Masă de început de toamnă în Mu Cang Chai

Toamna în Mu Cang Chai.

Pentru prima dată am simțit trecerea anotimpurilor și micile schimbări ale naturii. Pentru prima dată m-am bucurat de mâncărurile speciale pregătite simplu de poporul Hmong din valea adâncă.

Sezonul culorilor și parfumurilor

În toamna aceea, am plecat din orașul Ho Și Min într-o camionetă veche, prin provinciile centrale, spre Hanoi și de acolo ne-am continuat drumul spre nord-vest.

Prima oprire a grupului a fost Mu Cang Chai, unde câmpurile terasate își schimbă treptat culoarea de la verde deschis la galben auriu. Punctul culminant al acestui frumos peisaj de toamnă îl reprezintă culorile vibrante ale costumelor femeilor din zonele înalte care recoltează orez de bucurie.

Parfumul orezului parfumat amestecat cu mirosul caracteristic al vântului din iarba din zonele înalte mi-a făcut inima să bată mai repede. Trecând pe lângă Tu Le, am putut simți și mirosul orezului tânăr - darul toamnei - pătrunzând ușor respirația munților și dealurilor.

La sosirea în Mu Cang Chai, grupul a petrecut peste noapte într-o casă pe piloni numită Do Gu - deschisă de un cuplu H'mong pentru a primi turiștii. Gazda, dna Gu, este o femeie ingenioasă, cu un accent foarte drăguț în limba ei Kinh.

Casa ei este ca orice altă casă pe piloti: la parter este bucătăria și un spațiu pentru câteva mese și scaune, iar deasupra este o suprafață mare, suficient de mare pentru a găzdui aproximativ 20 de persoane. După ce am terminat de împachetat lucrurile, ne-a invitat imediat la o masă caldă plină de legume și carne.

Masa poporului Hmong.

Gătește foarte bine, așa că am rugat-o să meargă în bucătărie a doua zi ca să învețe cum să gătească niște preparate locale. Bucătăria de toamnă din Mu Cang Chai nu este foarte bogată, deoarece oamenii de aici sunt simpli în ceea ce privește mâncarea și îmbrăcămintea. Conceptul culinar de bază al locurilor cu condiții materiale precare este de a mânca alimente de sezon.

Locuitorii din zona montană merg adesea în pădure pentru a culege legume sălbatice. Acasă, cultivă muștar verde amar. Locuitorii din zona joasă îl numesc adesea muștar de pisică, deoarece Meo este un alt nume pentru poporul Hmong.

Toamna este, de asemenea, anotimpul în care vița de dovleac acoperă acoperișurile. Aceasta este, de asemenea, o caracteristică interesantă a caselor din zonele muntoase. Oamenii fac adesea spalieri pentru ca dovlecii să se cațere de la pământ pe acoperiș. Sub streașina casei, există și un spalier din porumb agățat, care arată foarte plăcut ochiului.

Portocaliul dovlecilor se îmbină cu galbenul închis al porumbului. Maroul acoperișurilor se estompează treptat din cauza vântului și a vremii. Verdele dealurilor și galbenul pal al orezăriilor creează o scenă poetică...

Curioși, am cerut să vizităm casa unui localnic. Casa era mai dărăpănată decât îmi imaginasem. Sub acoperișul acoperit cu un spalier poetic din dovleci se aflau cotețul de porci, cotețul de găini și spațiul de locuit al familiei.

Amintiri în bucătărie

Dna Gu ne-a îndrumat să gătim pui tocat sotat cu chili, pui sărat și pa du - un fel de mâncare foarte asemănător cu carnea de porc învelită în frunze de lolot. Nu ar fi nimic special diferit de preparatele din zonele joase fără adăugarea de la du - un tip de frunză de pădure cu o aromă distinctă.

Autorul (coperta din dreapta) în costum Hmong.

Gustul picant al preparatelor în vremea rece de toamnă de pe munții înalți mă face să simt că sunt îmbrățișată strâns de un nou prieten. Toamna în Mu Cang Chai m-a răsfățat atât de mult!

Am gătit în bucătăria întunecată, dar conversațiile noastre erau mai strălucitoare decât lumina soarelui de pe orezăriile de afară. După ce am terminat felul principal, am întrebat-o: „De ce avem nevoie ca să facem supă?”, vrând să știu dacă felul ei de a face supă era diferit de cel obișnuit. Mi-a răspuns inocent: „Ca să faci supă, ai nevoie de o oală!”, făcându-ne pe toți să izbucnim în râs.

Supa de dovleac este diferită de oricare alta pe care am mâncat-o vreodată. Fie că e toamnă, din est până în vest, dovlecii sunt peste tot. Fiecare bucată de dovleac este bogată, grasă și dulce. Mâncarea cu dovleac fiert are o aromă bogată, deoarece vremea de aici este mai aspră, așa că fiecare tulpină de legumă este chintesența celor mai frumoase lucruri pe care cerul și pământul le au de oferit.

În timp ce pregăteam prânzul, copilul ei de 4 ani alerga la picioarele ei, cuibărindu-se din când în când în poala ei. Mai era și o pisică tigrată căreia îi plăcea să stea lângă soba cu lemne, urmărind și ascultând cu atenție conversația noastră, bucurându-se de atmosfera prietenoasă.

A fost aproape cea mai frumoasă amintire de toamnă pe care am avut-o vreodată. În mod similar, peisajul de toamnă care trece pe lângă geamul mașinii se poate întâmpla o singură dată, pentru a nu fi văzut niciodată, chiar dacă ne întoarcem pe același traseu.

În zilele în care zonele muntoase din nord-vest se confruntau cu dezastre naturale, am contactat-o ​​pe dna Gu. Ea a spus că sectorul Mu Cang Chai unde am stat nu a suferit prea multe pagube.

Și am rătăcit gândindu-mă că viața trece prin nenumărate furtuni. Dar de fiecare dată, credința că lucrurile vor fi bine ne poartă prin furtuni. În mijlocul dificultăților, vedem prezența iubirii familiale.

Cele două cuvinte „dragoste familială” nu se limitează la sfera dintre persoane foarte apropiate, ci reprezintă dragostea familială dintre oameni, indiferent dacă sunt străini sau cunoscuți.

Tânjesc după fiecare regiune în care am fost, care mi-a marcat tinerețea strălucită. Marea de nori, dealurile, cascadele, pâraiele, drumurile care îmbrățișează munții… Sper să revăd acel loc liniștit - precum toamna din Mu Cang Chai în amintirile mele, de multe ori mai mult în viața mea!

Sursă: https://baoquangnam.vn/mam-com-dau-thu-o-mu-cang-chai-3142160.html