Există un Xuan Loi foarte diferit prin compozițiile sale muzicale bazate pe poezii.

QTO - Poetul Xuan Loi (din comuna Gio Linh, provincia Quang Tri) este cunoscut pe scară largă pentru poeziile sale lirice, sincere și pline de viață, care acoperă o viață întreagă. Colecțiile sale de poezie, precum „Frunze chemând anotimpurile”, „Ca și cum ar fi iluminate”, „Cuvinte de mușchi, suflet de piatră” și „Aplecându-se spre infinit”, sunt îndrăgite de cititori. Cu toate acestea, există un Xuan Loi foarte diferit prin compozițiile muzicale ale poeziilor sale, în special cântecele talentatului muzician Quynh Hop. Reporterii de la ziarul și radioul și televiziunea Quang Tri au avut ocazia să se întâlnească și să discute această perspectivă foarte diferită cu poetul.

• Intervievator: Domnule Xuan Loi, felicitări pentru recenta dumneavoastră admitere ca membru al Asociației Scriitorilor din Vietnam . Cum vă simțiți acum? Ce noi orizonturi va deschide această oportunitate pentru poezia dumneavoastră?

- Poetul Xuan Loi: Sentimentele mele de acum sunt greu de descris, pentru că visul meu din copilărie s-a împlinit în sfârșit. Aceasta este dovada unui proces de muncă voluntară, pasională, tăcută și neobosită pe „câmpul” nesfârșit al cuvintelor, încurajată de colegi artiști și scriitori din cadrul Asociației Provinciale de Literatură și Arte, filiala Asociației Scriitorilor din Vietnam din provincie, îndrumată de scriitori veterani și susținută din toată inima de prieteni, familie și rude, astfel încât să pot avea această onoare.

Simt că trebuie să mă străduiesc să învăț și să ascult mai mult atunci când îmi iau condeiul în mână, să meditez și să reflectez cu atenție pentru a nu dezamăgi cititorii atunci când termin o poezie, un memoriu sau o piesă de teatru scurtă pe care o editez, pentru că este atât o recreare, cât și o reflecție, o căutare, o purificare a purității, ca și cum ai aduce lumina credinței și a iubirii în întunericul inimii umane.

Poetul Xuan Loi (extrem stânga) și poeta Nguyen Tien Nen (extrem dreapta) - doi noi membri ai Asociației Scriitorilor din Vietnam - pozează pentru o fotografie cu președintele Asociației Scriitorilor din Vietnam, Nguyen Quang Thieu. - Fotografie: Furnizată de autor.

• Intervievator: De fapt, până acum, publicul nu a știut prea multe despre un Xuan Loi foarte diferit în compozițiile muzicale ale poeziilor sale de către compozitorul Quynh Hop. Așadar, de unde a pornit legătura dumneavoastră cu compozitoarea, domnule Poet?

- Poetul Xuan Loi: Cred că a fost un noroc, o oportunitate neașteptată. Copleșit de emoție la prima mea vizită pe Insula Con Co, am scris o poezie despre „Insula Tigrilor” dintr-o dată și am recitat-o ​​delegației chiar acolo, pe insulă. Nu mi-am dat seama că, în acel moment, fostul district al Insulei Con Co se pregătea pentru sărbătorirea a 50 de ani de la apariția eroicei insule. La scurt timp după aceea, am transformat poezia în „O zi împreună pe insulă”.

Prietenul meu poet cunoștea foarte bine internetul pe vremea aceea. A găsit un muzician talentat, specializat în compunerea de cântece despre mare și insule, cu un repertoriu de peste 200 de cântece la acea vreme. I-a trimis în secret cântecul muzicianului Quynh Hop… Mulți factori neașteptați s-au combinat pentru a-l ajuta pe muzician să finalizeze cântecul.

Și am avut „O zi pe insula Con Co”, o melodie care îmbină lirismul și realismul, natura și oamenii. Melodia nu numai că laudă frumusețea insulelor, ci onorează și rezistența, bunătatea umană și dragostea pentru patrie. Această melodie a fost folosită ca muzică de fundal la ceremonia de inaugurare a stâlpului drapelului național de pe insula Con Co pe 10 iulie 2017 și a fost numită de internauți „Cântecul insulei Con Co în timp de pace”...

• Intervievator: Unii oameni cred că atunci când o poezie este pusă pe muzică, aceasta capătă o „identitate” complet diferită. Simțiți acest lucru în legătură cu propriile poezii care au fost puse pe muzică și cum a adus compozitorul Quynh Hop o „nouă viață” poeziilor dumneavoastră?

- Poetul Xuan Loi: Da! Muzicianul Quynh Hop a pus pe muzică unele dintre poeziile mele, iar până în prezent există peste 15 cântece, precum: „O zi pe insula Con Co”, „Găsindu-mi drumul spre casă”, „Drumul florilor mov”, „Deodată”, „Umbra cocosului”, „Strada singuratică”, „Cimitirul râului”...

În opinia mea, o poezie, atunci când este pusă pe muzică, capătă adesea un statut complet diferit, deoarece a intrat într-o nouă formă de artă - în care cuvintele nu mai există independent, ci se îmbină cu sunetul pentru a forma o melodie. Se trece de la citit la ascultat. Poezia este în mod inerent o artă a tăcerii; cititorul percepe ritmul și sensul pentru sine.

Când o poezie este pusă pe muzică, ea „dă glas”, cu voce, instrumente muzicale și o melodie călăuzitoare, făcând emoțiile mai directe, mai ușor de înțeles și mai ușor de transmis. Poezia nu mai este doar un text scris, ci devine o entitate artistică multidimensională - o combinație de limbaj, sunet și interpretare. Această transformare creează o „nouă identitate” pentru poezie.

Compozitorul Quynh Hop a spus odată: „Când o poezie este pusă pe muzică, aceasta nu își mai păstrează forma originală, ci devine o versiune nouă - adaptată logicii muzicii , cu un refren și un punct culminant care se potrivesc structurii și ritmului cântecului. Cântecele sunt, în general, mai ușor de popularizat decât poeziile. Atunci când este cântată, o poezie poate ajunge și rămâne, devenind întipărită în inimile unui public mai larg.”

Pe lângă poeziile sale puse pe muzică de compozitorul Quynh Hop, poetul Xuan Loi este cunoscut și ca autor al multor alte cântece, precum: „Melancholy Summer Sunshine” de compozitorul Le Anh; „Nhat Le Moon River” de compozitorul Tran Tich, premiată la concursul de creație literară și artistică ce comemorează 420 de ani de la formarea vechii provincii Quang Binh, 75 de ani de la Revolta Quang Binh și 35 de ani de la reînființarea provinciei; „Finding Reach Each In Da Lat” de compozitorul Vo The Hung; „Irigation - A Love Song” de compozitorul Tran Kiem…

• Intervievator: Printre cântecele compuse de muzicianul Quynh Hop pe baza poeziilor sale, piesa „Drumul florilor mov”, pusă pe muzica poemului „Mov”, este foarte populară în rândul publicului, în special al tinerilor: „Soarele roz face mașinile să oprească în grabă / Umbrele de la amiază pe calea de întâlnire, pași ca de lotus se întorc / Florile mov ale mirtului tremură / O adiere ușoară face florile să cadă pe trotuar…”. Care au fost sentimentele dumneavoastră când ați auzit prima dată această melodie?

- Poetul Xuan Loi: Poezia mea „Mov” este o piesă lirică blândă, bogată emoțional, în care culoarea mov devine „firul” care o străbate, evocând amintiri de dragoste, nostalgie și fidelitate. Scena din poem se schimbă subtil de la prânz la după-amiază, de la prezent la reminiscență. O dragoste pură, discretă, purtând timiditatea unică a tinereții. Acest sentiment nu este zgomotos, ci liniștit, precum culoarea mov blândă, dar persistentă, devenind un simbol al angajamentului de lungă durată, al promisiunilor nemuritoare. Este o dorință nesfârșită, atât reală, cât și onirică, atât apropiată, cât și îndepărtată.

Când am auzit prima dată cântecul „Purple Flower Road”, am simțit o „schimbare” distinctă, revigorantă, de ton, fără a-și pierde însă esența originală. Blânda nostalgie din poem a devenit mai ușoară, mai luminoasă și mai intimă, nu mai fiind încărcată de tristețe, ci înclinând spre dulceață și confort.

• Intervievator: Pot să vă pun o întrebare rapidă? Printre cântecele pe care compozitorul Quynh Hop le-a pus pe poeziile dumneavoastră, care este preferata dumneavoastră?

- Poetul Xuan Loi: Pentru mine, cel mai special cântec este „Cimitirul Râului”, mai ales în timpul comemorărilor Zilei Invalizilor de Război și a Martirilor, când cântecul este cântat în mijlocul fluxului de veterani care se întorc să viziteze vechile câmpuri de luptă. Auzind: „Cum aș putea uita acest mal plin de flori? / Dorul pentru soldații tineri, nevinovați, ca niște fire de iarbă ofilite / Noaptea, plutind în derivă pe râul roșu ca sângele / «Cimitirul Râului» fără morminte, fără nume”, inima mi se umple de o tristețe insuportabilă…

Melodia pare să transmită ascultătorului o dragoste de mamă, un muzeu al războiului care nu poate conține lacrimile vărsate în nopțile lungi în care își amintește de fiul ei și își așteaptă soțul. Muzica și poezia rezonează în armonie, stârnind sufletul cu multe emoții de nedescris alături de „Cimitirul Râului”.

• Intervievator: Care sunt planurile dumneavoastră pentru cariera poetică în viitor, domnule Xuan Loi?

- Poeta Xuan Loi: Plănuiesc să-mi lansez următoarea colecție de poezie și în prezent îmi revizuiesc colecția de povestiri scurte și memorii, încercând să termin piesa de teatru pe care încă o scriu și dedicându-mi mintea finalizării unui poem epic cât mai curând posibil... Toate acestea fac parte din planul și obiectivele mele personale.

• Intervievator: Mulțumesc, poetule, pentru acest schimb de replici plin de sens!

Mai Nhan (compilat)

Sursă: https://baoquangtri.vn/van-hoa/202605/co-mot-xuan-loi-rat-khac-qua-cac-nhac-pham-pho-tho-2714771/