O masă tradițională de toamnă în Mu Cang Chai

Toamna în Mu Cang Chai.

Pentru prima dată, am simțit trecerea anotimpurilor, observând schimbările subtile din natură. Pentru prima dată, am savurat mâncărurile unice, preparate simplu de poporul Hmong din valea adâncă.

Sezonul parfumurilor și frumuseții

În toamna aceea, am plecat din orașul Ho Și Min cu vechea noastră camionetă, călătorind prin provinciile centrale până la Hanoi și de acolo, continuându-ne călătoria spre nord-vest.

Prima oprire a grupului a fost Mu Cang Chai, unde orezăriile terasate își schimbau treptat culoarea de la un verde vibrant la un galben auriu. Punctul culminant al acestui peisaj de toamnă uimitor îl reprezentau culorile orbitoare ale hainelor tradiționale purtate de femeile din zonele înalte care recoltau orezul cu bucurie.

Parfumul parfumat al orezăriilor, amestecat cu aroma distinctă a vegetației montane, mi-a umplut inima de entuziasm. Trecând prin Tú Lệ, am simțit și parfumul blând al fulgilor tineri de orez – o încântare a toamnei – care pătrundea subtil în aerul de munte.

La sosirea în Mu Cang Chai, grupul a petrecut noaptea într-o casă pe piloni numită Do Gu, administrată de un cuplu H'mong care primește turiști. Proprietarele, doamna Gu, sunt femei ingenioase cu un accent vietnamez fermecător de rupt.

Casa ei era ca orice altă casă pe piloni: la parter era bucătăria și un spațiu pentru câteva mese și scaune, iar la etaj era o suprafață mare, suficient de mare pentru a găzdui aproximativ 20 de persoane. După ce am terminat de despachetat, ne-a invitat la o masă fierbinte, cu multe legume și carne.

O masă Hmong.

Gătește foarte bine, așa că i-am sugerat ca a doua zi să mă alătur ei în bucătărie pentru a învăța cum să gătesc câteva preparate locale. Bucătăria de toamnă din Mu Cang Chai nu este foarte diversă, deoarece oamenii de aici sunt simpli în ceea ce privește mâncarea și îmbrăcămintea. Filosofia culinară de bază în locurile cu resurse limitate este să mănânci ceea ce este în sezon.

Oamenii din zonele înalte merg adesea în pădure pentru a culege legume sălbatice. Acasă, cultivă frunze de muștar cu un gust ușor amar. Oamenii din zonele joase îl numesc adesea „muștar de pisică”, deoarece „pisică” este o altă modalitate de a se referi la grupul etnic Hmong.

Toamna este, de asemenea, anotimpul în care vița-de-vie încărcată cu fructe acoperă acoperișurile. Aceasta este o altă caracteristică fermecătoare a caselor din zonele muntoase. Oamenii construiesc adesea spaliere pentru ca dovlecii să se cațere de la pământ pe acoperiș. Sub streașină, există și tulpini de porumb atârnând, creând o priveliște încântătoare.

Portocaliul dovlecilor se îmbină cu galbenul intens al porumbului. Maroul acoperișurilor se estompează treptat din cauza vântului și a ploii. Verdele dealurilor și galbenul blând al orezăriilor creează o scenă pitorească...

Curioși, am cerut să vizităm casa unui localnic. Casa era mai dărăpănată decât îmi imaginasem. Sub acoperiș, acoperit cu un spalier pitoresc de dovleci, se aflau cotețul de porci, cotețul de găini și spațiul de locuit al familiei.

Amintiri în bucătărie

Dna Gừ ne-a îndrumat în gătitul puiului tocat sotat cu chili, puiului la cuptor cu sare și pă dù - un fel de mâncare foarte asemănător cu carnea de porc învelită în frunze de betel. Nu ar fi diferit de preparatele din zonele joase dacă nu ar fi adăugat frunze de dù - un tip de frunză de pădure cu o aromă distinctă.

Autorul (coperta din dreapta) în ținută tradițională Hmong.

Aromele picante ale preparatelor în vremea răcoroasă de toamnă a munților înalți evocă sentimentul unei îmbrățișări calde din partea unui prieten proaspăt întâlnit. Toamna în Mu Cang Chai a fost atât de bună cu mine!

Am gătit în bucătăria slab luminată, dar conversația noastră era mai strălucitoare decât lumina soarelui care se răspândea peste orezăriile de afară. După ce am terminat felul principal, am întrebat-o: „De ce avem nevoie ca să facem supă?”, dorind să știu dacă metoda ei de a face supă era diferită de cea obișnuită. Mi-a răspuns inocent: „Ca să faci supă, ai nevoie de o oală!”, ceea ce ne-a făcut pe toți să izbucnim în râs.

Supa de dovleac era diferită de oricare alta pe care o gustasem vreodată. Chiar și toamna, din est până în vest, dovlecii erau peste tot. Fiecare bucată de dovleac era bogată, cremoasă și intens dulce. Frunzele de dovleac fierte aveau o aromă bogată, deoarece vremea mai aspră de aici însemna că fiecare fir era un dar al naturii, atent selectat și extrem de rafinat.

În timp ce pregăteam prânzul, copilul ei, care avea pe atunci în vârstă de aproximativ patru ani, alerga mereu la picioarele mamei sale, cuibărindu-se din când în când în poala ei. Mai era și o pisică tigrată căreia îi plăcea să stea lângă soba cu lemne, observând și ascultând cu atenție conversația noastră și bucurându-se de atmosfera caldă și intimă.

A fost aproape cea mai frumoasă amintire de toamnă pe care am avut-o vreodată. În mod similar, peisajul de toamnă care trece pe lângă geamul mașinii este un eveniment unic în viață, ceva ce nu am putea reîntâlni niciodată, chiar dacă ne-am întoarce pe același traseu.

În zilele în care zonele muntoase din nord-vestul Vietnamului se confruntau cu dezastre naturale, am contactat-o ​​pe dna Gừ. Ea a spus că secțiunea din Mù Cang Chải unde am stat nu suferise prea multe pagube.

Și am reflectat, viața e plină de furtuni. Dar de fiecare dată, credința că lucrurile vor fi bine ne ajută să trecem peste furtuni. În mijlocul dificultăților, găsim prezența familiei.

Termenul „rudenie” nu se limitează la legătura dintre cei mai apropiați, ci cuprinde legătura dintre oameni, indiferent dacă sunt străini sau cunoscuți.

Îmi amintesc cu drag de fiecare regiune prin care am călătorit, fiecare lăsându-și amprenta asupra tinereții mele vibrante. Mări de nori, dealuri, cascade, pâraie, drumuri de munte șerpuitoare… Tânjesc să mă întorc în acele locuri liniștite – precum toamna din Mu Cang Chai în amintirile mele – de mult mai multe ori în viața mea!

Sursă: https://baoquangnam.vn/mam-com-dau-thu-o-mu-cang-chai-3142160.html