Simt tristețea ca soarele care îmi cade pe umeri.

Legătura poetului Lữ Hồng cu poezia este ca o călătorie înapoi la sursa tristeții din adâncul inimii sale; versurile sale izbucnesc ca lacrimile, debordând de dor. În orașul montan Pleiku, se pare că Lữ Hồng a atins cele patru anotimpuri în armonie. Poeziile sale sunt delicate și profund melancolice, captivante de citit și greu de lăsat din mână.

Un portret al tânărului poet Lu Hong.

Colecția de poezii „ Fereastra încă strălucește puternic” de poetul Lữ Hồng, lansată cititorilor la sfârșitul anului 2024, conține reflecții sincere, ușoare ca o respirație, precum o ceață care acoperă suprafața unui lac, mișcând inima. Reflectă contemplare, recunoștință pentru viață și angajament.

Citiți încet pentru a percepe fluxul clar, primăvăratic, al emoției, iertării, compasiunii și durerii care apare după o noapte lungă… Există o acceptare a renunțării la toate grijile, permițându-i autorului să se redescopere, plutind ușor spre a îmbrățișa frumusețea tandră pe care o dăruiește viața. Acolo unde trec cele patru anotimpuri, precum viața unui om, se succed atâtea schimbări, în timp ce inima omului nu poate face nimic pentru a se schimba: „Pe acest ținut muntos/căldura nopții e subțire ca un mit/în timp ce vastul frig rămâne/acum sunt încă eu însumi/ca o casă fără număr” (Noapte).

Auzind un oftat din noapte, imaginându-și o mică siluetă așezată lângă fereastră, noaptea de afară plutind ușor cu câteva adieri ușoare. Totul se năpustește prin emoții, poetul stă în tăcere pentru a-și îmbrățișa propria umbră: „Peste treizeci de ani n-am îndrăznit să sufăr/Am zâmbit doar ca o pasăre de pădure ce tocmai mâncase fructe dulci/Singură în oraș/Jumătate de viață pe o cărare mică/Zile și luni tăcute cu mușchi și rouă” (Autoreflecție).

Coperta volumului de poezie „Fereastra încă strălucește puternic” de poetul Lữ Hồng. (Foto: ANH ĐÀO)

Unele poezii îl fac pe cititor să se oprească, cum ar fi: „Te voi revedea”, „Turnul antic”, „Dacă…”, „Mama și martie”, „Ultimele picături amare ale zilei…

Există multe întrebări autoreflexive pe care autorul și le pune despre timp, apoi îl conduce pe cititor înapoi la iubire, tinerețe și inocență, precum soarele și vântul din zonele muntoase, amintiri care se estompează: „S-a întors oare? Pietrele vor deveni gri/În amintirile din mijlocul pădurii tinereții/Acel amurg purpuriu, purpuriul ramurii de vrăbiuță/Tânjesc să-l găsesc în adâncul ochilor din zonele muntoase” (Piatra Muntelui); și apoi „Visul unei vieți de greutăți de aseară/În fereastra cu o lampă neglijentă/Scriitorul scrie un rând întrerupt…/Ianuarie cade în fragmente de flori de prun aurii” (Picături amare care leagă zile).

Pașii delicați ai timpului se îndepărtează, iar poetul pare să fi ratat momentul tranziției, o întâlnire trecătoare pe buzele sale, într-un somn oniric plin de dor în derivă. Poetul pare să plângă și să-și toarne o cupă de singurătate, o singurătate care încolțește vlăstari verzi pentru a se adăposti în lumina lunii din ianuarie, în munții și pădurile vaste și în umbrele timpului pline de mesaje nerostite. Recitesc aceste versuri tulburătoare ale lui Lữ Hồng, cu inima dureroasă, ca și cum eu însumi tocmai aș fi trecut prin patru anotimpuri fără refugiu: „Nimeni nu-mi toarnă un pahar de vin alb limpede / Ca să ard ferocitatea și să o transform în pace, ca să îndulcesc amărăciunea / Așa că scriu o poezie ca dovadă / Că mi-am înmuiat buzele” (O altă primăvară pleacă în timp ce dorm).

Colecția de poezie „Fereastra încă strălucește puternic” cuprinde 50 de poezii, majoritatea fiind cele mai recente lucrări ale lui Lu Hong, adăugând o nouă tendință în poezia contemporană. Acest tânăr scriitor, cu o înțelegere profundă a vârstei sale, este capabil să scrie și să rămână fidel căii alese, posedând rezistența de a se angaja ferm în poezie – o cale literară care nu este nicidecum ușor de „definit”. Această colecție este suficientă pentru ca iubitorii de poezie să citească și să simtă ei înșiși valoarea și sinceritatea pe care le transmite scriitorul.

Printre numeroșii tineri poeți de astăzi, Lu Hong se remarcă prin faptul că știe să-și aleagă propriul spațiu unic pentru scris. Stilul ei nu este zgomotos, ci mai degrabă o serie de valuri emoționale care se ancorează în tărâmul obosit al cuvintelor.

Am întrebat-o dacă, atunci când se confruntă cu cuvântul scris, inima ei încă se simțea neliniștită. Poetul Lữ Hồng a răspuns, ca și cum i-ar fi deschis ușa către lungul și anevoiosul drum al literaturii și al cuvintelor: „ În acele zile petrecute în Pleiku, părea că sosise iarna. Întotdeauna mi-a fost teamă să pierd sau să uit ceva.”

Pentru tânărul poet Lu Hong, cred că poezia și viața rămân două căi care pot conecta sufletele fiecărei persoane, indiferent cât de departe ar fi acestea geografic. Aceasta este valoarea supremă a literaturii. Acolo, fereastra rămâne luminată, un loc în care poetul alege să se întoarcă pentru refugiu după fiecare zi de muncă și pentru a-și reface energia pentru a rămâne fidel drumului său creativ.

În această zi a iluminării literaturii, pe cărarea scăldată în soare și bătută de vânt de pe solul roșu de bazalt pe care Lu Hong o parcurge zilnic pentru a-și întâmpina studenții, încă plină de nuanțele aurii ale florii-soarelui sălbatice, cred că tristețea din poezia ei se va ușura și va fi umplută de o compasiune abundentă.

Referitor la colecția de poezii „Fereastra încă strălucește puternic” de poetul Lữ Hồng.

Lữ Hồng, al cărei nume real este Nguyễn Lữ Thu Hồng, s-a născut în 1992 în Pleiku. A absolvit programul de Literatură și Lingvistică la Universitatea Quy Nhon în 2013. În prezent, predă la Școala Gimnazială Nghĩa Hưng din comuna Nghĩa Hưng, districtul Chư Păh, provincia Gia Lai. Este membră a Asociației de Literatură și Arte Gia Lai și a fost delegată la cea de-a 10-a Conferință Națională a Tinerilor Scriitori din 2022, la Da Nang . Printre lucrările sale publicate se numără: *Într-o zi mă trezesc* (Poezie, Editura Asociației Scriitorilor din Vietnam, 2017); *Așteptând ceața în oraș* (eseuri, Editura Armatei Populare, 2020); și *Fereastra încă se aprinde* (Poezie, Editura Asociației Scriitorilor din Vietnam, 2024).

Sursă: https://baodaknong.vn/co-noi-buon-nhu-nang-rot-qua-vai-243572.html