Pagina de poezie din februarie

Croazieră de primăvară

Am fost în îndrăgitele insule Truong Sa.

O insulă îndepărtată, de culoarea mării și a cerului albastru.

Farul își strălucește lumina, călăuzind calea.

Curajos și viteaz, ca un soldat de graniță.

Nava navighează spre insulă, purtând spiritul primăverii pentru a contribui la sărbătoarea Anului Nou Lunar.

Flori de piersic, kumquat, turte de orez lipicioase și cuplete din spate

Briza ușoară foșnea, amestecându-se cu sunetul cântecului.

Melodia patriei copleșește valurile nesfârșite.

În ciuda greutăților și a nenumăratelor furtuni.

Cu o pușcă strâns în mână, soldatul a rămas neclintit în credința sa.

Patria invocă acest teritoriu sacru.

Steagul roșu flutură, culoarea sa îmbinându-se cu rozul vibrant al florilor de cireș.

Cuvintele insuflă viață paginii.

Culorile vibrante și parfumurile primăverii umplu aerul de pe această insulă îndepărtată.

O inimă plină de gânduri și aspirații sincere.

Colțul verde al grădinii se luminează de sunetul găinilor.

Florile de Barringtonia se leagănă în briză, întâmpinând noul an.

Tet (Anul Nou vietnamez) sosește în mijlocul sunetelor de chitară.

VU THI THANH HOA

--------------------------------

Promisiunea din ianuarie

Ianuarie sosește, aducând cu sine o promisiune.

Trezește în noi nenumărate aspirații de a încolți.

Iubind pământul și cerul, inima mea înflorește de puritate.

Prin urmare, totul în ianuarie devine și mai captivant.

Să lăsăm deoparte bucuriile și necazurile anului trecut.

Exprimând dragostea prin ochi iubitori și buze zâmbitoare.

Fie ca o frunză verde și proaspătă.

Întinde întotdeauna cu curaj mâna pentru a îmbrățișa soarele.

Autobuzele s-au îndepărtat încet.

Purtând visele a generații de tineri în călătoria lor.

Cu un gest al mâinii, fac o promisiune patriei mele.

Îmi voi face un nume în ziua în care mă voi întoarce.

În câmp, semințele se trezesc.

Răsărind în verde sunt speranțele patriei noastre sărace.

Când va sosi luna mai, cartofii și orezul vor cânta de bucurie.

Când semințele și tuberculii sunt plini de sevă dătătoare de viață

Acolo, pe mare, pânzele flutură.

Cântă un cântec care promite o abundență de pește.

Satele pescărești își vor schimba înfățișarea.

În aparența unui peisaj pașnic și prosper.

O, ianuarie, cu atâtea vise prețuite!

Să ne bucurăm de făgăduințe dulci.

Ne-am dori ca ianuarie să dureze puțin mai mult.

Lasă primăvara să zăbovească cu flori de cais și piersic.

LE THI XUAN

--------------------------------

În ciuda promisiunii încălcate a primăverii.

Nu mi-e teamă că primăvara pleacă atât de repede.

Primăvara a trecut și vara nu mai este, scăldată în soare cald.

Cicadele cântă din nou cântecul lor romantic al schimbării anotimpurilor.

Creanga roșie de phoenix dă aripi poeziei și se înalță.

Nu mi-e frică de nori și de vânt, sunt pur și simplu îndrăgostit/ă cu pasiune.

Vântul șuieră, îndemnând lăstarii verzi și frunzele să înflorească.

Nu te teme de valurile blânde ale serii.

Inima bărcii bate cu un refren asemănător unui cântec de leagăn...

Mă tem doar că primăvara se va estompa, pierzându-și farmecul blând.

Apoi, buzele și obrajii își pierd culoarea rozalie, adăugând o notă de soare.

Mi-e teamă că străzile vor deveni brusc aglomerate de pași îndepărtați.

Lăsând-o singură înainte de apusul soarelui.

Mi-e teamă că și încrederea unul în celălalt se va eroda.

Două drepte nu converg întotdeauna în aceeași direcție.

Așadar, draga mea, dacă primăvara nu își ține promisiunea...

Să prețuim dragostea noastră pentru totdeauna!

TRAN BICH HUONG

------------------------------

Ochii lui Dak O

Ziua în care am ajuns în Dak O, Bu Gia Map

Cerul era senin și albastru, copacii străluceau de rouă.

Drumul șerpuitor e ca mătasea moale.

Crengile se răsucesc și se învârt ușor în adâncurile liniștite.

Cu o măiestrie iscusită a cuțitului, a dezgropat șuvoiul de aur alb.

S-a grăbit, golind seva și fugind de ploaie.

Sezonul de recoltare

Luminile de noapte strălucesc, luminând albinele harnice.

Zorile răsare, adunând aur alb pentru viață.

Ochii fetei S'tieng erau cocheți.

Ochii oamenilor Dak O sunt albaștri, o zonă de graniță...

ONG THI NGOC DIEP

------------------------------

Unde să-mi trimit dorul și amintirile?

Vreau să scriu ceva să trimit florilor galbene de cais.

Lupta de partea aceea este extrem de rece, străpungând inima.

Ea pur și simplu vine și pleacă, nonșalantă.

Mă face să mă doară inima de sinceritate.

Vreau să mai stau puțin aici.

Chiar dacă nimeni nu va mai veni vreodată la pragul acesta.

Chiar și în o sută de mii de lumi invizibile

Încă încerc să văd unde este persoana respectivă.

Cu cât privesc mai adânc, cu atât inima mea devine mai goală.

Hai să ne ridicăm și să continuăm cu florile de cireș.

LE NGUYET MINH

------------------------------

Asculta

Ascultă foșnetul pașnic al ierbii.

Cât de bun și milostiv este pământul!

Ascultând vântul sus de tot

Cât de vesele sunt păsările, luna și stelele!

Ascultă această bătaie a inimii

Abia acum atașamentele mele vor dispărea.

TRAN NGOC TUAN

------------------------------

Versuri de șase-opt la începutul primăverii

Sunt pe cale să împlinesc optzeci de ani.

Scrieți o strofă de șase și opt silabe - rimând cu atenție.

Grădina de primăvară răsună de gânguritul păsărilor.

Ascultă sunetul ritmic al cântecului cucului.

Rândunelele zboară pe cer, cu inimile bătându-le cu putere.

Purtând poemul de șase-opt versuri, zburând peste aripile zmeului.

Apărând în amurg

Silueta cocoșată a mamei, aripile legănate ale berzei.

Natura se mișcă odată cu schimbarea anotimpurilor.

Soarele apune încet, vântul poartă norii departe...

Optzeci de primăveri - viața mea

Război, sărăcie... rătăcind prin regiune.

Florile de primăvară înfloresc de-a lungul drumului, focul arde.

Privind în sus, părul meu s-a transformat în nori albi și pufoși pe cer!

DO MINH DUONG

------------------------------

Delegația nr. 1 a Comandamentului Regiunii Navale 2 vizitează platforma offshore DK1 și îi transmite urări de Anul Nou. (Fotografie ilustrativă: Binh Nguyen)

Patria verde

Mergând în mijlocul vântului cântăreț din toate părțile.

Mirosul slab de caju - verdele nemărginit al sezonului.

O floare luminată de soare - perfect rotundă, vibrantă de culoarea amintirilor.

Spațiul era arhiplin - a chicotit ea.

O, ce noapte!

Pierdut într-o lume de vis

Valea Đồng Ca răsună prin patria mea.

A cui fereastră e atât de albastră?

Drumurile sunt verzi... verzi...

În ziua aceea tocmai îmi împletisem părul.

În mijlocul sezonului luminat de lună - vasta întindere a cerului și a pământului.

Primul sărut - de cealaltă parte a podului Ba Mu

Chiar și acum, încă îmi topește inima.

Fiica mea a crescut și a devenit profesoară.

La fel ca atunci când obișnuiam să car fiecare literă în pădure.

Drumul abrupt și prăfuit al amintirilor

Zi după zi, dragostea devine tot mai puternică.

Fluierul de câmp - chemând zorii patriei noastre.

Prieteni din toată lumea vin la Nam Dong Phu.

Lacul Suoi Giai se înclină pentru a reflecta imaginea orașului.

Îmbrățișează-mi patria, Dong Phu!

TRIEU QUOC BINH

------------------------------

Gândindu-mă la primăvară

Semăn semințele primăverii.

O sămânță de speranță

Așteptând ca roua să se așeze noapte de noapte.

Soarele dimineții încălzește aerul.

Scut împotriva vântului de est

Așteptând zi după zi...

Grădina de primăvară îmbracă o rochie nouă.

Redecorați cu crizanteme și flori de piersic.

Sămânța de dimineață devreme

Mugurii roz încolțesc, apoi apar lăstari verzi.

Sub caldul și auricul soare

Sub burnița cețoasă

Primăvara seamănă o idee poetică.

Din promisiunea lui...

TRAN THI BAO THU

------------------------------

Mimosa pudica si Mimosa pudica

E adevărat că ai o culoare violet în inimă?

Prin urmare, culoarea florilor capătă o nuanță melancolică de ceai.

lacrimă uscată

agățat precar de colțul ochiului?

Ți-ai rezemat capul de perete, îți amintești?

așa că îngrămădiți pietre peste pietre

scoică

Privind spre acel loc îndepărtat?

Ascunde-ți timiditatea

Frunzele tremurau în tăcere.

coboară-ți ochii

O respirație ușoară prin inimă

O scrisoare de dragoste care nu a avut niciodată un nume.

Rotund ca un balon,

ca ochii cuiva care privesc în tăcere timp de o mie de ani

Floarea este timidă.

așteptând pași familiari

Închide ochii când lumina aurie a soarelui strălucește.

Frunzele au șoptit o sărutare grăbită.

Vântul s-a întors, înroșindu-se.

Piatra și-a înclinat în tăcere capul.

husă pentru floarea de mimoză

Un spațiu în care nu îndrăznesc să rostesc cuvinte de iubire.

RÂNDUNICA ROȘIE

Sursă: https://baodongnai.com.vn/dong-nai-cuoi-tuan/202602/trang-tho-thang-2-3f41311/