Concurentul a „sărit peste” întrebarea, iar răspunsul programului a fost „apă noroioasă” (adică „apa noroioasă este amestecată cu foc de paie”). De remarcat faptul că această expresie este inexactă. Expresia „ce păcat” a fost schimbată în „ce păcat”.
La propriu, „orezul alb pur” ar trebui spălat cu apă curată și gătit cu lemne de foc adecvate (ar trebui gătit cu lemne de foc și aruncat cu propriul său fel de foc/cărbune, nu cu paie). Totuși, acest orez prețios și delicios este spălat cu „apă noroioasă”, apă murdară și aruncat cu paie/cărbune afumat și gălbui. Înțelepciunea populară face aluzie la lucrurile bune, lucruri bune care nu sunt folosite cum trebuie, care ajung în mâinile unei persoane necinstite. Această zicală este adesea folosită pentru a descrie o fată frumoasă care se căsătorește cu un soț fără valoare. Ce risipă! Această risipă ar trebui exprimată prin cuvintele „ce păcat” mai degrabă decât „ce rușine”.
Ar putea fi citată o serie de scenarii similare de tipul „ce păcat”:
Vai, boabele de orez parfumate, fierte într-o oală de cupru, sunt apoi aruncate cu apă de vinete; Vai, roba de brocart purtată noaptea / Salată proaspătă mâncată rece, soțul unei fecioare frumoase este pierdut; Vai, ligheanul cu apă limpede / Lasă lintița și buruienile să plutească în el; Vai, vasul cu rame de aur / Folosit pentru a măsura tărâțele, dragostea unei fete este ruinată; Vai, pânza de mătase roz / O rochie ruptă nereparată, ci cârpită în schimb cu una zdrențuită; Vai, lemnul de lim scufundat / Folosit ca stâlp de gard pentru ca gloria dimineții să se cațere; Vai, fata cu pielea albă și părul lung / Părinții ei au măritat-o cu un prost; Vai, scorțișoara din pădure / Lasă-i pe poporul Mán și Mường să se cațere în el...
Toate expresiile de mai sus, dacă sunt înlocuite cu „ce păcat”, devin stângace și lipsite de sens. Chiar și unele versiuni sinonime, cum ar fi „Mi-e dor de creanga de prun pe care să se cocoțeze bufnița”; „Mi-e dor de vinul roz pe care să se joace șoarecele / Mi-e dor de semințele ca perlele în care să se zbenguie coțofana”; „Dacă o bufniță s-ar cocoța pe creanga de prun / Atunci tot efortul depus pentru a mă îmbrăca n-ar fi în zadar, nu-i așa?”,... aici, „lipsă” nu înseamnă „ce păcat”, ci „ce risipă”, o risipă!
Deci, în ce situații se folosesc cuvintele „ce păcat”?
Când își exprimă simpatia pentru cei nefericiți, care se luptă, sunt umili și nefericiți, oamenii încep adesea cu expresia „cât de jalnic”:
Păcat de soarta țestoasei / Care cărează o cocorașă pe spate la templu, purtând o stelă la pagodă; Păcat de viața fluturelei de nisip / Râuri adânci și oceane vaste, nenumărate valuri o aruncă; Păcat de soarta viermelui de mătase / Mănâncă atât de puțin, apoi se întinde să toarcă mătase; Păcat de furnicile mici / Găsind atât de puțin, apoi trebuind să caute hrană; Păcat de cocorașul care evită norii / Când își vor odihni vreodată aripile?; Păcat de prepelița de pe cer / Chiar dacă plânge până sângerează, o va auzi cineva?!
Prin urmare, în cazul primului vers al cântecului popular, folosirea sintagmei „ce păcat” este mai precisă și reflectă mai bine sensul subtil și nuanțele limbajului popular.
Hoang Trinh Son (Contribuitor)
Sursă: https://baothanhhoa.vn/tiec-thay-khong-phai-nbsp-thuong-thay-245300.htm
Comentariu (0)