Excursie de primăvară prin regiunea de graniță

Un basorelief mare care îl înfățișează pe regele Le Thanh Tong este expus la Muzeul Da Nang .

1. Într-o zi caldă de primăvară, o mulțime mare de tineri și tinere s-au adunat pe malul nisipos al râului pentru a se juca în leagăne. Steagurile fluturau, iar tobele răsunau vesele. Deodată, de pe coasta dealului, bandiții au ieșit în fugă. Cei care nu au scăpat suficient de repede, în special femeile și fetele, au fost capturați de bandiți și duși pe malul sudic al râului Thu Bon…

Scena aceea a fost ceva ce mi-am… imaginat, după ce am citit rândurile din „Istoria vietnameză: Regiunea de Sud 1558-1777” ale profesorului Phan Khoang: „Pe vremea aceea, în Hoa Chau, exista un obicei ca în fiecare an, primăvara, băieții și fetele să se adune să se joace leagăne la Ba Duong (?), așa că în fiecare decembrie, poporul Cham se ascundea la izvoarele acestei provincii, așteptând până în ianuarie pentru a întinde ambuscade și a răpi oameni.”

După numele locului Bà-dương există un semn de întrebare, ceea ce indică faptul că profesorul Phan Khoang are încă unele îndoieli cu privire la numele locului. Însă intervalul de timp este clar. „Pe vremea aceea”, adică anii de după ce Chế Bồng Nga a urcat pe tron ​​ca rege al Champei (1360).

Acest incident de „jaf și răpire” este menționat în mod specific în 1361 și 1366. Zona geografică (a orașului Hoa Chau) se întinde de la Phu Loc și Phu Vang (Thua Thien Hue ) până la actualele Dai Loc și Dien Ban (Quang Nam).

În această perioadă, cele două provincii ale lui Ô Lý se „întorseseră” la Đại Việt cu mai bine de o jumătate de secol înainte și fuseseră redenumite provinciile Thuận și Hóa, dar înregistrările istorice arată că regiunea nu a avut niciodată o zi de pace. Chế Bồng Nga trimitea constant trupe pentru a face raiduri și a jefui și, de mai multe ori, a ajuns chiar și în capitala Thăng Long, provocând probleme până când dinastia Trần a pierdut puterea…

Dansurile tradiționale de tip swinging din trecut evocă amintiri ale cântecelor și ritualurilor populare desfășurate de-a lungul râului Vu Gia - Thu Bon. După cum a descris cercetătorul Pham Huu Dang Dat, satul Chan Son (districtul Dai Loc) este una dintre localitățile cu o tradiție îndelungată de cântece populare și cântece rituale.

„ Cântecele populare sunt ca cântecele tradiționale de Anul Nou / Dorind un an de orez lipicios și supă dulce / Cântecele populare sunt ca cântecele tradiționale de Anul Nou / Dorind un an de orez lipicios și supă dulce ”, răsună și astăzi scandările trupei de cântece populare în timp ce merg să ureze oamenilor un An Nou fericit. Există chiar și cântece populare care le urează noroc în agricultură, țesut, tâmplărie, fierărie și comerț... cântece foarte vechi.

Un basorelief mare care îl înfățișează pe regele Le Thanh Tong este expus la Muzeul Da Nang.

2. Abia în timpul campaniei regelui Le Thanh Tong împotriva Champa (1471) Dien Ban - ținutul Hoa Chau care se învecinează cu Champa - a fost cu adevărat eliberat. Timp de 160 de ani, din 1306 până în 1471, ținutul de la sud de Hai Van până la nord de râul Thu Bon a fost o perioadă în care „înregistrările erau doar nume goale”, potrivit cercetătorului Vu Hung.

„Hoang Viet Nhat Thong Du Dia Chi” consemnează că, în timpul dinastiei Tran, deși au fost adăugate încă două provincii, O Ly și altele, „acestea erau doar teritorii simbolice”. „Lich Trieu Hien Chuong Loai Chi” consemnează în mod similar: „În timpul dinastiilor Ly și Tran, deși Hoa Chau a fost cucerit, zona de la sud de Hai Van a rămas vechiul teritoriu al poporului Champa”.

Apoi, la mai bine de 80 de ani după cucerirea Champa, peisajul înfloritor al Dien Ban a fost descris în „O Chau Can Luc”: „Oamenii se îmbogățesc din orez, fermierii folosesc bivoli pentru a treiera orezul... Grădinile Mac Xuyen cultivă mulți trandafiri, oamenii din Lang Chau țes multă mătase albă... Femeile poartă pantaloni din pânză Champa, bărbații țin evantaie chinezești” (traducere de Tran Dai Vinh). Imaginați-vă cât de vibrante și colorate erau zilele de primăvară în această regiune care se extindea spre sud...

„Când sosește primăvara, încep cursele de înot, iar oamenii în haine de mătase se înghesuie laolaltă”, o altă propoziție din rezumatul obiceiurilor din ținutul de la Quang Binh până în nordul Quang Nam deschide o scenă de activitate pașnică, dar plină de viață.

Dr. Dương Văn An, care a revizuit „Ô Châu Cận Lục” în 1555, își petrecea zilele analizând hărți, nume de sate și nume de comune după ședințele de judecată, apoi scria spontan articole care includeau nume de locuri, nume de râuri, nume de munți și nume de sate. Districtul Điện Bàn, aparținând la acea vreme prefecturii Triệu Phong, avea 66 de sate, iar fiecare dintre ele a adresat cu nerăbdare o invitație.

„Kim Quất este scăldat în rouă aurie, Thúy Loan este verde luxuriant, scăldat de ploaie (...) Lỗi Sơn, Lệ Sơn au temple sătești lângă stâncă, de-a lungul cărării șerpuitoare; Hoài Phố, Cẩm Phố au case de pescari care se strecoară prin bambus, cu ferestre ușor întredeschise; Cẩm Đăng are lumânări de nuntă pâlpâitoare; Cẩm Lệ are licăriri de femei frumoase zâmbitoare”...

Dacă „călătorești” pe îndelete prin fragmentul din „Ô Châu Cận Lục”, vei fi trecut pe lângă noile nume de sate: Thanh Quýt (noul nume al vechiului sat Kim Quất) - Túy Loan - Điện Tiến - Hòa Cạm - Phòa Cẩn - Phòa Cẩn - Phòa Cẩn Điện Hồng - Hòa Thọ. Privind spre pasul încețoșat Hải Vân, vei vedea „o culoare albastră răspândită ca o șuviță de păr de nor” și, privind spre sud, poți „vedea granița lui Ô Lý și vei realiza cât de frumos este pământul”...

Cele două rânduri de caractere chinezești din poemul „Hai Van Hai Mon Lu Thu” sunt gravate pe relief, în colțul din dreapta sus.

3. Campania regelui Le Thanh Tong în sud a lăsat în urmă în istoria literară și o poezie care descrie prima zi de primăvară în regiunea de frontieră. În prima noapte cu lună de primăvară, navele armatei Dai Viet erau ancorate strâns una lângă alta în Golful Dong Long. Elocventul rege a compus „Hai Van Hai Mon Lu Thu”, care includea două versuri: „La a treia strajă a nopții, luna strălucește puternic peste Golful Dong Long; la a cincea strajă, vântul este răcoros, iar barca Lo Hac se leagănă ușor.”

Este destul de interesant faptul că basorelieful de mari dimensiuni care îl înfățișează pe regele Le Thanh Tong, expus în prezent la Muzeul Da Nang, a ales să graveze acele două versuri de poezie chineză. Mulți cercetători sunt în general de acord că Dong Long este Golful Da Nang. Dar există încă o dezbatere despre „Lo Hac”. Este numele unei țări (Locac, Peninsula Malaeziană, sau Lavois, un regat antic în cursul inferior al râului Chao Praya) sau Capul Hac, promontoriul Hac din Nam O? De departe, Capul Hac arată ca o barcă – „Barca Lo Hac”…

Vechea regiune de frontieră are atât de multe locuri atrăgătoare încât ar trebui să pornești să o explorezi. Din vârful Pasului Hai Van, privind spre Golful Da Nang, poți zări Punctul Hac, apoi te poți îndrepta treptat spre sud. Poți continua până la Muntele Thach Bi, unde Regele Le Thanh Tong a stabilit teritoriul Dai Viet și a marcat granița pentru noul teritoriu al celei de-a 13-a regiuni administrative: Quang Nam.

Sursă: https://baoquangnam.vn/du-xuan-qua-mien-phen-giau-3147837.html