Vânt din mâini

Barajul NHAN - o învățătură budistă — Voluntari îi susțin pe pelerinii care vizitează Pagoda Quan The Am (Ngu Hanh Son) pentru a-i răcori. FOTO: HXH

1. „Venerabile Buddha, viața ta este ca un ocean vast, totuși eu pot scoate apă din el doar cu ambele mâini!”, a scris odată laicul budist Vo Dinh Cuong în „Confesiunea” sa, servind drept prefață la celebra sa lucrare „Lumina aurie a Dharmei”, publicată în 1945.

Desigur, budistul laic Vo Dinh Cuong a trebuit să se gândească cu atenție ce imagine să folosească pentru a-l lăuda cel mai bine pe Buddha. Ar trebui să urmeze calea unui psiholog? Sau a unui arheolog? În cele din urmă, a decis să nu prezinte viața lui Buddha „cu un limbaj abstract, cu multe metafore și mituri misterioase”, deoarece acest lucru ar putea da cititorilor o impresie falsă despre adevărata sa natură…

Totuși, această decizie nu a fost acceptată în întregime de contemporanii săi. După ce a publicat doar câteva numere, a primit o scrisoare de la un călugăr budist din Hanoi , de la redactorul-șef al revistei Vien Am (publicată în Hue, cu Dr. Tam Minh - Le Dinh Tham ca redactor-șef).

Venerabilul Călugăr a solicitat ca redacția revistei Vien Am să înceteze publicarea cărții „Lumina Aurie a Dharmei”. Din fericire, eruditul redactor-șef din Dien Ban ( Quang Nam ) l-a încurajat pe domnul Vo Dinh Cuong și a continuat publicarea. Când cartea a fost tipărită, în introducere, domnul Le Dinh Tham l-a lăudat pe autor, spunând: „A relatat din toată inima istoria budismului, cu o scriere fluentă și un stil elegant care îi face pe cititori să simtă că trăiesc într-o atmosferă de compasiune”.

Într-adevăr, autorul Vo Dinh Cuong are motive să-și facă griji. Peisajul s-a schimbat de mai multe ori, urmele s-au estompat din memoria oamenilor, iar cuvintele scrise au devenit neclare în înregistrările istorice. Documentele sunt pierdute sau inexacte. Obiceiurile și ritualurile s-au schimbat. „Deși relicvele Venerabilului sunt păstrate în temple, pagode și altare, ele nu pot scăpa de petele timpului”, a scris el.

2. Exact la 80 de ani după ce autorul cărții „Lumina aurie a Dharmei” a simțit „culorile timpului” care pătau relicvele lui Buddha, pentru prima dată, relicve ale marelui iluminat au fost aduse în Vietnam. Pagoda Quan The Am de la poalele Munților de Marmură ( Da Nang ) a fost ultima oprire înainte ca comoara națională să se întoarcă în India după o vizită de o lună în trei regiuni ale Vietnamului.

Într-o după-amiază de iunie, Venerabilul Thich Thong Dao, adjunctul șefului Comitetului permanent al Asociației Budiste din Vietnam din orașul Da Nang, și-a dedicat cuvintele „finale, dar la fel de importante” voluntarilor din întreaga țară care au contribuit la acest eveniment budist „unic”.

„De-a lungul acestei călătorii de o lună, imaginile robelor budiste, ale voluntarilor, ale evantaielor, ale intonării rugăciunilor budiste, ale aducerilor aminte blânde, ale îndrumării sârguincioase a pelerinilor, ale furnizării de sticle de apă și de mese, ale nopților nedormite petrecute slujind mulțimilor de pelerini... vor rămâne pentru totdeauna gravate în inimile noastre”, a spus Venerabilul Thich Thong Dao, vizibil emoționat.

Într-adevăr, când stăteam la coadă la începutul străzii Su Van Hanh (lângă strada Le Van Hien) așteptând să venerez moaștele lui Buddha, imaginea evantaielor pe care Venerabilul Thich Thong Dao tocmai le menționa mi-a atras imediat atenția.

Drumul Sư Vạn Hạnh care duce la Pagoda Quan Thế Âm nu este foarte lung, doar aproximativ 540 de metri, dar incluzând secțiunile în care pelerinii trebuie să stea la coadă în incinta pagodei, este de două ori mai lung. Pentru a „răcori” mulțimile dense, voluntarii s-au aliniat de ambele părți, făcându-și evantai constant zi și noapte. Au stat în rânduri, la câțiva metri distanță.

Am încercat să număr numărul de oameni care „fluturau” evantaiele, dar nu am reușit. Tot ce știu este că se schimbă, formând o forță de serviciu numeroasă, de zeci de mii. Vin din mănăstiri și centre budiste din Da Nang, Quang Nam, Hue, Quang Tri… și chiar unii care s-au întors din străinătate. Îi îndrumă pe oameni, oferă băuturi, gătesc și evantaiază… Numai în bucătărie, sunt 3.000 de oameni care pregătesc cu îndemână mâncare vegetariană cu zile înainte. „Sacrificiul vostru tăcut și spiritul vostru altruist de slujire sunt liantul care vă leagă, creând o forță colectivă extraordinară”, a lăudat Venerabilul Thich Thong Dao.

Chiar și Venerabilul P. Seewali Thero, Secretarul General al Societății Mahabodhi din India, și-a exprimat surpriza. El a împărtășit la ceremonia de rămas bun că, pe parcursul ultimei luni, oriunde a mers, în orice provincie sau oraș, a fost martor la pacea, fericirea și emoțiile copleșitoare ale mulțimilor care veneau să-și aducă omagiile.

A fost surprins și nu-și putea crede ochilor respectul pe care poporul vietnamez îl arăta pentru relicvele lui Buddha. A spus că nu va uita niciodată scena în care voluntarii sau copiii își cărau părinții în vârstă pe o scurtă distanță pentru a-și aduce omagiul față de relicvele lui Buddha. Imaginea era frumoasă, impregnată de bunătate umană și devotament față de Dharma...

*
* *

Relicvele lui Buddha, recent aduse la Pagoda Quan The Am, au fost aduse de la Mulagandha Kuti Vihara din Sarnath, India. Din 1931, această comoară națională este păstrată și adusă la cinste în Sarnath. În mod surprinzător, Venerabilul P. Seewali Thero a dezvăluit că Sarnath este și locul unde Buddha a ținut prima sa predică.

Într-o după-amiază târzie de la începutul lunii iunie, am urmat încet șirul de oameni care veneau să aducă un omagiu relicvelor lui Buddha. Simțind briza răcoroasă adusă de voluntarii care își fluturau evantaiele, inima mi s-a liniștit. Inconștient, am ridicat evantaiul verde pe care îl cumpărasem în grabă de la începutul străzii Su Van Hanh. Nu mai voiam să păstrez briza doar pentru mine.

Sursă: https://baoquangnam.vn/gio-tu-nhung-ban-tay-3156737.html