(NLDO) - Stând degeaba, răsfoind „Dai Nam Nhat Thong Chi” și „Dai Nam Nhat Thong Toan Do”, mi-am dat seama cât de vastă era țara noastră în timpul domniei regelui Minh Mang.
Țara este atât de mare încât, pentru a asigura dezvoltarea, trebuie să aibă cea mai bună politică de guvernare. Pentru a avea cea mai bună guvernare, trebuie să aibă cea mai bună administrație. Regele Minh Mang a realizat reforma administrativă în 1831. Generațiile ulterioare au considerat-o una dintre cele mai bune două reforme administrative din istoria Vietnamului. Prima reformă a fost realizată de regele Le Thanh Tong în 1466.
Denumirea noilor unități administrative după fuziune a atras multă atenție publică. Foto: HUU HUNG
În timpul reformei, după reorganizarea guvernului central, regele Minh Mang a reorganizat administrația locală. Întreaga țară a fost împărțită în 30 de provincii și o prefectură Thua Thien pentru a gestiona regiunea capitalei. Bac Ky avea 13 provincii, Trung Ky avea 11 provincii și o prefectură, iar Nam Ky avea 6 provincii. Unitatea administrativă provincială din țara noastră există din acea zi.
În 1858, francezii au tras primul foc de armă pentru a invada țara noastră. Din acea zi, francezii au forțat dinastia Nguyen să semneze numeroase tratate pentru a vinde treptat țara noastră Franței. Ultimul a fost Tratatul Patenotre din 1884. Conform tratatelor, Cochinchina era o colonie, Bac Ky era un protectorat, iar Trung Ky era o regiune autonomă.
Cele șase provincii ale Cochinchinei au fost împărțite în mai multe provincii de către francezi, conform reglementărilor franceze.
Vietnamul Central era o regiune autonomă, așa că francezii nu au intervenit prea mult, provinciile rămânând practic aceleași, doar că multe părți din provinciile Thanh Hoa, Nghe An, Ha Tinh, Quang Binh și Quang Tri au fost separate de alte țări, conform decretului privind planificarea frontierelor celor trei țări al Guvernatorului General al Indochinei și transformând prefectura Ninh Thuan a provinciei Binh Thuan în provincia Ninh Thuan.
Țara lui Bac Ky a fost cea mai tulburată. Aceasta a fost zona cu numeroase revolte ale tuturor grupurilor etnice împotriva colonialiștilor francezi, atât Kinh, cât și a oamenilor de la munte, cum ar fi revoltele lui Hoang Hoa Tham, Doc Ngu, Doc Tit... Prin urmare, la început, francezii au folosit guvernul militar pentru a conduce, înființând 5 grupuri militare și mandarine. După ce au pacificat mișcarea de opoziție, au început să împartă din nou provincia. Prin politica „dezbină și stăpânește”, au împărțit cele 13 provincii ale lui Bac Ky în peste 30 de provincii. La un moment dat, Nguyen Khuyen a numărat până la 36 de provincii, exprimate într-un cuplu în care o felicita pe mama sa, Tay Tu Hong:
„Există baldachine, baldachine și altare de tămâie pentru a se închina regelui; reputația ei este faimoasă în 36 de provincii.” El a vrut să vorbească despre faima mamei occidentale în tot Nordul la acea vreme.
Împărțirea Tonkinului în peste 30 de provincii, aproape în același timp, a dus inevitabil la inadecvări, impuneri și arbitrar în denumire. La acea vreme, existau unele nume de provincii care sunau ciudat și care au trebuit revizuite ulterior, dar existau și nume care sunt folosite și astăzi. Francezii aveau la acea vreme un mod de a denumi în funcție de sediul guvernatorului provinciei.
În 1896, când centrul orașului Hanoi și zonele înconjurătoare au devenit o concesiune franceză, francezii au decis să mute organele de conducere ale părții rămase din vechea provincie Hanoi în satul Do din districtul Thanh Oai. Acest sat avea un pod frumos placat cu dale peste râul Nhue. Oamenii îl numeau podul Do. Drumul provincial era situat lângă podul Do, așa că francezii au numit terenul rămas din vechea provincie Hanoi provincia Cau Do! Mai târziu, educatul guvernator general al provinciei Cau Do a cerut să o readucă în provincia Ha Dong!
Numele vechii provincii Hoa Binh este, de asemenea, amuzant. Francezii au considerat provincia Hung Hoa prea mare, așa că au fost nevoiți să o împartă în mai multe provincii. În timpul topografiei, au descoperit că multe districte ale provinciei erau în mare parte locuite de oameni Muong, iar Lac Son și Lac Thuy din provincia Ninh Binh erau, de asemenea, locuitoare de oameni Muong. Au decis să combine aceste zone pentru a forma o nouă provincie numită provincia Muong. Ulterior, drumul provincial a fost amplasat în piața Cho Bo. Pentru a fi în concordanță cu denumirea generală, provincia a fost redenumită provincia Cho Bo. Capitala provinciei era situată într-un oraș de munte îndepărtat și a fost atacată de insurgenții lui Doc Tit, care au ocupat drumul provincial și l-au ucis pe ambasadorul adjunct francez. Guvernul francez a trebuit să mute drumul provincial în aval, în comuna Hoa Binh, la aproximativ 30 km distanță. Numele Hoa Binh a existat de atunci. Din fericire, Hoa Binh este un nume frumos, așa că nu a fost schimbat!
Numele provinciei Lao Cai este, de asemenea, un subiect de multe discuții. Până acum, unii oameni spun Lao Cai, alții o numesc Lao Cai, alții spun Lao Kay sau Lao Kay. Motivul este și originea numelui său!
Provincia Lao Cai în perioada franceză a făcut parte din prefectura Quy Hoa și din prefectura An Tay din provincia Hung Hoa în perioada Minh Mang. Francezii au considerat acest teritoriu important, așa că au înființat o forță militară, care se întindea de-a lungul graniței, de la Simacai la Phong Tho. După stabilizarea situației, a fost civilizată și redenumită provincia Lao Cai (Lao Cai, Lao Kay, Lao Kay).
Acest nume provine de la un cartier înființat de imigranți chinezi la confluența râului Roșu cu pârâul Nam Thi, pe teritoriul Dai Viet. Nu după mult timp, un număr de vietnamezi, Tay și Nung au migrat și au stabilit o piață comercială la câțiva kilometri în aval de râul Roșu. Majoritatea oamenilor din cartierul de la intersecția cu Nam Thi vorbeau dialectul Quan Hoa, pretinzând că sunt primii locuitori, numindu-se vechii locuitori (în sino-vietnameză, orașul vechi). Locuitorii cartierului stabilit ulterior au fost noii locuitori, de unde și numele de astăzi Pho Moi.
Cuvântul „lao nhai” se pronunță în limbile Quan Hoa, Tay Nung, Mong, formând Lao Cai și alte variante, așa cum s-a menționat mai sus. La înființarea regiunii militare și transformarea acesteia într-o provincie, capitala provinciei era situată în orașul vechi, așa că numele provinciei a fost numit și după orașul vechi, provincia Lao Cai (Lao Cai, Lao Kay, Lao Kay, Lao Nhai). Acest nume era folosit pentru a denumi o zonă de graniță extinsă pentru care strămoșii noștri aveau nume foarte frumoase și semnificative. Numele dat de francezi era potrivit doar pentru a denumi un oraș sau o localitate.
Ce mod foarte arbitrar, întâmplător și arbitrar de a denumi din partea francezilor.
Aceea metodă de denumire a fost aplicată de francezi și în multe alte provincii din vechiul Nord și Sud! Multe nume sunt folosite și astăzi.
Țara noastră desfășoară o reformă administrativă cu adevărat măreață pentru a deschide o nouă eră pentru Vietnam, o nouă perioadă de dezvoltare națională. Sperăm că istoria va consemna aceasta ca a treia reformă administrativă de succes din Vietnam. Sperăm că numele unei noi provincii va moșteni tradiția națională, va moșteni moștenirea culturală a strămoșilor, va elimina rămășițele nepotrivite ale perioadei coloniale și va demonstra spiritul ascensional al noii ere!
Așteptând cu nerăbdare o nouă eră.
Sursă: https://nld.com.vn/dat-ten-tinh-o-ta-xua-va-nay-196250327183351058.htm
Comentariu (0)