Povestea primei persoane care a tradus „Jurnalul închisorii” președintelui Ho Și Min în franceză

După ce a lucrat la Curtea Supremă din Paris și a fost membru al Partidului Comunist Francez, avocatul Phan Nhuan și-a dedicat întreaga viață Patriei Vietnam.

Domnul Phan Nhuan s-a născut în 1914, în satul Van Lam, comuna Duc Lam (acum comuna Lam Trung Thuy), Duc Tho, Ha Tinh . Născut și crescut într-o zonă rurală bogată în tradiții revoluționare, s-a alăturat curând mișcării împotriva colonialismului francez, apoi s-a alăturat partidului Tan Viet.

Când a fost oprimat de guvernul colonial, Phan Nhuan a trebuit să plece în străinătate. Cu sprijinul fratelui său, a plecat la Paris pentru a studia, iar în 1938 a obținut o licență în Drept, precum și o licență în Literatură și Istorie. După depunerea jurământului, avocatul Phan Nhuan a fost admis în Baroul din Paris la 30 noiembrie 1938.

Activități revoluționare în Franța

Locuind la Paris, s-a întors întotdeauna spre patria sa și a participat activ la mișcarea patriotică a vietnamezilor de peste mări. Ca avocat, Phan Nhuan și-a apărat întotdeauna compatrioții.

În amintirile compatrioților noștri din Franța, inclusiv ale domnului Le Dan - care s-a oferit voluntar să aibă grijă de mormântul domnului Nhuan - domnul Phan Nhuan a fost un bun avocat la Paris. Când era „avocat” pentru soldații, muncitorii și vietnamezii săraci care erau nedreptățiți, adesea îi apăra gratuit.

Chuyện về người đầu tiên dịch ‘Nhật ký trong tù’ của Chủ tịch Hồ Chí Minh ra tiếng Pháp

Avocatul Phan Nhuan (1914-1963).

După Revoluția din august din 1945, avocatul Phan Nhuan a ieșit la forum pentru a face apel la Franța și Vietnam să se unească și să sprijine guvernul Republicii Democrate Vietnam.

În timpul vizitei președintelui Ho în Franța, acesta a participat la organizarea vietnamezilor de peste mări pentru a primi și a ajuta delegația guvernamentală.

El însuși a acționat ca interpret pentru președintele Ho Și Min în mai multe ocazii, atunci când a fost necesar, conform protocolului diplomatic .

În timpul primei sărbătoriri a zilei naționale a țării noastre, pe 2 septembrie 1946, organizată de vietnamezii de peste mări la Paris, în prezența președintelui Ho Și Min, acesta a vorbit în numele poporului, lăudând succesul Revoluției din August, nașterea Republicii Democrate Vietnam, exprimând încredere și loialitate față de cauza națiunii, a guvernului și a președintelui Ho Și Min.

După o scurtă perioadă petrecută în apropierea președintelui Ho, avocatul Phan Nhuan a participat activ la mișcarea patriotică vietnameză de peste mări.

A scris numeroase articole despre Vietnam, promovând noul Vietnam în ziarele franceze și a scris mult despre președintele Ho Și Min, cum ar fi: Ho Și Min, savantul confucianist sau marxist ; a participat la traducerea și prezentarea literaturii vietnameze prietenilor francezi și celor din alte țări.

În memoriile profesorului Dang Thai Mai, Phan Nhuan a trimis, de asemenea, scrisori pentru a comunica cu intelectualii din țară, contribuind cu cunoștințele sale la programe naționale de dezvoltare, cum ar fi proiectul „Reforma educației de la nivel primar, secundar și universitar”.

El i-a trimis o scrisoare poetei Nguyen Dinh Thi, pe atunci secretar general al Asociației pentru Salvarea Culturii Naționale, pentru a stabili o legătură și a participa la munca de construire a unei noi culturi naționale, care era implementată la acea vreme.

Oportunitatea de a lucra în traducere

În timp ce se afla în Vietnam, la sfârșitul anilor 1950, a descoperit manuscrisul Jurnalului de închisoare al președintelui Ho Și Min , publicat ca carte cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a nașterii președintelui Ho, iar la Paris, avocatul Phan Nhuan a început și el să traducă această lucrare în franceză.

Fiind cineva care studiase chineza în țară, Phan Nhuan a început cu îndrăzneală să cerceteze operele președintelui Ho și apoi să le traducă.

Traducerea în franceză a operei sale „Jurnal de închisoare ” a fost foarte apreciată în întreaga lume. Aceasta a stat și la baza traducerii în limbile proprii a multor traducători din alte țări, cum ar fi traducerea în italiană realizată de traducătoarea italiană Joyce Lussu (1912-1998), publicată la Tindalo în 1967, retipărită la Milano în 1972; traducerea în mongolă realizată de diplomata mongolă Namxrai, aflată la Paris la acea vreme, adusă înapoi în țară și publicată la Ulan-Bato la începutul anilor 1960...

Pentru a traduce cu succes Jurnalul de închisoare al președintelui Ho, acesta a vizitat adesea închisoarea Santé pentru inspirație.

În introducerea cărții publicate de Pierre Serghers la Paris la mijlocul anului 1963 și retipărită în același timp de Editura în Limbi Străine din Hanoi, există un pasaj care spune: „... Am evocat amintirile din copilărie pentru a recrea fundalul contextului și pentru a obține cele mai bune condiții ambientale, cred că volumul de poezie scris în închisoare ar fi mai benefic dacă ar fi citit și tradus în închisoare...

Prin urmare, în iarna anilor 1960-1961, am tradus majoritatea poeziilor lui Ho Și Min în închisoarea Sante, pe care o vizitam des din cauza slujbei mele. Am ales după-amiezile ploioase sau cețoase, care erau mai potrivite stării mele psihologice.

Pagină de introducere despre traducerea în franceză a poeziilor unchiului Ho de către Phan Nhuan, într-o revistă europeană din 1961. (Sursa: Tienphong)

Pe lângă traducerea cărții Jurnalul închisorii , Phan Nhuan a tradus și o serie de poezii populare vietnameze și a început să traducă în franceză Povestea despre Kieu de Nguyen Du.

Pentru a sărbători cea de-a 200-a aniversare a nașterii marelui poet Nguyen Du (1765-1965), conform deciziei UNESCO de a-l onora pe poet ca celebritate culturală mondială, culturalistul Nguyen Khac Vien din Comitetul Național de Organizare i-a cerut lui Phan Nhuan să retraducă Povestea lui Kieu , pentru a avea o traducere franceză nouă, mai standardizată, cu această ocazie, pentru a o oferi prietenilor din întreaga lume.

Phan Nhuan s-a apucat imediat de treabă. Dar a avut timp să traducă doar aproximativ 100 de propoziții înainte ca o boală gravă să-i curmă viața și să moară pe 6 august 1963.

A decedat, lăsând lucrarea neterminată prietenului și camaradului său - doctorul Nguyen Khac Vien (1913-1997). Și traducerea realizată ulterior de Nguyen Khac Vien a fost foarte apreciată.

Deși era un avocat faimos la Paris, Phan Nhuan a trăit o viață foarte simplă, fără o casă luxoasă sau o mașină, așa cum o făceau mulți alți intelectuali de rang înalt. A murit fără soție sau copii.

La Paris, mormântul său din cimitirul Parissien de Bagneux a fost pavat cu marmură de vietnamezi de peste mări, cu o stea de aur și inscripția „Veșnic recunoscător dumneavoastră - Avocat Phan Nhuan”.

Sursă