Fiecare surpriză în viață, la o analiză mai atentă, uneori izvorăște dintr-o conexiune profundă și misterioasă. Vechiul meu coleg, Tran Minh, un prieten de multă vreme, este fotojurnalist. Dar, mai important, pentru mine, Tran Minh este un cântăreț de muzică folk Quan Ho. Iar cea mai bună interpretare a sa, una care mă mișcă până la lacrimi, este „Trăind în pădure”. Dintre toate cântecele populare Quan Ho, acesta este preferatul meu, datorită tristeții sale emoționante și a sentimentului persistent al existenței umane, mică și vulnerabilă ca o zambilă de apă plutind la suprafața apei, ca o barcă fără cârmă în mijlocul valurilor turbulente ale unui râu adânc...
Dorind să scriu ceva despre cântecele populare Quan Ho, am ascultat din nou multe cântece vechi și mi-am amintit de domnul Tran Minh. Acum trei ani, a părăsit prematur cântecul popular Quan Ho și a murit. Ocazional, cei dintre noi care îl ascultam cântând îl menționează încă nu doar ca pe un coleg, ci ca pe un adevărat artist al lui Quan Ho.
Eram pierdut în gânduri, amintindu-mi de animatele întâlniri literare din acele vremuri, la care participau adesea poeții Do Trung Lai și Nguyen Thanh Phong, pictorul Phan Cam Thuong și alții... toată lumea voia să-l audă pe Tran Minh cântând.
Tran Minh, originar din Bac Giang , este un bărbat blând și melancolic, amintind de vechile cântece populare Quan Ho și bun la suflet, prețuindu-și prietenii cu mare afecțiune. Cântă frumos și pasional, trăind o viață lipsită de griji și rătăcitoare. Poate cânta pe multe „voci”, dar cea mai captivantă este atunci când cântă „Trăind în pădure” - un vechi cântec popular Quan Ho cu o voce „joasă”, împărtășind aceeași melodie ca „Trăind în barcă” și „Trăind în feribot”.
În trecut, cântăreții și cântărețele compuneau adesea cântece de tip chemare-răspuns în timpul spectacolelor Quan Ho, cum ar fi perechea de cântece „Stând rezemată de fereastra florii de piersică” și „Stând rezemată de marginea bărcii”. Poate că toate cele trei cântece Quan Ho, „Trăind în pădure”, „Trăind în barcă” și „Trăind în feribot”, au fost create prin acest stil de chemare-răspuns între cântăreți și cântărețe. Ar putea exista și un alt cântec, formând două perechi de câte patru cântece, de care nu sunt conștient.
Cântecele populare Quan Ho sunt expresii sincere care răsună din adâncurile umanității, formate de-a lungul unei lungi perioade de timp și adânc înrădăcinate în viața spirituală populară, dezvoltându-se în multe sate Quan Ho originale din regiunea culturală Kinh Bac, care anterior includeau Bac Ninh și Bac Giang. În plus, unele melodii Quan Ho s-au răspândit și în locuri din Hanoi , Hung Yen, Lang Son etc., urmând fluxul profund al emoțiilor, astfel încât fiecare persoană, atunci când întâlnește o melodie, dorește să o prețuiască adânc în inima sa.
Îmi amintesc că odată domnul Tran Minh a organizat o excursie pentru grupul nostru, inclusiv poeții Do Trung Lai, Chu Hong Tien, Truong Xuan Thien și mulți alți prieteni, pentru a vizita satul Diem, unde se află Templul Reginei Mamă Thuy, fondatoarea cântecului popular Quan Ho. În ziua aceea, o familie de artizani din satul Diem ne-a întâmpinat cu un spectacol de cântece populare tradiționale Quan Ho, urmat de un ospăț cu supa caracteristică de crab și turte de orez - un fel de mâncare tradițional Quan Ho servit oaspeților.
În ziua aceea, domnul Tran Minh a cântat multe cântece alături de artiștii folclorici Quan Ho, dar, ca întotdeauna, toată lumea a fost extrem de mișcată când a cântat „Trăind în pădure”. Cântecul are versuri melancolice și emoționante despre soarta unei femei care a rătăcit în viață, rătăcind singură pentru a-și crește copilul într-o pădure adâncă și îndepărtată, într-o zonă montană.
Ori de câte ori dau peste un cântec popular vechi Quan Ho, am obiceiul să caut versurile pentru a le citi și a le înțelege mai întâi. „A trăi în pădure” este o expresie a situației dificile a unei persoane:
„Am locuit în pădure trei sau patru ani.”
Păsările ciripesc, maimuțele urlă, un amestec de bucurie și îngrijorare.
Am pășit din greșeală pe marginea bărcii.
Un râu adânc nu poate fi atins cu o prăjină scurtă.
O adiere ușoară bate seara.
Un stol de rândunele albe zboară peste munți.
Într-o noapte geroasă de iarnă, maimuța încă zăbovește, implorând să-și adoarmă puiul.
Am încercat de multe ori să găsesc originea cântecului „Trăind în pădure”, dar am găsit doar versurile, cântecul în sine și înregistrările. Îmi amintesc că domnul Tran Minh a spus de mai multe ori că piesa „Trăind în pădure” este din Bac Giang, nu din Bac Ninh . Bănuiesc că este din Bac Giang și, din dragoste pentru patria sa, a atribuit-o orașului său natal. Dar s-ar putea să aibă dreptate, deoarece cântecele populare Quan Ho au fost inițial cântece populare din regiunea Kinh Bac, cuprinzând actualele Bac Ninh și Bac Giang. Satele Quan Ho există atât în Bac Giang, cât și în Bac Ninh, precum și în mai multe provincii învecinate. O statistică din 2016 a arătat că existau 67 de sate Quan Ho la nivel național pe lista de conservare, inclusiv 23 în provincia Bac Giang (cele mai multe în districtul Viet Yen cu 19 sate) și 44 în provincia Bac Ninh.
Dar cel mai interesant lucru când căutam originile cântecului „Living in the Forest” a fost că am auzit două cântece cu aceeași melodie. De fapt, nu am putut spune care a apărut prima și care era contraversul. Și iată versurile cântecului „Living in the Boat”:
„Am locuit pe barcă trei sau patru ani.”
Râul adânc străbate o vastă regiune riverană.
Apa curge în două pâraie.
Cerul este atât de priceput în a țese fire atât de complicate ale sorții.
Complexitățile firelor împletite ale iubirii
Oamenii buni își trădează adesea încrederea unii altora.
Râul este adânc, cu nenumărate valuri turbulente.
O rândunică albă zboară în paradis.
„Amintindu-ne și tânjind unul după celălalt, ne vom întâlni din nou în viața de apoi - destinul nostru împletit precum florile de bambus și prun.”
Versurile poemului „Trăind pe o barcă” descriu, de asemenea, viețile celor care sunt în derivă și rătăcesc:
„Am locuit pe barcă trei sau patru ani.”
Plutind fără țintă pe apă, unde te duci?
Apa este de un albastru intens și limpede.
„Valurile se izbesc de pod, tachinând și batjocorind...”
Am citit poeziile, am ascultat cântecele iar și iar, într-o noapte de primăvară care părea rece ca iarna, imaginându-mi tristețea profundă din ochii tinerilor și tinerelor, care cântau până în zori, fără să vrea să plece, în acele nopți îndepărtate de iarnă în Nordul geros...
„Trăind veșnic, veșnic în pădure, timp de trei, patru, cinci ani / Trăind veșnic, veșnic în pădure, în locul acela din pădure / Păsările ciripesc, maimuțele cântă, pe jumătate fericite, pe jumătate triste, pe jumătate îngrijorate, mi-a alunecat piciorul, mi-a căzut piciorul, am pășit în râu… / Râul e adânc, stâlpul e scurt, e greu de găsit, dar vântul bate ușor seara…”
Și apoi răspunsul, „Trăind într-o barcă”, a fost rostit cu un jale trist:
„...O, tu, ești o persoană atât de bună, cum ai putut fi atât de lipsit de inimă, oh...”
Cântecele populare Quan Ho, cred unii, își au originea în secolul al XI-lea, alții în secolul al XVII-lea. În orice caz, ambele perioade sunt foarte îndepărtate de vremea noastră, așa că sunt considerate cântece populare antice. În mod similar, în ceea ce privește cântecul „Trăind în pădure”, prietenul meu Tran Minh, deși a insistat că este de la Bac Giang, nu de la Bac Ninh, cred că, fie că este de la Bac Giang sau de la Bac Ninh, nu este atât de important. „Trăind în pădure” - un cântec frumos din comoara cântecelor populare antice Quan Ho - este suficient.
Nu sunt din regiunea Quan Ho, dar am simțit întotdeauna o afecțiune și o apreciere profundă pentru acele melodii, atât de pline de semnificație și emoție. Acestea sunt expresiile sincere ale nenumăratelor emoții, născute din generații de oameni legați între ei printr-o conexiune umană profundă. Ei și-au adunat în tăcere propria înțelepciune și esență unică, îmbinându-le în bogata tapiserie a culturii populare pentru a crea „cuvintele, manierele și modul de viață” distinctive ale poporului Quan Ho. Această moștenire, de-a lungul secolelor de schimbare, rămâne emoționantă și profund emoționantă, captivându-ne, evocând amintiri și cultivând afecțiune...
Sursă
![[Foto] Un număr mare de oameni oferă tămâie și vizitează Biserica Memorială Ho Și Min.](https://vphoto.vietnam.vn/thumb/1200x675/vietnam/resource/IMAGE/2026/02/21/1771668099014_ndo_br_12-resize-7721-jpg.webp)
Comentariu (0)