Ce spun bărbații despre cultura din San Diu.

Amintiți-vă de găleată...

Cu siguranță, generațiile născute în anii '70 și '80 și mai devreme sunt familiarizate cu versul popular: „Ieri scoteam apă la fântâna satului / Mi-am uitat cămașa pe o creangă de lotus”. Acest vers reflectă viața muncitoare și productivă a fermierilor din nordul Vietnamului, cu arborele banian, malul râului, curtea satului și dragostea înfloritoare dintre cupluri în acest cadru rural frumos și simplu.

Și generații de fermieri în general, și locuitorii San Diu din comuna Thien Ke în special, au crescut în acel sat, plini de afecțiune și camaraderie. De aceea, chiar și astăzi, familiile San Diu încă păstrează obiecte familiare din viața lor de zi cu zi și din activitățile de producție, cum ar fi găleți cu apă, borcane cu apă, mortare de orez, suporturi pentru oale, tăvi de vânturat și site... Toate acestea sunt păstrate cu grijă de bătrâni și expuse și prezentate la Festivalul Culturii Etnice din Thien Ke, cu mândrie față de comorile culturale antice ale poporului lor.

„Gàu sòng” (un tip de găleată cu apă) este strâns asociată cu practicile agricole ale poporului Sán Dìu.

Prezentând uneltele agricole pe care le-a colectat și le-a expus la standul său în timpul festivalului, domnul On Van Long a demonstrat acțiunea de a scoate apa în orezării, împărtășind în același timp valoarea și semnificația lingurii cu apă. El a spus că privirea acestei unelte aduce aminte de vremurile de demult. În timpul sezonului de plantare, în special pe vreme secetoasă, fiecare gospodărie stătea trează toată ziua și noaptea pentru a scoate apă în câmpurile lor. Vechile linguri cu apă erau de obicei țesute din bambus, în formă de pâlnie cu o gură evazată. Un inel mare de bambus era folosit pentru a întări marginea, iar lateralele erau întărite cu un cadru. O bară de bambus trecea prin mijloc, împărțind deschiderea găleții. Fără pompe, bazându-se doar pe forța umană, atmosfera de scos apă cu aceste găleți era la fel de plină de viață ca un festival.

Expoziția de unelte și echipamente de producție vechi a domnului On Van Long prezintă, de asemenea, multe obiecte asociate cu vechile sobe cu lemne. Există un suport țesut din bambus și ratan pentru a proteja podeaua sobei de înnegrire. Lângă acesta se află mai multe oale înnegrite folosite pentru gătit orez și supă. Există, de asemenea, tăvi pentru vânturat, coșuri și recipiente pentru depozitarea porumbului și uscarea orezului; site pentru treierat orez și coșuri pentru legume folosite de femei, toate țesute din bambus. Și, în final, există mojarul și pistilul care nu numai că ofereau mese calde și satisfăcătoare, dar reuneau și multe cupluri din rândul locuitorilor din San Diu.

Unele articole de uz casnic au fost expuse și introduse la Festivalul Culturii Etnice din comuna Thien Ke.

Potrivit domnului On Van Long, viața este foarte diferită acum față de cum era odinioară, dar uneltele și echipamentele rudimentare amintesc generației tinere de vremurile dificile prin care au trecut strămoșii lor. Aceasta este istorie, pe care niciun locuitor din San Diu nu ar trebui să o uite vreodată.

Bărbații spun cultură

Spațiul cultural al locuitorilor din San Diu este, de asemenea, impresionant datorită culturii sale culinare bogate și diverse. Acolo veți găsi nu doar unicitatea „chao im” (terci alb), ci și o varietate de prăjituri cu arome distinctive ale munților și pădurilor. Acestea includ „banh chung gu” (prăjitură de orez lipicios cu cocoașă), „banh tro” (prăjitură de cenușă) și „banh nep” (prăjitură de orez lipicios)...

Tăind cu grijă fiecare bucată de prăjitură de orez și așezându-le pe o farfurie, doamna Diep Thi Vong a spus: „Prăjitura de orez cu cocoașă este, de asemenea, o prăjitură sacră în cultura culinară a grupului etnic San Diu. După cum sugerează și numele, prăjitura de orez cu cocoașă imită forma unei femei care lucrează pe câmp, trudind tot anul sub soare și ploaie. Forma prăjiturii amintește generației San Diu de rezistența și munca lor asiduă în muncă și producție. Prin urmare, de Tet (Anul Nou Lunar), fiecare gospodărie face turte de orez pentru a le oferi strămoșilor lor.”

Prăjitura de orez lipicios cu cocoașă (Bánh chưng gù) este un fel de mâncare indispensabil în timpul sărbătorilor și al lui Tet (Anul Nou Lunar vietnamez).

În cultura San Diu, mâncarea este considerată un aperitiv, în timp ce cântecele și dansurile populare sunt ca un elixir îmbătător, în special Soọng cô. Soọng cô, în limba San Diu, înseamnă cântat cu chemare și răspuns, cu versuri în stilul cătrenelor de șapte silabe și patru versuri, înregistrate cu caractere chinezești antice și transmise oral prin folclor. O legendă San Diu povestește despre o fată pe nume Ly Tam Moi dintr-un anumit sat, care era foarte inteligentă, frumoasă și pricepută la cântatul cu chemare și răspuns, o abilitate pe care nimeni nu o depășise vreodată. Trei tineri talentați au venit la ea, dar nu s-au putut egala, lăsând-o cu tristețe și regret pentru că nu i-a invitat în sat. Prin urmare, zi de zi, ea a cântat cu o voce emoționantă, doritoare, care a devenit treptat melodia lui Soọng cô.

Temele cântecelor Soọng cô se învârt în jurul vieții profesionale, producției; sentimentelor de familie; prieteniei și iubirii romantice... Domnul Ôn Văn Long, membru al Clubului de Cultură Etnică Sán Dìu, a spus că interpretarea include de obicei pași precum: cântatul pentru a face cunoștință, salutul, oferirea de băuturi și nuci de betel, împărtășirea sentimentelor între bărbat și femeie, cântatul în zori și cântatul de rămas bun...

A cânta Soọng cô este foarte dificil, mai ales să cânți bine. Acest lucru se datorează faptului că ritmul în Soọng cô este stabil ca durată, gama vocală nu este prea mare, gamele tonale se succed lin, cu puține suișuri și coborâșuri bruște și puține schimbări bruște în înfrumusețări. Aceasta este caracteristica inerentă care distinge Soọng cô de alte cântece populare ale altor grupuri etnice.

Membrii Clubului de Cultură Etnică San Diu exersează cântatul piesei Soong Co.

El a spus că Soọng cô nu este un cântec înflorit, ci izvorăște din gândurile și sentimentele autentice și simple ale fiecărei persoane. De la vârsta de 14 ani, el și băieții satului cântau toată noaptea și toată ziua. Dacă era o nuntă, cântau toată ziua, de pe la 8 dimineața până la 11 sau miezul nopții. Când familia mirelui venea să o ia pe mireasă, trebuia să cânte într-un stil de chemare și răspuns împreună cu familia miresei; numai dacă reușeau să câștige, o puteau lua pe mireasă. Chiar și în timpul pregătirilor de nuntă (indiferent dacă era prea mult sau prea puțin), trebuiau să cânte într-un stil de chemare și răspuns pentru a cere înțelegerea familiei miresei... Dar cântatul era foarte distractiv și întărea unitatea și apropierea satului. Micile conflicte erau rezolvate datorită versurilor autentice și sincere ale lui Soọng cô.

Comuna Thien Ke are în prezent peste 4.400 de locuitori ai etniei San Diu, care locuiesc în satele Van Song, Tan Phu, Lang Sinh și Thien Phong, reprezentând aproximativ 54% din populația comunei. Potrivit tovarășului Truong Viet Hung, secretarul Comitetului de Partid al comunei Thien Ke, spațiul cultural etnic San Diu este extrem de bogat și divers, iar conservarea culturii comunității San Diu este responsabilitatea tuturor. Soluția imediată este menținerea funcționării eficiente a Clubului de Cultură Etnică San Diu. Membrii clubului vor fi esențiali în conservarea patrimoniului cultural Soong Co, a dansurilor tradiționale, predarea tehnicilor de broderie, conservarea ritualurilor, a limbii, a costumelor tradiționale și a jocurilor populare ale etniei San Diu.

Măsurile imediate luate pentru conservarea culturii San Diu din comuna Thien Ke deschid un viitor luminos pentru ca rădăcinile culturale San Diu să se răspândească și să pătrundă profund în comunitate.

Sursă: https://baophutho.vn/men-say-van-hoa-san-diu-225728.htm