De fapt, în afară de cântece populare, proverbe și poezii anonime despre arte marțiale în alfabet chinezesc sau vietnamez, adesea întâlnite în versuri și poezii despre anumite tehnici tradiționale de arte marțiale, nu multe poezii sunt scrise direct despre artele marțiale. Nguyen Thanh Mung, însă, a creat meticulos poezii inspirate pasional din artele marțiale tradiționale ale națiunii.
Esența și spațiul spiritual al artelor marțiale rezonează în diverse dimensiuni de-a lungul călătoriei poetice a lui Nguyen Thanh Mung. Termenul „maestru al artelor marțiale” este foarte familiar în tărâmul artelor marțiale al lui Binh Dinh, dar nu atât de familiar în poezie. El îl încorporează fără probleme în poemul său „Maestrul artelor marțiale servește o masă vegetariană”: Când artistul marțial prețuiește scriitorul / Literatura echilibrează cu bucurie artele marțiale / Un zâmbet de boluri și bețișoare de bronz / Umbra norilor agită iarba, pelerina de ploaie flutură.
Termenii „pumn, poziție, toiag, sabie”, destul de nefamiliari în poezia multor autori, au fost folosiți cu naturalitate și pricepere de Nguyen Thanh Mung. Citind poemul său „Țara Artelor Marțiale”, am simțit că aud ecourile bătăliilor legendare ale ținutului, dar și spiritul romantic, cavaleresc al artelor marțiale: „Unde se află temple, turnuri, cai și elefanți / O fată abandonează biciul și practică arte marțiale / Abandonând biciul, își dezvăluie gropițe / Practicând arte marțiale, creează un peisaj mistic de nori și apă.” Și asta: „Glumești: ține minte chipul și numele ei / Când ieși, evită necazurile / O, draga mea, ea lovește tigrii cu o dublă lovitură de picior / Vulturul își întinde aripile, ea mânuiește un toiag” (Arată unui prieten literar o fată din Binh Dinh care practică arte marțiale).
 |
| Poeta Nguyen Thanh Mung |
În poemul său epic „Plecând la drum cu treizeci și nouă de primăveri”, Nguyen Thanh Mung scrie cu înverșunare: Sabia scoasă din teacă, pana scoasă din cerneală / Poemul vieții sosește brusc / Ploaie pe șeile maiestuoșilor elefanți de război / Vântul zguduie coama cailor de război / Orez gătit în tuburi de bambus / Vin vărsat deasupra unui foc arzător / Limbajul poartă soarta umanității spre țărmurile viitorului / O, Doamne, împovărat de sudoare / Care de lacrimi, care de sânge proaspăt / Furtuni lovesc neîncetat, inundații înghițind / Mâini făuresc pietre, repară cerul pe orizontală și pe verticală...
Ca poetă dintr-un tărâm al artelor marțiale, utilizarea iscusită a dialectului de către Nguyen Thanh Mung contribuie, de asemenea, la consolidarea structurii poetice a „artelor marțiale”: „Fulger și vârtej lovesc / Cât de departe este ritmul robei maro? / Maiestuosul râu Con și muntele Kiem / Legume și fructe sunt oferite gratuit” (Maestrul de arte marțiale oferă o masă vegetariană)...
Pe lângă poezie, Nguyen Thanh Mung este și un cercetător prolific. Lucrările sale de cercetare istorică și culturală despre artele marțiale apar relativ constant în compilațiile sale: „Țara Artelor Marțiale și a Literaturii”, „Râul Con și Muntele Săbiilor”, „Manuscrisele parfumate ale satelor de arte marțiale”, „Quang Trung - Nguyen Hue: Caracterul culturii vietnameze”, „Simpatie pentru tânăra Lia”, „Țara Artelor Marțiale și a Literaturii - De la Izvorul Înalt la Marea Lată”... Unele dintre aceste lucrări au fost compilate în cartea „Legendele capitalelor antice - Cultura populară a regiunii orașului imperial”, iar altele în „Cultura populară a Țării Artelor Marțiale”...
Interesant este că, alături de scrierile sale academice, putem observa amprentele cercetătorului în călătoriile sale reale prin întreaga țară. Multe articole reflectă o perspectivă istorică asupra unui ținut care se întinde de la munți până la ocean, păstrând multe valori culturale distinctive și universale. Pentru a crea aceste scrieri pasionate și profunde, Nguyen Thanh Mung a pornit în numeroase expediții, explorând fiecare centimetru de situri arheologice cu pasiune și perspicacitate, talent și rezistență, din tinerețe până la vârsta de 70 de ani. Chiar și acum, își dedică timpul mersului pe motocicletă, mâncând chiftele de orez cu semințe de susan și sare și înregistrând și documentând experiențele sale pe câmp, explorând orizonturile și peisajele patriei sale.
Prin operele sale influente, Nguyen Thanh Mung a creat sloganuri culturale larg utilizate, cum ar fi „Țara artelor marțiale și a talentului literar” și „Râul Con și Muntele Sabiei”... Menționarea „Țara artelor marțiale și a talentului literar” ne aduce imediat în minte fosta regiune Binh Dinh. Expresia contrastantă „Râul Con și Muntele Sabiei” se referă la un râu real și un munte real din Tay Son, pe care autorul i-a descoperit și i-a numit pentru prima dată.
| Poetul Nguyen Thanh Mung s-a născut în 1960 în Hoai An, Binh Dinh (acum Gia Lai ). Este membru al Asociației Scriitorilor din Vietnam și al Asociației de Arte Populare din Vietnam. Printre lucrările sale publicate se numără: Vin amar (poezie), Timpuri străvechi (poezie), Plecare cu treizeci și nouă de izvoare (poem epic), Bich Khe - Esență și sânge (cercetare), Legendele capitalelor antice - Cultura populară a regiunii orașului imperial (cercetare, scrisă în colaborare cu Tran Thi Huyen Trang)... |
Dao Duc Tuan
Sursă: https://baodaklak.vn/van-hoa-xa-hoi/van-hoa/202604/trong-tho-co-vo-78e455b/
Comentariu (0)