Pe parcursul procesului de creare a benzii desenate „Living”, autoarea Hai Anh a descoperit aspecte ale mamei sale (regizoarea Hai Linh) pe care nu le cunoștea, precum și părți din istoria și cultura vietnameză de care nu auzise niciodată...
 |
Autorul Hai Anh (centru) la lansarea cărții în Vietnam. (Foto: Giang Ngoc)
Într-un interviu acordat publicației TG&VN , Hai Anh a spus că acum își dă seama că Vietnamul nu aparține doar părinților ei, ci și ei. În special, faptul că prima sa lucrare a fost publicată în vietnameză dovedește dragostea pe care o are pentru patria și rădăcinile sale... Născută și crescută în Franța, ce v-a motivat să scrieți cu încredere un roman despre războiul din Vietnam? Am crescut la Paris într-o familie profund legată de rădăcinile mele vietnameze. Mama mea a fost o regizoare dinamică, călătorind adesea în interes de serviciu pentru a participa la festivaluri de film sau pentru a filma propriile filme. Acasă, o ascultam adesea împărtășind aventurile sau poveștile ei din perioada petrecută în zona de război. De fiecare dată când aveam oaspeți, spunea povești incredibil de palpitante și de necrezut. Trebuie să spun că mama mea a fost o povestitoare minunată. Poate că eram prea tânără ca să înțeleg pe deplin, dar puteam vedea expresiile impresionate de pe fețele oamenilor ori de câte ori îi auzeau poveștile. Mi-am dat seama repede că mama mea era foarte specială, la fel și viața ei. Mai târziu, când mi-am dat seama că poveștile mamei mele nu mai apăreau în filme sau în literatură, am știut că trebuie să le spun. Sunt o cititoare pasionată de benzi desenate. Dorința de a scrie un roman grafic despre cei șapte ani petrecuți de mama mea în zona de război mi-a venit natural. Pentru prima dată în viața mea, ca povestitor ambițios, eram încrezător că această carte va fi publicată și că ar trebui să lucrez cu Pauline - cea mai bună prietenă a mea și ilustratoare talentată. Așadar, care a fost motivul și semnificația titlului „A trăi”? Întotdeauna am știut că titlul va fi în vietnameză. Acest lucru a fost evident, deoarece este limba care mă leagă de mama și de rădăcinile mele. I-am subliniat acest lucru editurii franceze, chiar dacă titlul ar fi dificil de găsit online pentru francezi, deoarece nu au diacritice pe tastaturi. „A trăi” a fost primul cuvânt care mi-a venit în minte când mama a început să-și împărtășească povestea. A fost întotdeauna un cuvânt vietnamez care mi-a plăcut. L-am găsit foarte frumos și, bineînțeles, mi-a plăcut semnificația lui. Amintirile mamei mele sunt incredibile, dar este pur și simplu povestea vieții ei și, de asemenea, a vieții multor alte femei din zona de război în timpul războiului. În cele din urmă, am numit-o „ A trăi” pentru că am vrut ca povestea mamei mele să trăiască pentru totdeauna. Ai spus că anterior credeai că cultura franceză îți aparține, în timp ce cultura vietnameză aparține părinților tăi. Cum s-a schimbat acest lucru? În cei trei ani de lucru la „ Living ”, am descoperit aspecte ale mamei mele pe care nu le cunoșteam, precum și părți din istoria și cultura vietnameză de care nu auzisem niciodată. M-am întors mai des în Vietnam pentru a o intervieva și a o întâlni pe mama mea. În 2020, în timpul pandemiei de Covid-19, m-am îndrăgostit de orașul Ho Chi Minh și m-am mutat aici. Simt că, pe măsură ce am crescut, Vietnamul nu este doar al părinților mei, ci și al meu. |
Coperta benzii desenate „Living”. (Sursa: Editura Kim Dong)
Regizoarea Viet Linh a spus odată că are o metodă foarte specială de a preda limba vietnameză și de a-și ajuta fiica să nu-și uite limba maternă. Ați putea să ne împărtășiți mai multe detalii despre această metodă? Spre deosebire de alți copii vietnamezi care cresc în străinătate, am refuzat întotdeauna să învăț limba vietnameză cu un profesor. Le-am spus părinților mei că, dacă aș fi obligată să învăț limba vietnameză la școală, aș începe să o urăsc. Cu toate acestea, părinții mei au găsit cu răbdare modalități de a păstra limba vietnameză acasă și m-au învățat această limbă frumoasă, astfel încât să pot vorbi, citi și scrie așa cum fac astăzi. Aceasta nu este o sarcină ușoară pentru familiile vietnameze care locuiesc în străinătate. Îmi amintesc că mama îmi spunea să citesc fiecare titlu de ziar, să-i scriu e-mailuri sau scrisori. În fiecare vară, când ne întorceam în Vietnam, mă prezenta prietenilor ei vietnamezi și îmi spunea să citesc fiecare indicator de pe stradă... În mare parte, părinții mei au încercat în toate felurile să mă facă să vreau să învăț singură, să vreau mereu să mă perfecționez și să fiu mereu curioasă în legătură cu această a doua limbă. Cu o mamă care este una dintre cele mai renumite regizoare contemporane din Vietnam și având dumneavoastră o diplomă de master în cultură și cinema, veți urma cariera mamei dumneavoastră în viitor? Am crescut crezând că nu voi putea niciodată să fac ce făcea mama. Am fost supărată pe cinema o vreme pentru că o îndepărta pe mama de mine. De asemenea, credeam că era treaba ei și nu voiam să le dau oamenilor un motiv să mă compare cu ea. Întotdeauna am crezut că sunt mai puțin „cool” decât ea. Apoi, când am împlinit 20 de ani, am înțeles că părinții mei mi-au insuflat dragostea pentru cinema încă de la o vârstă fragedă și, în adâncul sufletului, îmi doream și eu să fac filme. Am studiat la școala de film și am lucrat în industria cinematografică în Franța și Vietnam. Mi-am dat demisia după absolvire pentru a lucra în industria cărții, dar în curând voi reveni cu primul meu film. Aștept cu nerăbdare asta! Cititorii vietnamezi sunt destul de curioși și surprinși că o carte despre oamenii și țara Vietnamului este ilustrată de un tânăr artist francez. Cum ați colaborat și cum ați lucrat împreună pentru a crea o lucrare atât de minunată? În primul rând, inspirația Paulinei pentru „Living” a venit din faptul că mă cunoștea din copilărie. În al doilea rând, m-a însoțit timp de nouă luni în Vietnam. Acest lucru i-a permis să experimenteze o mulțime de lucruri despre culoare, atmosferă și oameni... Mama și cu mine i-am oferit Paulinei o mulțime de materiale istorice și acces la un documentar realizat de bunicul meu. A trebuit să schimbăm o mulțime de informații între text și desene atunci când am dezvoltat firul narativ, ajustând narațiunea pentru a curge cât mai lin posibil. Povestea se concentrează în principal pe relația dintre mamă și fiică, pe transmiterea emoțiilor... Sperăm că fiecare cititor se poate identifica cu ea și o poate simți într-un fel, indiferent de unde provine. „Living” este ambele lucrări de debut ale voastre. Având în vedere acest succes inițial, ce colaborări plănuiți pentru viitor? Am avut ocazia să lucrăm la o altă carte grafică scurtă imediat după *Living* . Această bandă desenată era despre pisici și a fost un număr special al revistei *Métal Hurlant*. Acest lucru ne-a oferit șansa de a experimenta cu ficțiunea, un gen pe care îl iubim în mod deosebit. Sperăm să lucrăm împreună la proiecte mai mari, dar poate într-un viitor mai îndepărtat, deoarece amândouă suntem foarte ocupate.
Autoarea Hai Anh (dreapta) și artista franceză Pauline Guitton. (Foto: Giang Ngoc) Hai Anh s-a născut în 1993 și a crescut în arondismentul 13 din Paris, Franța. După ce a obținut un master în economie , cultură și film, și-a lansat cartea de debut, * Living *, ca autoare și scenaristă, scrisă în colaborare cu artista franceză Pauline Guitton. În prezent, lucrează în domeniul audiovizual și editorial, călătorind între Vietnam și Franța. Datorită activității sale *Living* , precum și altor activități, a fost premiată de revista Forbes ca fiind una dintre cele mai remarcabile tinere fețe sub 30 de ani din Asia în 2023. *Living* este povestea unei mame care îi povestește copilului ei despre perioada petrecută în junglă în timpul războiului din Vietnam. Din 1969 până în 1975, personajul principal a petrecut șapte ani trăind alături de activiști revoluționari. Având ca fundal războiul, personajele lucrează în zona de rezistență, studiind, realizând filme și contribuind la efortul de rezistență. Printr-o narațiune spusă din perspectiva unei mame către fiica sa și cu ilustrații vii, banda desenată înfățișează imaginea unei tinere fete care se adaptează la viața din timpul războiului de rezistență, precum și legăturile tinerești dintre două generații - mamă și fiică, rezistență și pace, Vietnam și Franța. Lansată în Franța la începutul anului 2023, cartea a impresionat rapid cititorii francezi, cu 8.000 de exemplare vândute. La începutul anului 2024, depășind multe cărți ilustrate în limba franceză, a câștigat Prix du Jury oecuménique de la BD 2024 și a fost lansată în traducere vietnameză în martie anul trecut. |
Baoquocte.vn
Comentariu (0)