De la Drumul Mătăsii pe Fluviul Roșu la axa economică dinamică a „împărtășirii aceluiași râu și a aceluiași idei”: Partea a 2-a: Porturi comerciale pe Fluviul Roșu

Râul Roșu - râul asociat cu formarea și dezvoltarea civilizației vietnameze, nu este doar o importantă arteră de trafic, ci a fost și martor al prosperității multor porturi comerciale aglomerate. Porturile de pe Râul Roșu au contribuit la promovarea comerțului, conectarea economiei și crearea aspectului orașelor riverane timp de sute de ani.

Bao Thang Quan este cunoscut ca una dintre porțile importante pentru dezvoltarea comerțului pe Fluviul Roșu. Acolo unde Fluviul Roșu se varsă în Vietnam, Bao Thang Quan a devenit un nod comercial, unde mărfurile din zonele muntoase și zonele de frontieră sunt adunate pentru a fi transferate în câmpie. Bao Thang Quan este considerat o „poartă” importantă către Nord, un loc care controlează ruta comercială și militară din China către Dai Viet.

Conform înregistrărilor istorice, un număr mare de artefacte din perioada culturii Dong Son au fost descoperite în cursul superior al râului Roșu, în special în zona urbană Lao Cai de astăzi. În timpul fondării țării de către regii Hung, grupurile etnice care locuiau în zonă au dezvoltat agricultura, creșterea animalelor și meșteșugurile, cum ar fi țesutul și turnarea bronzului. Aceștia făceau schimburi cu grupurile etnice de peste graniță sub formă de troc. Istoria oficială chineză a consemnat că „oamenii de la granița Giao Chi aduceau pește și midii pentru a le schimba pe orez și pânză...”.

Pe lângă misiunea sa defensivă, Bao Thang Quan a fost și un loc de control al comerțului, asigurând stabilitatea economiei de frontieră. Bao Thang Quan a fost o importantă stație de tranzit pe ruta comercială din China către Dai Viet. În perioada Le Trung Hung (1870), poarta de frontieră Lao Nhai (vechea denumire a orașului Lao Cai) colecta anual peste 1.000 de taeli de argint din sarea exportată în ținutul Dien (actuala provincie Yunnan, China). În perioada Tay Son, Bao Thang Quan colecta anual 2.000 de taeli de argint. În al 18-lea an al domniei Gia Long, nivelul colectării a fost de 42.100 de quan, al doilea după poarta de frontieră Trinh Xa și poarta de frontieră Me So. Aici se schimbau bunuri precum mătasea, ceramica, ceaiul și condimentele, creând o zonă economică vibrantă și un schimb cultural extins. Negustorii chinezi, oamenii Nung, Tay și Kinh au organizat numeroase piețe, contribuind la formarea unor centre comerciale vibrante și a unor obiceiuri unice. Flote de bărci încărcate cu produse forestiere, ierburi prețioase și minerale din zonele înalte au fost adunate pentru a face schimb cu bunuri bogate din Delta Fluviului Roșu.

În timpul dinastiei Nguyen, datorită promovării comerțului de-a lungul Fluviului Roșu, tarifele vamale prin Lao Nhai au crescut brusc. Bao Thang Quan a devenit a treia cea mai mare poartă de frontieră din țară, cu un birou de patrulare care supraveghea colectarea anuală a taxelor.

Prin numeroase evenimente istorice, vestigiile Bao Thang Quan au dispărut mai mult sau mai puțin. În zilele noastre, vestigiile tipice ale fortificațiilor, cum ar fi citadele de piatră și posturile de pază, nu mai există. Cu toate acestea, cu ceea ce a mai rămas, Bao Thang Quan este încă un monument istoric care amintește de o epocă de aur.

Teritoriul Bach Hac (acum parte a orașului Viet Tri, provincia Phu Tho) este încă considerat intersecția unor râuri vitale, convergența culturii și comerțului încă din cele mai vechi timpuri. Având o locație strategică la joncțiunea râurilor, acest loc a fost odinioară un port comercial aglomerat, contribuind semnificativ la dezvoltarea economică și culturală a regiunilor Midland și Delta Nordului.

Vorbind despre înțelegerea teritoriului Bach Hac, mulți oameni ne-au spus să-l întâlnim pe domnul Nguyen Huu Dien, fost secretar al Comitetului de Partid Provincial Phu Tho din 2003 până în 2005, care a fost martor la procesul de construire și dezvoltare a orașului Phu Tho încă din primele zile ale reînființării. Familia domnului Dien locuiește în prezent în cartierul Bach Hac, orașul Viet Tri.

Vorbind despre Bach Hac, primul lucru pe care domnul Dien nu poate să nu-l menționeze este locul unde „trei râuri converg” atunci când râurile Lo, Da și Roșu se întâlnesc la Bach Hac. Dinspre Bach Hac, privind spre sud-est, în stânga se află lanțul muntos Tam Dao, în dreapta lanțul muntos Ba Vi, creând o situație de „munte la apă”. Prin urmare, Bach Hac a devenit o locație strategică din cele mai vechi timpuri până în prezent: „Portul comercial Bach Hac este situat pe cea mai importantă cale navigabilă a anticului Dai Viet. Aceasta este intersecția a trei râuri mari, creând o rețea comercială vibrantă și prosperă”, a spus domnul Dien.

Unde converg trei râuri.

Încă din cele mai vechi timpuri, debarcaderul râului Bach Hac a fost renumit pentru piețele sale aglomerate, unde negustori din toate regiunile se adunau pentru a face schimb de mărfuri. Din zonele muntoase din nord-vest, produse prețioase precum lemn, produse forestiere, scorțișoară, argint, auru etc. erau transportate cu barca de-a lungul râurilor până la Bach Hac, iar de aici continuau să se răspândească în cetatea Thang Long și în Delta Fluviului Roșu. În schimb, mărfuri din câmpie, cum ar fi sarea, țesăturile, ceramica și produsele agricole, urmau și ele căile navigabile până în zonele muntoase, servind vieții oamenilor din regiunile superioare. Ceea ce este special este faptul că nu numai negustorii autohtoni, ci și negustorii din China, India și chiar Europa au pus piciorul în Bach Hac, făcând din acest loc unul dintre porturile comerciale internaționale din istoria Vietnamului.

În timpul dinastiilor Ly-Tran, Bach Hac s-a dezvoltat într-un mare port comercial, cu numeroase cheiuri, zone de depozitare a mărfurilor și piețe aglomerate cu cumpărători și vânzători. Navele comerciale care călătoreau în sus și în jos pe râurile Roșu, Lo și Da au creat o imagine vibrantă a economiei și comerțului. În timpul dinastiilor Le ulterioare și Nguyen, portul comercial Bach Hac a jucat încă un rol important, dar s-a confruntat treptat cu concurența din partea centrelor comerciale emergente, cum ar fi Ke Cho (Hanoi), Hai Phong și Nam Dinh. Cu toate acestea, timp de multe secole, Bach Hac a rămas o oprire importantă în călătoria comercială a negustorilor din câmpie și munți.

În fluxul comercial feudal, portul Bach Hac nu a jucat doar rolul unei porți de acces pentru comerțul dintre munți și câmpie, ci și un punct de oprire pentru negustori în drumul de la graniță către capitala Thang Long (Hanoi).

Timp de generații, Râul Roșu a jucat un rol important în viața locuitorilor de pe ambele maluri ale capitalei Vietnamului - Citadela Thang Long. Oamenii au învățat din experiență: „Mai întâi lângă piață, al doilea lângă râu, al treilea lângă drum”. Prin urmare, de când regele Ly Thai To a mutat capitala de la Hoa Lu la Thang Long în 1010, Râul Roșu a devenit o rută de transport strategică, legând capitala de Delta Râului Roșu și mai departe de China, Champa și țările din Asia de Sud-Est.

După ce a petrecut peste 20 de ani cercetând istoria cetății Thang Long, jurnalista și cercetătoarea din Hanoi, Nguyen Ngoc Tien, înțelege fiecare colț al vibrantei capitale antice: „Râul Roșu acționând ca «drumul mătăsii pe apă», unde produse prețioase precum mătasea, ceramica, produsele agricole (orez, ceai, susan, trestie de zahăr...), condimentele, plantele medicinale din munții nordici și produsele artizanale erau schimbate și comercializate intens. Aceste articole nu numai că serveau vieții oamenilor, dar erau folosite și de curtea regală în ceremonii, tributuri și comerț internațional”, a împărtășit dl Tien.

Nguyen Ngoc Tien, erudit din Hanoi, a spus că debarcaderul Fluviului Roșu era odinioară locul unde se concentrau marile piețe angro, cum ar fi debarcaderul Dong Bo Dau și debarcaderul Chuong Duong, unde negustorii se întâlneau, făceau schimburi și tranzacționau cu avânt. Negustorii din amonte și din aval aduceau produse locale și forestiere rare. Negustorii din zonele joase aduceau pește, sare, fructe de mare... Navele comerciale străine aduceau mărfuri din Vest și din Est, creând o rețea comercială vibrantă.

Datorită Râului Mamă, Thang Long - Ke Cho a reușit să se ridice și să devină principalul centru economic al Dai Viet. Din piețele de pe malul râului, activitățile comerciale s-au răspândit în toată cetatea Thang Long, formând străzi meșteșugărești - străzi comerciale animate, în patru anotimpuri. De acolo s-au născut Hang Dao, Hang Ngang, Hang Buom... Nu este dificil să dai peste piețe animate în cetate, unde mătasea și brocartul se răspândeau pe urmele negustorilor, contribuind la formarea culturii „cumpără cu prietenii, vinde cu partenerii”.

Datorită locației sale strategice în Delta Fluviului Roșu, Thang Long a devenit un loc de întâlnire pentru mii de negustori, nu doar din regiunile interne, ci și din țările vecine, precum China, Japonia și țările occidentale. Fluviul Roșu joacă un rol vital, conectând Thang Long cu regiuni extinse, creând condiții favorabile pentru schimbul de mărfuri din porturile din interior până în cele de pe coastă. Fluviul Roșu nu este doar o linie de apărare geografică, ci și un flux prosper al economiei Dai Viet timp de multe secole. În special, în capitala Thang Long, comerțul pe Fluviul Roșu s-a dezvoltat strălucit, contribuind la transformarea acestui loc în cel mai aglomerat centru comercial din Asia de Sud-Est.

Vorbind despre Râul Roșu, primul lucru pe care profesorul de istorie Le Van Lan l-a afirmat este că râul a construit civilizația țării noastre timp de mii de ani. Înainte de măreția Râului Roșu, vietnamezii foloseau cele mai nobile denumiri pentru a-l numi în semn de respect și onoare, cum ar fi Râul Cai (Râul Mamă), Râul Ca (Râul Mare), apoi în unanimitate l-au numit Râul Roșu.

Analizând secțiunea istorică transversală a comerțului de pe Fluviul Roșu, profesorul de istorie Le Van Lan a subliniat că sursa de apă care transporta aluviuni abundente a creat zone fertile de producție agricolă și sate meșteșugărești tradiționale de-a lungul unei fâșii de la munți la câmpie. Iar Fluviul Roșu în sine a fost, de asemenea, prima și cea mai scurtă rută pentru transportul mărfurilor în amonte și în aval. De acolo, a format treptat o rută comercială vitală importantă a țării noastre de-a lungul multor secole.

„Drumul Mătăsii” de pe Fluviul Roșu nu este doar o poveste despre comerț și economie, ci și un simbol al schimbului cultural, religios și spiritual dintre regiuni. De la Bao Thang Quan, Bach Hac, Thang Long până la Pho Hien, Thai Binh, fiecare loc de pe acest Drum al Mătăsii poartă propriile povești despre dezvoltarea prosperă a țării de-a lungul multor perioade.

Începând cu secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea treptată a drumurilor și căilor ferate, rolul porturilor comerciale de pe Fluviul Roșu a scăzut. Multe porturi aglomerate din trecut sunt acum doar vestigii ale memoriei. Cu toate acestea, moștenirile pe care aceste porturi comerciale le-au lăsat în urmă sunt încă prezente în stilul de viață, cultura și arhitectura multor orașe de pe malul râului. Pho Hien are încă case vechi acoperite de mușchi, Nam Dinh și Thai Binh încă răsună de sunetul navelor țesute. Thang Long (Ke Cho), acum Hanoi, continuă să fie un important centru economic și cultural al țării. Fluviul Roșu continuă să curgă, purtând cu el urme istorice de neșters.

Profesorul de istorie Le Van Lan vorbește despre numele râului Roșu.

Deși timpul a estompat agitația vechilor porturi fluviale, amintirea unei perioade de comerț prosper rămâne o parte indispensabilă a istoriei națiunii. Deși vechile porturi s-au schimbat, povestea „drumului mătăsii” de pe Fluviul Roșu rămâne o parte indispensabilă a călătoriei țării de dezvoltare și expansiune în lume.

Călătoria pentru a găsi vestigiile porturilor comerciale de pe Râul Roșu nu este doar o călătorie în istorie, ci și o reamintire a valorii comerțului și integrării în trecut, din care se poate promova potențialul acestui râu în viitor.

Sursă: https://baolaocai.vn/tu-con-duong-to-lua-tren-song-hong-den-truc-kinh-te-dong-luc-chung-dong-song-cung-y-tuong-bai-2-nhung-thuong-cang-tren-song-hong-post399436.html