Renumitul muzician din Tay Do (Can Tho)

Membrii Grupului Hoang Mai Luu. De la stânga la dreapta: Huynh Van Tieng, Luu Huu Phuoc, Mai Van Bo. Fotografie de arhivă.

Abia la sfârșitul anului 1974 am ajuns la Hanoi din sud. Am auzit că unchiul Tư – muzicianul Lưu Hữu Phước – l-a sunat pe Bảo Định Giang, invitându-mă la el acasă. În ziua aceea, mi-a dedicat o zi în regiunea de sud-vest a Vietnamului.

Am ajuns dimineața, iar unchiul Tư era acasă să mă întâmpine. Am mâncat dulciuri, am băut ceai și am răspuns la câteva întrebări despre situația actuală din Sud. Am răspuns cu bucurie și la întrebările unchiului Tư. De fapt, nu cunoșteam foarte bine familia unchiului Tư din Can Tho ; erau din clasa superioară, așa că lui, domnului Tiểng și domnului Bộ le era mai ușor să învețe decât altora. Unchiul Tư a spus: „Această casă a fost odinioară o reședință a francezilor, dar acum guvernul mi-a atribuit-o ca birou de recepție pentru Comitetul Frontului de Eliberare Națională din Vietnamul de Sud, împreună cu prieteni străini.” Casa era mare și luxoasă, dar foarte puțini oameni locuiau acolo. Pe holul din spate stătea un muzician sărac pe nume Huỳnh Thơ. Văzându-mă cu unchiul Tư, Huỳnh Thơ a alergat să mă întâmpine și s-a prezentat ca fiind sudist, rămânând pe holul din spate al clădirii.

Abia mai târziu am aflat: Aici domnul Tu Luu Huu Phuoc petrecuse luni întregi gândindu-se când să lanseze minunatul cântec al compozitorului Tran Kiet Tuong – „HO CHI MINH, CEL MAI FRUMOS NUME” – și dacă unchiul Ho ar fi mulțumit. Domnul Tu a pus casetofonul să pornească pentru ca liderii să poată asculta cu atenție. Intenția era să i se ceară permisiunea unchiului Ho pentru a răspândi cântecul, dar înainte ca aceștia să se poată pregăti, cântărețul Quoc Huong l-a cântat nerăbdător pentru unchiul Ho mai întâi. Unchiul Ho a rămas tăcut, dar a acceptat cu bucurie, spre marea încântare a întregii comunități muzicale a țării. Cântecul a răsplătit o parte din bunătatea unchiului Ho, exprimând în special afecțiunea oamenilor din Sud pentru el. Domnul Tu s-a lăudat cu mine cu succesul domnului Tran Kiet Tuong.

Am spus: „Noi, cei din regiunea de sud-vest a Vietnamului, v-am aranjat cântecele în scene muzicale. Cum ar fi «Conferința Dien Hong» și «Bach Dang Giang». Dar cântecul vostru «Asia de Sud-Est», aproape că ați uitat de el, nu l-ați inclus în antologie. A trebuit să vi-l cânt din nou.”

„Cerul își ridică vălul, luminând toate colțurile Asiei: Sclavii evadează din închisorile lor. Steagul libertății flutură mândru peste Oceanul Pacific, acoperind dealurile și munții și peste Oceanul Indian...”

Unchiul Tư a fost mișcat. Nu se aștepta să știu aproape toate cântecele. Mi-a mulțumit și m-a implorat să-i scriu pe loc poeziile pe care le scrisesem ca amintire. Am scris „Pădurile și mările patriei mele” și „Drumul spre oraș” drept cadouri pentru el.

Pentru mine și camarazii mei, amintirile tovarășului Luu Huu Phuoc sunt și mai calde și mai profunde. În vremuri de pericol și greutăți, cântecele sale se ridicau brusc ca o încurajare sacră: „Din tranșee, am auzit vocea unchiului Ho, inimile noastre străluceau puternic ca niște flori înflorite...” – din cântecul lui Luu Huu Phuoc „Dragostea unchiului Ho ne luminează viețile”. Iar imnul triumfător ne îndemna mai departe în timp ce cântam cu toții cântecul de marș: „Eliberând Sudul, suntem hotărâți să mergem înainte, să-i distrugem pe imperialiștii americani, să-i zdrobim pe trădători...” – din cântecul său „Eliberând Sudul”.

Nguyen Ba

Sursă: https://baocantho.com.vn/nhac-si-tai-danh-dat-tay-do-luu-huu-phuoc-a188149.html