Puncte de vedere asupra dezvoltării culturale și umane în „Manifestul Comunist”

„Manifestul Comunist”, pe lângă menționarea conținutului de bază al dezvoltării societății umane, a misiunii istorice a clasei muncitoare, a nașterii Partidului Comunist, a principiilor fundamentale ale socialismului științific ..., menționează și problemele dezvoltării culturale și umane. Până în prezent, aceste gânduri și puncte de vedere își păstrează valoarea și profunda actualitate.

• PROBLEMELE DEZVOLTĂRII CULTURALE ȘI UMANE ÎN „MANIFESTUL PARTIDULUI COMUNIST”

Redactat inițial de Karl Marx și Friedrich Engels și anunțat lumii pe 24 februarie 1848, „Manifestul Partidului Comunist” (Manifestul) este prima platformă a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, stindardul care conduce clasa muncitoare și oamenii muncitori în lupta împotriva opresiunii și exploatării capitalismului, în avansarea spre socialism și comunism. Nașterea Manifestului a fost un punct de cotitură decisiv în dezvoltarea mișcării comuniste și muncitorești internaționale, marcând formarea fundamentală a teoriei marxiste. Țintind principalul obiectiv al clasei muncitoare și al oamenilor harnici, Manifestul a fost scris într-un mod simplu, clar și concis, tradus în multe limbi și răspândit pe scară largă în întreaga lume. Declarația este considerată un manual și o „armă” puternică și ascuțită din punct de vedere ideologic și teoretic pentru a ridica sus steagul revoluționar, a elimina opresiunea și nedreptatea și a viza construirea unei societăți drepte, prospere și fericite.

Pe lângă conținutul de bază privind dezvoltarea societății umane; poziția istorică a burgheziei; misiunea istorică a clasei muncitoare; nașterea și natura pionieră a Partidului Comunist; principiile de bază ale socialismului științific, o serie de principii strategice și tactici revoluționare... Manifestul menționează și conținutul de bază privind dezvoltarea culturii și a poporului, punând bazele procesului de construire și dezvoltare cuprinzătoare a culturii și a poporului în prezent și în viitor.

Perspective asupra dezvoltării culturale

Înainte de a scrie Manifestul, Karl Marx și Friedrich Engels aveau explicații convingătoare, cu argumente științifice și dovezi practice, despre originea, natura și funcția culturii. În lucrarea Dialectica naturii (scrisă între 1873 și 1886), pe baza moștenirii realizărilor științelor naturale, Friedrich Engels a susținut că: Cultura este rezultatul, produsul creat de oameni; creația culturală este un atribut uman și un semn important pentru a distinge între oameni și animale. De la realizarea obiectelor rudimentare, la satisfacerea nevoilor esențiale ale vieții materiale, oamenii știu să facă bijuterii, arte plastice și știu să imite și să reproducă natura și viața umană prin pictură. Actul de „modelare a materiei după legea frumuseții” reflectă nevoile, aspirațiile și dorințele oamenilor în îndreptarea către valorile adevărului, binelui și frumuseții.

Cu o perspectivă dialectică și obiectivă, plasând oamenii în relație cu natura și procesul de dezvoltare a formelor socio- economice , Karl Marx și Friedrich Engels consideră că a vorbi despre cultură înseamnă a vorbi despre „forța naturii umane” sau „nivelul uman” al oamenilor. Acest nivel și această capacitate sunt produse și recreate în procesul de interacțiune și transformare a naturii de către oameni. Prin urmare, cultura nu este doar un atribut care exprimă natura umană a oamenilor, ci reflectă și procesul de creare constantă a valorilor materiale și spirituale, promovând dezvoltarea istoriei și a societății.

Bazându-se pe materialismul dialectic și istoric, în Manifest, Karl Marx și Friedrich Engels au susținut că cultura este un domeniu important al vieții sociale, strâns legat de și influențat de factorii economici, politici și sociali. Cultura nu aparține doar fiecărui individ, ci și comunității, clasei și, într-un sens mai larg, națiunii și poporului.

Accentul pus pe cultură în Declarație este de a plasa cultura în raport cu contextul epocii, clasei și societății, subliniind astfel faptul că cultura aparține domeniului vieții spirituale, supusă influenței și influenței contextului economic, politic și social. Subliniind relația dintre cultură și politică: „Ce dovedește istoria ideilor, dacă nu că producția spirituală se schimbă și ea în funcție de producția materială? Ideile dominante ale unei epoci sunt întotdeauna doar ideile clasei conducătoare” (1). Aceasta arată că cultura este întotdeauna supusă influenței infrastructurii și fundamentului economic și politic al unui regim, care va determina aspectul și caracteristicile acelei culturi.

O idee culturală majoră menționată în Manifest o reprezintă predicțiile epocale despre legile mișcării și dezvoltării culturii. Interpretările lui Karl Marx și Friedrich Engels arată că în secolul al XIX-lea, odată cu îmbunătățirea constantă a mașinilor și a uneltelor de muncă, extinderea piețelor, investițiile în invenții și brevete; aplicarea temeinică a realizărilor științifice și tehnologice, burghezia a creat bogății abundente; a transformat profund viața socială, inclusiv domeniul cultural.

Dezvoltarea continuă a forțelor productive a avut un impact puternic asupra culturii. Prin canalele economice și comerciale, prin procesul de schimb de produse, extindere și căutare de piețe, burghezia a creat o forță motrice importantă, stimulând procesul de schimb și aculturare între culturi. Explicând această problemă, C. Marx și F. Engels au scris: „Prin comprimarea pieței mondiale, burghezia a făcut ca producția și consumul tuturor țărilor să aibă un caracter mondial” (2). „În locul vechilor nevoi satisfăcute de produsele autohtone, apar nevoi noi, care cer a fi satisfăcute de produse aduse din cele mai îndepărtate regiuni și țări. În locul fostei izolări a localităților și națiunilor care erau autosuficiente, asistăm la dezvoltarea unor relații universale, a unei dependențe universale între națiuni. Și așa cum este producția materială, așa este și producția spirituală. Roadele activităților spirituale ale unei națiuni devin proprietatea comună a tuturor națiunilor. Unilateralismul național și unilateralitatea sunt din ce în ce mai imposibile; iar din diversele literaturi naționale și locale, se naște o literatură mondială” (3). Această teză a lui C. Marx și F. Engels a subliniat necesitatea obiectivă a procesului de interacțiune și schimb dintre popoare, națiuni și culturi, a cărui cauză principală este dezvoltarea forțelor productive și a factorilor economici dominanți. Teza de mai sus este, de asemenea, previziunea contemporană a lui Karl Marx și Friedrich Engels despre tendința globalizării culturale, odată cu apropierea națiunilor și popoarelor. Premonițiile despre „o literatură mondială” combinată din „literaturi naționale și locale multifațetate” menționate de Karl Marx și Friedrich Engels din 1848 până în prezent își păstrează încă valoarea și spiritul vremii, arătând mișcarea și dezvoltarea literaturii și culturii în lume prin combinarea armonioasă a generalului și a particularului; între universalitatea naturii comune a întregii umanități și particularitatea, unicitatea comunităților, națiunilor și țărilor.

Totuși, din cauza scopului absolut al profitului, a accentului pus pe valoarea economică, precum și a voinței clasei conducătoare, burghezia dorește să creeze o lume într-o anumită formă, forțând alte națiuni, clase și straturi sociale să depindă de ea. Această impunere coercitivă poate avea consecințe, creând o mentalitate de sclavie și dependență în națiunile subdezvoltate. Pentru culturi, intenția de dominare atât în aspecte spirituale, cât și culturale, impunerea și conspirația burgheziei pot elimina diversitatea culturală, pot pierde identitatea națională și etnică și drepturile culturale ale omului. Subliniind aceste consecințe, C. Marx și F. Engels au subliniat: „Datorită îmbunătățirii rapide a instrumentelor de producție și a mijloacelor de transport extrem de convenabile, burghezia a atras chiar și cele mai barbare națiuni în mișcarea civilizației (...). Burghezia a forțat satele să se supună orașelor (...), a forțat națiunile barbare sau semi-barbare să depindă de națiunile civilizate, a forțat națiunile țărănești să depindă de națiunile burgheze și a forțat Estul să depindă de Vest” (4). Nașterea capitalismului este un salt înainte în istorie, cu numeroase realizări în știință și tehnologie, promovând procesul de civilizație al omenirii. Totuși, odată cu instaurarea proprietății private asupra mijloacelor de producție, accentul absolut pus pe valoare, beneficii economice și bani, fără a acorda atenție problemelor culturale și sociale, profitând chiar de cultură, literatură și artă pentru a realiza scheme politice, determină capitalismul, și în mod direct burghezia, să se confrunte cu contradicții, conflicte, crize și probleme sociale care apar și sunt greu de rezolvat.

În epoca lui Karl Marx și Friedrich Engels, termenul de „globalizare culturală” nu apăruse încă, dar predicțiile despre viitor și inevitabilele tendințe obiective ale culturii în general și ale culturilor în special erau indicatori importanți pentru ca fiecare țară aflată în procesul de dezvoltare să aibă un comportament adecvat pentru a promova o dezvoltare culturală sănătoasă, în conformitate cu natura, caracteristicile și legile specifice de circulație ale culturii.

Perspective asupra dezvoltării umane cuprinzătoare

Marea idee cuprinzătoare și consecventă din întregul Manifest este cea a eliberării de clasă, a eliberării umane, a abolirii opresiunii și nedreptății și a construirii unei noi societăți în care „dezvoltarea liberă a fiecărui individ este condiția pentru dezvoltarea liberă a tuturor” (5). Aceasta este gândirea nobilă și spiritul de umanitate al fondatorilor marxismului. Totul pentru popor, pentru libertatea, fericirea și prosperitatea oamenilor muncii.

Trăind în inima societății capitaliste, strâns atașați de clasa muncitoare și de oamenii harnici, mai mult decât oricine altcineva, Karl Marx și Friedrich Engels au înțeles suferința muncitorilor angajați, care erau exploatați până la epuizare, asupriți și privați de drepturile lor fundamentale. Karl Marx și Friedrich Engels credeau că, trăind în inima societății capitaliste, a marii industrii, muncitorii „nu sunt doar sclavi ai burgheziei, ai statului burghez, ci în fiecare zi, în fiecare oră, sunt și sclavi ai mașinilor, ai maistrului și, în primul rând, ai proprietarilor de fabrici burghezi înșiși” (6). Ei „sunt forțați să se vândă pentru a-și câștiga existența de la masă la masă, ca marfă, adică un articol de vânzare ca orice alt articol; prin urmare, trebuie să suporte toate vicisitudinile concurenței, toate suișurile și coborâșurile pieței în aceeași măsură” (7).

Prin observarea, experimentarea și pătrunderea în viața muncitorilor și a muncitorilor, fondatorii marxismului au înțeles și suferința celor defavorizați din societate, în special a femeilor și copiilor. Ceea ce îi îngrijora pe C. Marx și F. Engels era faptul că „cu cât munca manuală necesită mai puțină îndemânare și forță, adică, cu cât se dezvoltă mai mult industria modernă, cu atât munca bărbaților este înlocuită de munca femeilor și a copiilor” (8). Nu numai atât, „Dezvoltarea marii industrii distruge toate relațiile de familie din proletariat și transformă copiii în marfă, simple unelte de muncă” (9).

Cu simțul lor politic și perspicacitatea ideologică și teoretică, C. Marx și F. Engels au indicat calea și măsurile pentru ca clasa muncitoare să se adune și să se trezească la idealuri prin avangarda și rolul călăuzitor al Partidului Comunist pentru a duce lupte revoluționare, a elibera clasa, a elibera oamenii și a construi o societate nouă, mai bună și mai umană: „Proletariatul fiecărei țări trebuie mai întâi să preia puterea, trebuie să se ridice pentru a deveni clasa națională, trebuie să devină națiunea însăși” (10). „Dacă situația de exploatare a omului de către om este eliminată, situația în care o națiune exploatează o alta va fi, de asemenea, eliminată. Atunci când antagonismul dintre clasele din cadrul națiunii nu va mai exista, va dispărea și ostilitatea dintre națiuni” (11).

Eliberând clasa, eliberând oamenii, stabilind o nouă ordine socială în care să existe o combinație armonioasă între „agricultură și industrie”, „între zonele urbane și cele rurale”, în special în noua societate, societatea avansată trebuie să implementeze bine politica „Educației publice și gratuite pentru toți copiii. Eliminarea folosirii copiilor la muncă în fabrici, așa cum se întâmplă în prezent. Combinarea educației cu producția materială” (12), trebuie să stabilească și să păstreze fundamentul moral, relațiile puternice și valorile bune ale familiei. Deoarece familia are un rol și o poziție deosebit de importante în menținerea rasei, educarea și formarea virtuților și calităților bune pentru oameni.

Statuia lui Karl Marx din Moscova

Se poate spune că opiniile lui Karl Marx și Friedrich Engels despre ființele umane sunt impregnate de gânduri și spirite nobile, umanitare și umane, creând o bază și un fundament important pentru ca țările să fie mai conștiente de rolul și importanța factorului uman, promulgând astfel politici adecvate pentru protejarea, îngrijirea și dezvoltarea cuprinzătoare a ființelor umane.

• APLICAREA CREATIVITĂȚII ÎN CONSTRUIREA ȘI DEZVOLTAREA CULTURII ȘI A POPORULUI VIETNAMEZ DE ASTĂZI

În procesul de conducere a poporului în lupta pentru eliberare națională și unificare națională, Partidul Comunist din Vietnam, condus de președintele Ho Și Min, a aplicat în mod creativ ideologia și punctele de vedere ale marxismului pentru a se adapta condițiilor și circumstanțelor specifice ale Vietnamului. În domeniul cultural, Partidul nostru acordă întotdeauna importanță și promovează rolul și poziția deosebit de importantă a culturii în procesul de mișcare și dezvoltare a istoriei și societății. În 1943, în Schița culturii vietnameze (Schiță), Partidul nostru a stabilit: „Frontul cultural este unul dintre cele trei fronturi (economic, politic, cultural) pe care comuniștii trebuie să opereze... Numai prin conducerea mișcării culturale poate Partidul influența opinia publică, iar propaganda Partidului poate fi eficientă” (13).

Secretarul general Nguyen Phu Trong discută cu delegații care participă la Conferința Culturală Națională, care a avut loc în dimineața zilei de 24 noiembrie, la Palatul Adunării Naționale.

Subliniind relația dialectică dintre cultură, economie și politică, Schița afirmă: „Fundamentul economic al unei societăți și regimul economic construit pe acest fundament determină întreaga cultură a acelei societăți” (14). Ca mare lider al națiunii și, de asemenea, o mare figură culturală, Ho Și Min, mai mult decât oricine altcineva, a înțeles profund rolul și importanța specială a culturii și artelor. El a afirmat: „Cultura și artele sunt, de asemenea, un front. Voi sunteți soldați pe acel front” (15). Pentru a încuraja, motiva și a-și pune toată încrederea și speranța în echipa de artiști și intelectuali care vor asuma responsabilități importante în războiul de rezistență și în construirea națiunii, el a subliniat: „Cultura trebuie să lumineze calea națiunii”; „în procesul de construire a țării, există patru probleme cărora trebuie să li se acorde atenție și importanță egală: politica, economia, societatea și cultura” (16). În Testamentul său, el a sfătuit: Partidul trebuie să aibă un plan bun de dezvoltare a economiei și culturii, pentru a îmbunătăți constant viața oamenilor.

Aplicând în mod creativ punctele de vedere ale marxismului, în special ideile despre dezvoltarea culturală și umană din Manifest și instrucțiunile lui Ho Și Min, Partidul nostru a construit și a emis numeroase politici importante pentru a orienta calea de dezvoltare a culturii naționale. În special în perioada de inovație și integrare internațională profundă, Partidul a emis numeroase rezoluții importante privind cultura și artele, cum ar fi: Rezoluția nr. 05-NQ/TW din 28 noiembrie 1987 a Biroului Politic privind „Inovarea și îmbunătățirea conducerii și managementului literaturii, artelor și culturii, promovarea creativității, aducerea literaturii, artelor și culturii la un nou nivel”; Rezoluția nr. 04-NQ/HNTW din 14 ianuarie 1993 a celui de-al 7-lea Comitet Executiv Central privind „Unele sarcini culturale și artistice în anii următori”; Rezoluția nr. 03-NQ/TW din 16 iulie 1998 a celui de-al 8-lea Comitet Executiv Central privind „Construirea și dezvoltarea unei culturi vietnameze avansate, impregnată de identitate națională”; Rezoluția nr. 23-NQ/TW din 16 iunie 2008 a Biroului Politic privind „Continuarea construirii și dezvoltării literaturii și artei în noua perioadă”; Rezoluția nr. 33-NQ/TW din 9 iunie 2014 a celui de-al 11-lea Comitet Executiv Central privind „Construirea și dezvoltarea culturii și poporului vietnamez pentru a îndeplini cerințele dezvoltării naționale durabile”...

Subliniind rolul și poziția culturii, Partidul nostru a afirmat: Cultura este fundamentul spiritual al societății, atât un scop, cât și o forță endogenă, o forță motrice importantă pentru dezvoltarea națională. Vorbind la Conferința Culturală Națională din 2021, secretarul general Nguyen Phu Trong a afirmat încă o dată rolul deosebit de important al culturii în supraviețuirea și prosperitatea națiunii și a poporului: „Cultura este sufletul națiunii, exprimând identitatea națiunii. Dacă există cultură, națiunea există.”

În noul context, Partidul pledează pentru promovarea schimburilor și integrării internaționale pentru a absorbi chintesența culturii umane, dar în același timp pentru conservarea și promovarea identității și tradițiilor naționale, evitând riscurile impunerii și ale „invaziei” culturale din exterior. Gestionarea armonioasă a relației dintre tradiție și modernitate; dintre conservare, promovare și dezvoltare; dintre creșterea economică și dezvoltarea culturală, realizarea progresului social și a justiției; asigurarea dreptului de a crea, practica și de a se bucura de cultură al tuturor oamenilor.

Pe lângă sarcina dezvoltării culturale, Partidul acordă o atenție constantă și se preocupă de dezvoltarea cuprinzătoare a poporului vietnamez. În corelarea dintre dezvoltarea culturală și dezvoltarea umană, Partidul nostru pune accent pe: „Dezvoltarea culturii pentru perfecționarea personalității umane și construirea oamenilor pentru dezvoltarea culturală. În construirea culturii, accentul se pune pe grija de a construi oameni cu o personalitate și un stil de viață buni, cu caracteristici de bază: patriotism, umanitate, loialitate, onestitate, solidaritate, sârguință, creativitate” (17); „Promovarea factorului uman la maximum; oamenii sunt centrul, subiectul, principala resursă și scopul dezvoltării. Construirea poporului vietnamez pentru o dezvoltare cuprinzătoare, corelând strâns și armonizând valorile tradiționale cu valorile moderne” (18).

Unul dintre punctele noi din Documentul Congresului al XIII-lea este că, pentru prima dată, Partidul și-a stabilit sarcina de „Concentrare pe cercetarea, identificarea și implementarea construirii unui sistem național de valori, a unui sistem de valori culturale și a unor standarde umane asociate cu conservarea și dezvoltarea sistemului de valori familiale vietnameze în noua perioadă” (19). Construirea cu succes a unui sistem național de valori, a unui sistem de valori culturale, a unui sistem de valori familiale și a standardelor umane vietnameze va avea o semnificație importantă în crearea unei fundații spirituale, orientând calea și dezvoltarea viitoare a națiunii și a poporului.

Sub lumina călăuzitoare a marxismului și a gândirii lui Ho Și Min, Partidul Comunist din Vietnam a aplicat în mod creativ punctele de vedere asupra dezvoltării culturale și umane menționate în Manifest pentru a perfecționa treptat gândirea teoretică și conducerea privind dezvoltarea cuprinzătoare a culturii și poporului vietnamez. Pornind de acolo, a exploatat și promovat puternic valorile culturale și puterea poporului vietnamez, creând o motivație și o forță internă importantă pentru a promova procesul de dezvoltare rapidă și durabilă a țării în contextul actual.

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) (12) C. Marx și F. Engels: Manifestul comunist, Editura Națională Politică Adevărul, Hanoi, 2017, pp. 108-109, 82, 83, 84, 113, 88, 87, 88, 106, 107, 108, 112

(13) (14) Partidul Comunist din Vietnam: Documente complete ale partidului, Editura Politică Națională, Hanoi, 2000, vol. 7, pp. 316, 316.

(15) Ho Și Min: Opere complete, Editura Politică Națională Adevărul, Hanoi, 2011, vol. 7, p. 246.

(16) Ho Și Min: Despre munca culturală și artistică, Editura Adevărului, Hanoi, 1971, p. 70.

(17) Partidul Comunist din Vietnam: Documentele celei de-a 9-a Conferințe a celui de-al 11-lea Comitet Executiv Central, Biroul Central al Partidului, Hanoi, 2014, p. 48.

(18) (19) Partidul Comunist din Vietnam: Documentele celui de-al 13-lea Congres Național al Delegaților, Editura Politică Națională Adevărul, Hanoi, 2021, vol. 1, pp. 47, 143.

(Conform tuyengiao.vn)

Sursă