la Simacai la Phong Tho. După stabilizarea situației, a fost civilizată și redenumită provincia Lao Cai (Lao Cai, Lao Kay, Lao Kay).
Numele provine de la o așezare stabilită de imigranți chinezi la confluența râului Roșu cu pârâul Nam Thi, pe teritoriul Dai Viet (Vietnam). La scurt timp după aceea, unii vietnamezi, Tay și Nung au migrat și au stabilit o piață în aval de râul Roșu, la câțiva kilometri distanță. Locuitorii așezării de la confluența cu Nam Thi vorbeau în mare parte chineza mandarină, proclamându-se cu mândrie primii coloniști, numindu-se „lao nhai” (care înseamnă „stradă veche” în sino-vietnameză), în timp ce cei care s-au stabilit mai târziu au fost numiți „tan nhai” sau „stradă nouă”, de unde și numele Pho Moi (Strada Nouă) așa cum este cunoscută astăzi.
Cuvântul „lão nhai” în limbile Quan Hoa, Tay Nung și Mong a devenit Lao Cai și variantele sale, așa cum s-a menționat mai sus. Când districtul militar a fost înființat și transformat într-o provincie, capitala provinciei se afla în vechiul cătun, așa că numele provinciei a fost preluat și de la vechiul cătun, provincia Lao Cai (Lao Cai, Lao Kay, Lao Kay, Lao Nhai). Acest nume era folosit pentru a se referi la o vastă regiune de frontieră căreia strămoșii noștri îi dăduseră nume frumoase și semnificative în trecut. Numele dat de francezi era potrivit doar pentru denumirea unui cartier sau a unui oraș.
Acesta este un mod foarte arbitrar, întâmplător și impulsiv de a denumi lucrurile de către francezi.
Această convenție de denumire a fost adoptată și de francezi pentru multe alte provincii și orașe din fostele Tonkin și Cochinchina! Multe dintre aceste nume sunt încă în uz astăzi.
Guvernul nostru întreprinde o reformă administrativă cu adevărat monumentală pentru a inaugura o nouă eră pentru Vietnam, o nouă perioadă de dezvoltare națională. Sperăm că istoria va consemna aceasta ca a treia reformă administrativă de succes din Vietnam. Sperăm că numele acestei noi provincii va moșteni tradițiile naționale și moștenirea culturală a strămoșilor noștri, eliminând rămășițele nepotrivite ale erei coloniale și reflectând impulsul ascendent al noii ere!
Așteptând cu nerăbdare o nouă eră.
Sursă: https://nld.com.vn/dat-ten-tinh-o-ta-xua-va-nay-196250327183351058.htm
Comentariu (0)