În jurul Muntelui Ấn Sơn

Râul Thu Bon la poalele muntelui Chua. Fotografie: XH

Nume derivat din formă

Muntele Ấn, cunoscut și sub numele de Muntele Chúa, Hòn Vung, Hòn Đền etc., este cel mai maiestuos munte cu o altitudine de aproape 1.000 de metri deasupra nivelului mării. Ấn Sơn aparține lanțului muntos Hòn Tàu, un sistem de munți care acoperă o suprafață de peste 100 ^km² , care se întinde pe trei localități: Duy Xuyên, Quế Sơn și Nông Sơn.

Se numește Hon Vung deoarece muntele are forma unui capac inversat. O rimă populară încă circulă: „Hon Tau, Hon Kem, Hon Vung. Trei insule grupate împreună susțin regiunea Quang Nam ”.

"

Profesoara Ha Van Da, care a efectuat numeroase studii de teren și a scris lucrări despre Nong Son, consideră că, datorită altitudinii și poziției sale independente, chiar și din locuri îndepărtate precum Dien Ban și Hoi An, oamenii pot recunoaște Muntele Chua după forma sa distinctivă, dominând maiestuos un colț al provinciei Quang Nam. „Cu o astfel de altitudine și topografie, alături de Hon Tau și lanțurile muntoase Hon Kem și Hon Than, Muntele Chua influențează direct și creează vremea locală și modelele climatice ale văii Trung Loc. În trecut, fermierii experimentați se bazau pe culoarea, forma și mișcarea norilor care acopereau Muntele Chua dimineața și după-amiaza pentru a prezice ploaia și soarele, iar acest lucru era rezumat în înțelepciunea populară: «Muntele Chua mărginit de nori albi, soarele se transformă în ploaie», «Hon Tau și Muntele Chua sunt mohorâte. Khe Canh și Vuon Ruou au abandonat cultivarea cartofilor...»” – a scris profesoara Ha Van Da.

HA VAN

Se numește Muntele Ấn deoarece muntele „are o formă impunătoare, vârful său seamănă cu o pecete pătrată, roșie” (conform lui Đại Nam nhất thống chí).

Muntele este numit Muntele Chúa deoarece „pe munte există un templu dedicat zeiței Ngọc Tiên Nương”. Localnicii încă îl numesc în mod obișnuit cu acest nume.

Numele Hon Den (Insula Templelor) provine probabil din faptul că la poalele muntelui se află complexul templului My Son, cel mai mare complex de temple al poporului Cham.
Localnicii cred că muntele este sacru. Oricine taie lemne din munte pentru a construi o casă va avea inevitabil casa arsă; dacă nu, proprietarul va muri subit și nefiresc. Poate că această poveste a fost transmisă pentru a „descuraja” oamenii să exploateze excesiv muntele, păstrând astfel Ấn Sơn ca un „munte interzis”.

„Există muntele Ấn și râul Đà.”

Nguyen Dinh Hien (1872-1947), care deținea titlul de „Phó bảng” (un savant de rang înalt), era din satul Loc Dong, districtul Que Son (acum comuna Que Loc, districtul Nong Son). Satul său era situat la poalele muntelui An Son. Stând în sat, puteai vedea mereu muntele An Son înălțându-se în fața ochilor.

Munți de-a lungul râului Thu. Foto: XH

Nguyen Dinh Hien a fost coleg de clasă cu Huynh Thuc Khang (1876-1947) la școala Doc Thanh Chiem, unde preda Tran Dinh Phong. Cei doi au fost, de asemenea, colegi de clasă la examenul provincial din anul Canh Ty (1900), Huynh fiind cel mai bun elev, iar Nguyen al doilea cel mai bun. Huynh Thuc Khang l-a vizitat pe Nguyen Dinh Hien de multe ori și a fost foarte impresionat de frumusețea maiestuoasă a Muntelui An Son.

În 1908, când a izbucnit mișcarea anti-taxe, Huynh Thuc Khang a fost arestat și condamnat la închisoare pe viață și exil pe insula Con Dao. În timp ce se afla încarcerat în Da Nang , în ziua exilului său la Con Dao, a compus un cântec numit „Cântecul de adio”. Poezia conține două versuri: „Acolo este Muntele An, acolo este râul Da. Acel pământ și râurile sale așteaptă să fie țesute de noi...”

Muntele Ấn menționat aici este Ấn Sơn, principalul munte din Quảng Nam. Râul Đà de aici este Đà Giang, numele folosit la acea vreme pentru râul care curgea prin Da Nang – astăzi este format din râurile Cẩm Lệ și Hàn. De data aceasta, domnul Huỳnh a folosit Muntele Ấn și râul Hàn ca simboluri pentru Quảng Nam, în loc de râul Thu Bồn și Muntele Ngũ Hành, așa cum mulți oameni au folosit de mult timp.

În 1947, în calitate de președinte al Frontului Viet Lien, Huynh Thuc Khang a fost trimis să inspecteze regiunea centrală a Vietnamului. La sosirea în Quang Ngai , s-a îmbolnăvit și a decedat. Îngrijorat de lunga călătorie și de războiul în desfășurare, și-a exprimat dorința de a fi înmormântat în Quang Ngai înainte de moartea sa. Locuitorii din Quang Ngai l-au înmormântat cu respect pe Muntele Thien An - un loc pitoresc faimos și principalul munte al provinciei.

Astăzi, mulți oameni care vizitează mormântul său de pe Muntele Thien An, cu vedere la pitorescul râu Tra Khuc, cred că mormântul se potrivește cu două versuri de poezie pe care le-a scris în 1908 (deoarece au crezut că muntele din poem era Muntele Thien An și au citit în mod eronat râul Da ca fiind râul Tra) și cred că Huynh Thuc Khang „prezise” locul său de veci cu 39 de ani mai devreme.

Aceasta este o coincidență „remarcabilă” care a dus la o neînțelegere destul de interesantă!

Sursă: https://baoquangnam.vn/quanh-ngon-an-son-3142264.html