„Hạc hủa” (un termen peiorativ) în cantoneză

Primăvara Anului Calului - Oamenii din alte regiuni se plâng adesea că dialectul Quang sună prea ciudat, ca o limbă străină, și nu este deloc ușor de învățat. Să încercăm să analizăm regulile unor variante destul de „celebre” ale dialectului Quang pe baza structurii sale fonologice.

Tet vietnamez (Anul Nou Lunar). Fotografie: DOAN QUANG

Mulți susțin că locuitorii provinciei Quang Nam nu pot pronunța sunetul „a” (fonemul /a/). Sunetul /a/, care implică lărgirea gurii și nu rotunjirea buzelor, și este comun în vietnameza standard și în majoritatea limbilor din întreaga lume , a dispărut cumva fără urmă în Quang Nam. Apoi „cái ca” devine „cứa coa”, „ba má” sună ca „boa móa”... ce mai este de argumentat?

De fapt, nu este cazul. Sunetul /a/ este încă foarte comun și ușor de recunoscut în accentul Quang Nam. Multe zone din Quang Nam pronunță „cay” ca „ca” în vietnameza standard, iar în unele locuri, „cau” devine „ca”. Doar că oamenii sunt influențați de „a”-ul scris și nu îl disting de sunetul /a/, așa că îl percep în acest fel.

Chiar și atunci când „ca” se pronunță „coa”, sunetul /a/ rămâne neschimbat. Notația fonetică pentru „ca” este /ka/, iar pentru „coa” este /kwa/. Dialectul Quang adaugă pur și simplu o semivocală /w/ (un sunet îngust, rotunjit, similar sunetului „u”) înainte de sunetul /a/. În loc să deschidă gura larg și să pronunțe /a/ ca în vietnameza standard, dialectul Quang extinde sunetul, trecând de la o formă de gură îngustă /w/ la o formă de gură largă /a/.

Deci de ce a devenit „cay” „ca”? Sună foarte ciudat și chiar vreau să argumentez pe această temă. În acest cuvânt, semivocala /j/ (pronunțată ca „i”) din „cay” /kaj/ a fost omisă, devenind „ca” /ka/. În mod similar, semivocala /w/ din „cau” (/kaw/) a fost, de asemenea, pierdută, așa că „cau” devine „ca” (/ka/).

Oamenii din alte regiuni care vor să învețe puțină cantoneză se descurajează adesea atunci când le este greu să pronunțe.

Cuvântul „học hỏi” (a învăța) devine „hạc hủa” (macara), sunând ca două cuvinte complet diferite. De fapt, există un motiv pentru asta. În vietnameza standard, „học” are structura fonemică /hawk/, scris cu litera „o”, dar cu vocala /a/, pronunțată ca „ha-uc”. În accentul Quang Nam, semivocala /w/ este, de asemenea, omisă pentru o pronunție mai ușoară, rezultând /hak/, pronunțat ca „hạc”.

Cazul cuvântului „hỏi” (/hɔj/) este ceva mai intrigant, transformându-se în „hủa” (/huə/). Vocala rotunjită, cu buze largi /ɔ/ este înlocuită de diftongul cu buze înguste, mai ușor de pronunțat /uə/, în timp ce semivocala finală /j/ este omisă. În dialectul Thanh Hoa , acest cuvânt sună destul de similar cu dialectul Quang, dar păstrează în continuare /j/ final, „huở-i” /hwəj/. Dialectul Hue este aproape același, „hỏi” devine „hoải” /hwaj/, cu sunetul /a/ cu buze largi. Este aceeași rădăcină vietnameză, dar cu adăugiri, scăderi sau mici distorsiuni, devine o „specialitate” regională.

„Cuvântul «albină» în Quang Nam se pronunță «con ang».” În vietnameza standard, «ong» nu este de fapt vocala /ɔ/ ca în «ngon» sau «con»... Este /awŋ/, similar cu pronunția rapidă «au-ng». În accentul Quang Nam, în zonele de la nord și sud de râul Thu Bon, sunetul /w/ se pierde, devenind «ang» (/aŋ/). „Mamă, văd trei albine” (Má ơi, con thấy boa con ang).

În orașul meu natal, un sat din vechea regiune Midland a provinciei Quang Nam, în timpul Tet (Anul Nou Lunar), oamenii au adesea obiceiul de a „face vârsta”. Cum poate fi „făcută” vârsta? Este în esență același lucru cu a oferi „cadouri de vârstă” ca în alte locuri. Treptat, oamenii au început să pronunțe greșit cuvântul „a face vârsta”. Mulți oameni, auzind „făcut” și confundându-l cu „a face”, l-au schimbat în „a face vârsta” pentru a suna mai puțin provincial și mai formal pentru Tet.

Limba, cu structura sa fonetică arbitrară, este foarte fragilă și ușor de schimbat. Acest lucru se poate datora unor conflicte între diferite fluxuri lingvistice, uneori unor mici adăugiri sau scăderi pentru facilitarea pronunției și alteori pur și simplu unor mici greșeli, precum cea de mai sus.

Limba vietnameză a evoluat odată cu fiecare migrație a poporului vietnamez. Munții și râurile separă țara, istoria a luat multe întorsături, iar diverse grupuri etnice s-au amestecat, rezultând pronunții diferite în funcție de regiune. Cu toate acestea, accentul Quang Nam, sau dialectul Quang Nam, a suferit o transformare oarecum drastică, făcându-l să sune puțin neobișnuit și mai greu de pronunțat.

Sursă: https://baodanang.vn/hac-hua-tieng-quang-3324523.html