„Trandafirii de oțel” ai lui Truong Son

Războiul s-a terminat de mai bine de o jumătate de secol, dar în inimile veteranelor din Truong Son din acel an, amintirile unei perioade de „foc și flori” nu s-au stins niciodată.

O perioadă de „tăiere a frontierei Truong Son” pentru a salva țara

Pe 15 octombrie, Comitetul Director pentru fuziunea Asociației Truong Son din orașul Ho Și Min, în coordonare cu Uniunea Tineretului din orașul Ho Și Min, a organizat seminarul „Truong Son, timpul unei fete”, pentru a sărbători cea de-a 95-a aniversare a fondării Uniunii Femeilor din Vietnam. A fost o oportunitate pentru veteranele de a-și aminti de tinerețea glorioasă din Truong Son - unde au trăit, au luptat și s-au sacrificat pentru independența și libertatea Patriei.

Veteranele din Truong Son au vorbit cu mândrie despre trecutul glorios al „armatei cu părul lung” din Truong Son la întâlnire.

Doamna Pham Thi Hung, fost soldat al conductei petroliere Truong Son, Regimentul 592, și-a amintit emoționant: „Chiar dacă am peste șaptezeci de ani, îmi amintesc încă clar zilele petrecute pe «Râul de Foc». Pe 27 ianuarie 1973, când tocmai fusese semnat Acordul de la Paris, nu avusesem încă timp să sărbătorim când, a doua zi, avioanele americane au aruncat bombe ca răzbunare. Două serii de bombe au lovit buncărul de comandă, provocând devastarea pădurii, conductele de petrol au spart, benzina vărsată a luat foc, transformând întregul Truong Son într-o mare de foc.”

În mijlocul bombardamentelor aprige, „fetele Truong Son” au rezistat cu fermitate. Au cărat pe umeri fiecare secțiune a conductei de petrol, au traversat râuri și trecători și au urcat pante abrupte pentru a instala conducta. Când linia de comunicații a fost distrusă, femeile au cărat zeci de kilograme de sârmă, le-au agățat de copaci și au traversat râuri pentru a conecta linia. Aveau mâinile pline de bătături și umerii le sângerau, dar nimeni nu a renunțat - pentru că au înțeles că dacă s-ar rupe o singură bucată de sârmă, întreaga rută de transport al petrolului ar fi paralizată.

Amintindu-și de anii de bombe și gloanțe, dna Le Thi Long, fost soldat în Truong Son, provincia An Giang , nu și-a putut ascunde emoțiile. „În timpul zilei, inamicul arunca bombe, iar noaptea, când se oprea zgomotul avioanelor, umpleam craterele bombelor, instalam marcaje și ghidam vehicule. Pe atunci, aveam doar nouăsprezece sau douăzeci de ani, eram plini de entuziasm și, în ciuda pericolului, ne-am ținut de traseu”, a spus dna Long, gâfâind.

Timpul a trecut, fetele Truong Son sunt acum la amurgul vârstei. Dar în amintirile lor, imaginile camarazilor lor, sunetul bombelor și al gloanțelor, mirosul de benzină arsă și focul pâlpâitor din mijlocul pădurii sunt încă intacte. Poveștile lor nu sunt doar amintiri tragice ale unui timp de război, ci și simboluri ale spiritului neînfricat, patriotismului și forței extraordinare a femeilor vietnameze de pe legendarul traseu Truong Son.

Maiorul Do Duc Manh, fost comandant al regimentului de infanterie, și-a împărtășit amintirile în cadrul discuției.

Unul dintre oamenii care au comandat direct și au fost martori la greutățile și pierderile suferite de fetele Truong Son în trecut, maiorul Do Duc Manh, fost comandant al regimentului de infanterie, a mărturisit: „În trecut, când recrutau soldați, selectau întotdeauna tineri și tinere sănătoase și calificate. Cu toate acestea, după câteva accese de febră a junglei, fetele de șaptesprezece ani, cu pielea rozalie și siluete sănătoase, au devenit slabe, cu părul ciufulit, cearcăne sub ochi, haine ciufulite și o postură tremurândă. Dar ochii lor erau încă hotărâți să «moară pentru Patrie».”

Spiritul de echipă, „focul” care nu se stinge niciodată

Participantă la discuție, dna Nguyen Thi Binh, președinta Comitetului pentru Munca Femeilor din cadrul Asociației Truong Son din orașul Ho Chi Minh, a declarat: „Truong Son m-a învățat ce înseamnă camaraderia, împărtășirea și compasiunea. Acest sentiment a format în mine o dragoste nemărginită și o profundă simpatie pentru cei care au trecut prin foc și gloanțe alături de mine.”

„Prin urmare, când războiul s-a terminat, ne-am întors la viața normală, fiecare urmând drumul său, dar inimile noastre au fost mereu alături de camarazii noștri. Mi-a părut atât de rău pentru frații și surorile noastre rănite, pentru cei infectați cu Agentul Portocaliu sau pentru partenerii noștri care se confruntau adesea cu dificultăți în viață. De fiecare dată când ne întâlneam din nou, ne îmbrățișam strâns, cu lacrimile în ochi, din bucurie, din dor, din iubire”, a mărturisit doamna Binh.

Dna Truong My Hoa, fost vicepreședinte al Vietnamului, a vorbit la seminar.

Rememorând amintirile din timpul războiului, doamna Le Thi Lai, veterană a orașului Truong Son, a povestit că au fost zile în care ploua torențial, iar femeile aveau menstruație, dar nu aveau suficiente haine de schimbat, așa că trebuiau să aprindă un foc pentru a le usca și apoi să continue să le poarte. Au fost zile în care drumul era alunecos și noroios, iar camioanele nu puteau trece, așa că ne-am aliniat, am folosit bețe pentru a bloca drumul și am tras fiecare bucată de noroi pentru a ajuta camioanele să treacă. Fiecare pas însemna cădere, dar toată lumea s-a încurajat reciproc: „Continuați munca bună, ca să putem livra provizii la timp pe câmpul de luptă din sud”.

„Deși nu aveam suficient orez, a trebuit să împărțim sarea în mâini mici, iar părul nostru lung nu avea șampon, așa că îl spălam doar cu săpun de rufe. După spălare, hainele noastre erau agățate de crengile copacilor și, înainte să se usuce, le purtam la muncă. Era atât de greu, dar în pădurea Truong Son, tot râdeam și cântam, cântam ca să înecăm sunetul bombelor și să ne înecăm dorul de casă”, își amintește doamna Lai.

Ascultând aceste povești emoționante, dna Truong My Hoa, fost vicepreședinte al Vietnamului, a spus: „Vârsta la care femeile s-au alăturat forțelor de voluntariat pentru tineri, luptând pe «linia de foc» a orașului Truong Son a fost și vârsta la care am fost arestată și închisă. Aveam doar 19 ani pe atunci și am fost în închisoare timp de 11 ani. Până în ziua în care țara a fost complet eliberată, încă nu mă întorsesem acasă.”

Comitetul director pentru fuziunea Asociației Truong Son din orașul Ho Chi Minh a prezentat la seminar un panou simbolic pentru a sprijini persoanele afectate de dezastre naturale și inundații.

Potrivit doamnei Truong My Hoa, fost vicepreședinte, acea perioadă, deși dificilă, a fost o amintire de care este mândru atât pentru ea, cât și pentru soldatele Truong Son prezente la întâlnirea de astăzi. „Când le-am auzit pe surori povestind despre «Truong Son - o perioadă a fetelor», am devenit mai profund conștientă de greutățile prin care trecuseră soldatele Truong Son. Prin fiecare poveste, am simțit clar rezistența, răbdarea, sacrificiul, dar totodată pline de blândețe și bunătate, calitățile nobile care alcătuiesc frumusețea femeilor vietnameze”, a spus emoționată doamna Truong My Hoa.

Sursă: https://baotintuc.vn/van-de-quan-tam/nhung-bong-hong-thep-cua-truong-son-20251015193905845.htm