Occidentală căsătorită în Hanoi, vorbește fluent vietnameza și povestește întâmplări amuzante în timp ce merge cu taxiul

Când a fost întrebat „Aveți copii?”, Valentin Constantinescu a răspuns „8 copii”, ceea ce l-a surprins pe ascultător, dar era vorba de „6 câini și 2 pisici”. Răspunsul ingenios a arătat că cunoștințele sale de vietnameză „nu erau medii”.

Însă bărbatul născut în 1985 consideră că vietnameza lui este „normală”. „Soția mea a spus că ar trebui să vorbesc mai bine pentru că sunt în Vietnam de mai bine de 20 de ani, mai mult decât timpul petrecut în România - țara mea natală”.

Vietnameza nu este dificilă

Valentin a fost intervievat în timpul unei călătorii prin Vietnam și s-a oprit în Da Nang . Călătoria a durat aproximativ un an și jumătate – împreună cu el, soția sa și câinii lor.

După 14 ani trăiți în Hanoi , 5 ani trăiți în Saigon și 1 an și jumătate călătorind din nord în sud, a spus că „nimic din Vietnam nu mă mai surprinde”, în afară de faptul că încă își cultivă noi cunoștințe despre Vietnam în fiecare zi.

În 2005, Valentin a venit pentru prima dată în Vietnam ca student bursier la Academia Diplomatică (pe atunci Academia de Relații Internaționale). După un an de studiu al limbii vietnameze la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hanoi, și-a început oficial programul universitar.

„Când am intrat la universitate, vietnameza mea era doar la un nivel de bază de comunicare, nu suficient pentru a înțelege pe deplin cunoștințele despre subiecte dificile, cum ar fi politica, macroeconomia, filosofia etc. Dar după aceea, abilitățile mele de vietnameză s-au îmbunătățit treptat.”

La vârsta de 19 ani, Valentin a plecat în Vietnam pentru a studia. De atunci, locuiește în Vietnam de mai bine de 20 de ani.

Valentin a povestit o întâmplare amuzantă pe care a întâlnit-o odată, când era occidental și vorbea foarte bine vietnameza. „Pe atunci, Grab nu avea un sistem de poziționare bun ca acum, așa că, după ce rezerva o mașină, șoferul suna adesea clientul pentru a-l întreba despre locația exactă.”

În ziua aceea, am rezervat o mașină și am primit și un telefon de la șoferă, care mă întreba unde mă aflam. După ce mi-am confirmat locația, a sosit, am spus „sunt eu”, apoi ea a făcut un semn cu mâna „nu, nu, client... client...” (nu, nu, client... client - traducere aproximativă).

Am spus „ei bine, sunt oaspetele dumneavoastră”, ea a refuzat cu încăpățânare și a spus o engleză stricată: „Nu vorbesc engleză”. Am spus „ok, știu, vorbesc vietnameză”.

După multe certuri, ea tot nu înțelegea. A scos telefonul ca să-l sune pe „oaspete”, apoi a sunat și mie. A trebuit să-i arăt, apoi a fost surprinsă, s-a dovedit că eu eram oaspetele care vorbise cu ea înainte.

Ea a spus că a crezut că este un oaspete vietnamez pentru că nu credea că străinii pot vorbi așa.

Altă dată, în orașul Ho Și Min, Valentin a dat peste o neînțelegere în direcția opusă când s-a dus să-și repare mașina.

De departe, recepționerul l-a recunoscut ca fiind străin. „M-a întrebat: «Beți ceai sau cafea?» I-am răspuns: «O cafea, vă rog». El a spus: «Da, da». Aducând ceașca de cafea, a spus: «Arătați foarte occidental, domnule!»”

S-a dovedit că, după ce l-a auzit pe Valentin spunând o propoziție în vietnameză, celălalt angajat a crezut că este vietnamez. În acel moment, „occidentalul” a răspuns pur și simplu bucuros: „Mulțumesc. Ești occidental!”.

Valentin a comentat că nu este dificil să atingi nivelul normal de comunicare și schimburi zilnice cu limba vietnameză. „Dar este dificil să înțelegi expresiile idiomatice, sarcasmul, glumele și vorbirea inversă a vietnamezilor.”

„De exemplu, cuvântul «cha» este același, dar «cha ai muon» și «ai chung muon» au înțelesuri complet opuse. Totuși, aceste cunoștințe mai profunde le-am dobândit după ce atinsesem deja un nivel de bază de vietnameză, așa că nu a mai fost dificil.”

El consideră că limba română are „cea mai dificilă gramatică din lume”. În prezent, Valentin vorbește fluent 3 limbi: româna, engleza și vietnameza. Poate asculta și citi bine franceza, italiana și spaniola.

Voi preda vietnameză străinilor

Valentin și soția sa călătoresc prin Vietnam de un an și jumătate.

Ca profesor de engleză, Valentin a spus că, în funcție de nivelul elevilor, va preda în engleză sau în vietnameză.

Din perspectiva unui „occidental vorbitor de vietnameză”, el îi surprinde adesea pe străini cu abilitățile sale de vorbire a limbii vietnameze. El a spus că în orașul Ho Și Min, când oamenii îl aud vorbind vietnameză, nu sunt la fel de surprinși ca locuitorii din Hanoi. Dar sunt surprinși pentru că vorbește dialectul nordic.

„În Saigon, sunt mai mulți străini care vorbesc vietnameza decât în ​​Hanoi, dar de obicei pot spune doar câteva propoziții simple. În Hanoi, numărul străinilor care vorbesc bine vietnameza este cel mai mare”, și-a împărtășit el observația.

Explicând acest lucru, Valentin a spus că „deoarece în Saigon, oameni din toate regiunile vin aici în număr mare, există multe accente vietnameze diferite, ceea ce face ca străinii să fie confuzi atunci când învață pentru prima dată. În nord, există un singur accent vietnamez.”

În viitorul apropiat, pe lângă predarea limbii engleze, Valentin va deschide oficial o clasă de vietnameză pentru străini. Fiind o persoană care cunoaște multe limbi, el consideră că, deși există multe manuale care predau limba vietnameză pentru străini, metodele de predare din cărți sunt destul de „false”.

„De exemplu, oamenii învață cum să se salute: Bună. Ce mai faci? Vietnamezii nu se salută așa când se întâlnesc în fiecare zi. Această expresie este folosită doar atunci când nu s-au văzut de mult timp și este de obicei folosită doar pentru a întreba persoanele în vârstă.”

De aceea, Valentin își dorește să predea limba vietnameză în cel mai ușor de înțeles și natural mod pentru străini, cu scopul ca „după ce termini cursul, ascultând doi vietnamezi vorbind între ei, să înțelegi”.

Vietnamul este a doua mea casă

Valentine iubește aproape toate mâncărurile vietnameze.

Locuind în Vietnam de peste 20 de ani, Valentin a pășit în majoritatea provinciilor și orașelor. Îi place să călătorească pentru a explora locul unde și-a petrecut mai mult de jumătate din viață.

„Vietnam este o țară lungă, așa că fiecare provincie este foarte diferită - de la vreme la accent și bucătărie. Dar există un lucru în comun: personalitatea vietnamezilor este aceeași peste tot - veselă, optimistă și prietenoasă.”

Când a fost întrebat ce îi place să mănânce, a spus că iubește mâncarea vietnameză. „Ca să răspund la această întrebare, cel mai bine este să spun contrariul. Există doar două feluri de mâncare care nu-mi plac: budinca de sânge și durianul. În rest, ador mâncarea vietnameză, inclusiv vermicelli cu pastă de creveți fermentată.”

„Îmi place și muzica vietnameză. Muzica vietnameză este foarte romantică, vorbește adesea despre dragoste... În 2004, când am venit prima dată în Vietnam, primele melodii pe care le-am auzit și care mi-au plăcut au fost «Hay ve day ben anh» de Duy Manh, «Chiec khan gio am» de Khanh Phuong... Acum, îmi place Soobin. Pentru mine, el este ca Bruce Marc din Vietnam.”

Pentru Valentin, în vârstă de 19 ani, traficul din Vietnam este cu adevărat „înfricoșător”. Când a ajuns prima dată acolo, a găsit străzile pline de motociclete și felul în care oamenii traversau strada... foarte ciudat. Dar după 20 de ani de viață în Vietnam, acum „fac la fel”.

„Când ești la Roma, fă ca romanii” – a mărturisit Valentin râzând.

Sursă: https://giadinh.suckhoedoisong.vn/chang-tay-lam-re-ha-noi-noi-tieng-viet-nhu-gio-ke-chuyen-hai-huoc-khi-di-taxi-172240923081525254.htm